Asociatia Registrul Român de Lobby acuză Guvernul că promovează nejustificat regulile lobby-ului prin ordonanță de urgență și cu un text care reprezintă o traducere pe alocuri greșită și inadecvată a legislației austriece, la rândul său criticată în Austria pentru excluderea de la obligativitatea de transparență a mai multor categorii de entități, precum avocați, consultanți fiscali, freelanceri, companii care nu au lobbyiști chiar dacă fac lobby, grupuri de interese care nu au personal angajat.
Organizația amintește că, în paralel cu promovarea unei ordonanțe de urgență, în Parlament a fost inițiat un proiect de lege cu text identic.
Faptul că propunerea legislativă și respectiv proiectul de ordonanță de urgență sunt traduceri pe alocuri greșite și cel mai mult neadaptate la România, aduce deservicii majore tuturor: nu există claritate în terminologie, există referințe greșite la articole, amenzile sunt excesive și nejustificate, există obligația de devoalare a contractelor consultanților, care nu doar că în legea austriacă nu există, dar este și neconstituțională în România, înregistrarea care în Austria este online, în România se va face pe bază de dosar depus la Registrul Comerțului, care urmează să gestioneze registrul de lobby, arată Asociația, care insistă pentru modelul Registrului de Transparență de la Bruxelles.
Guvernul a transformat proiectul legii lobby-ului în ordonanță de urgență și pregătește aprobarea actului normativ, în forma anunțată în exclusivitate de Profit.ro la începutul lunii septembrie. Lobby-ul va fi definit în România ca acţiunea unor persoane sau grupuri, având interese variate, specifice și bine definite, prin care se urmărește influenţarea deciziilor luate la nivel politic, o activitate de lobby care va putea interveni fie înainte de adoptarea unei decizii, fie în timpul procesului decizional, fie ulterior adoptării deciziei, în etapa implementării. Vor fi însă excluse o serie de activităţi, precum cele derulate de asociaţiile nonprofit, și nu va fi aplicat partidelor și nici altor organizații. DOCUMENTUL integral la finalul articolului.
De ce este important: O astfel de lege este prevăzută în Programul de guvernare și cerută de mulți ani de mediul de afaceri. Începând din 2000 au fost depuse în Parlament mai multe inițiative legislative, unele dintre acestea fiind respinse sau clasate. În prezent, în Parlament sunt deja două inițiative legislative în acest sens, din 2010, respectiv 2011. Proiectul redactat acum are însă mari șanse să fie aprobat și aplicat chiar rapid, fiind ordonanță de urgență.
Mai este interesant: Profit.ro a relatat, încă de la finele anului 2015, că Guvernul și oamenii de afaceri au început redactarea primului proiect din legislația internă care va reglementa lobby-ul, căutând ca termenii să fie exact definiți astfel încât activitatea să nu fie interpretată, la limită, drept trafic de influență.
Problematica lobby-ului a apărut la suprafață în România în 2011, prin intermediul celui care a devenit pentru mai multe zile, involuntar, subiectul principal de discuție la Bruxelles: europarlamentarul Adrian Severin. Jurnaliști ai ziarului britanic "Sunday Times" au contactat atunci 60 de europarlamentari cărora le-a propus, în numele unei firme de lobby false, să fie plătiți pentru a susține amendamente la anumite legi. Dintre cei contactați, doar trei parlamentari au acceptat o discuție pe această temă, printre care și Adrian Severin, care și-ar fi facturat 12.000 de euro, după care a fost sunat de editorul publicației și i s-a explicat în ce situație se află.
De asemenea interesant: La Bruxelles lucrează ca lobby-iști circa 15.000-20.000 de persoane fizice și peste 430 de firme. Industria de lobby este cel mai mult dezvoltată în Statele Unite ale Americii, unde activitatea a fost reglementată la nivel federal din 1995 cu următoarea definiție: "Activitatea de lobby apare când o persoană comunică fie oral, fie în scris cu diferiți oficiali în numele unei persoane sau a unei companii pe anumite teme ca legislație, programe guvernamentale, imprumuturi, având ca scop influențarea deciziilor decidenților".
Conform proiectului pregătit acum pentru România, în influențarea deciziei instituțiilor publice, activitatea de lobby va viza totalitatea acţiunilor derulate de o companie în numele unui client şi în baza unui contract comercial acceptat de cele două părţi. Această definiţie va exclude activităţile derulate de asociaţiile nonprofit, cu argumentul că nu pot fi angrenate decât în campanii de advocacy deoarece activitatea lor nu este una comercială, nu implică reprezentarea unui interes particular al unui client, iar finanțarea specifică acestor entităţi nu constituie un contract comercial cu scopul de a genera profit pentru beneficiar.
De asemenea, actul nu va fi aplicată reprezentării intereselor organizațiilor sindicale și organizațiilor patronale, activităților reprezentanților publici în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, activităților unei persoane prin care aceasta valorifică propriile interese fără caracter antreprenorial, valorificării unor drepturi sau reprezentării intereselor unei părți sau a unei entități implicate în relații cu autoritățile administrative sau judiciare, în condițiile legii, consultanței juridice și reprezentării realizate de către avocați, notari, agenți fiduciari și alte persoane autorizate în acest sens, valorificării intereselor de politică externă în cadrul relațiilor diplomatice sau consulare sau activităților desfășurate la cererea unor reprezentanți publici.
În același timp, actul normativ nu va fi aplicată partidelor politice, cultelor recunoscute, structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, instituțiilor publice din domeniul asigurărilor sociale, precum și grupurilor de interese care nu încadrează personal în calitate de reprezentanți ai intereselor.
Proiectul pornește de la asumarea concepției potrivit căreia, în societățile democratice, existența grupurilor de interese este firească și, în anumite condiții, legitimă. Grupurile de interese formează un mecanism de reprezentare a intereselor cetăţenilor şi, prin activitatea lor, constituie o modalitate de a verifica măsura în care politicile publice satisfac nevoile sociale ale cetăţenilor.
"Privit din perspectiva unei democrații participative, împiedicarea manifestării unor astfel de influențe exercitate de grupurile de interese nu este o soluție viabilă. În schimb, competiția liberă dintre ele, în condiții transparente, pot influența în mod pozitiv deciziile autorităților publice. Desigur că, în condițiile specifice fiecărei perioade și fiecărui domeniu al vieții economico-sociale, grupurile de interese pot avea o poziție inegală și acțiunea lor poate avea un impact diferențiat asupra decidentului public. Acest risc poate conduce la percepția că activitatea de lobby poate pune, la un moment dat, scopurile grupurilor de intrese și binele public într-o stare conflictuală și că, în loc de a contribui la fundamentarea deciziei publice, este, dimpotrivă, un factor de distorsiune", se arată în document.
Opinia inițiatorilor este aceea că împiedicarea activității de lobby ori punerea acesteia într-o lumină negativă, trimițând-o în sfera incidențelor de natură penală, este o atitudine ce nu poate fi acceptată. "Nutrim convingerea că, în combaterea corupției, a conflictului ori a traficului de interese, prioritară este acțiunea preventivă și nu cea punitivă", explică aceștia.
Tocmai pentru a preveni un astfel de risc este necesară, conform sursei citate, asigurarea transparenței intereselor, a activităților realizate pentru promovarea lor (lobby), a actorilor care reprezintă acele interese și, în primul rând, a proceselor decizionale din sfera publică. Odată stabilit faptul că lobby-ul şi grupurile de interese sunt componente legitime ale unei democraţii liberale, legislația trebuie să ofere transparența necesară pentru a asigura o funcționare corespunzătoare a autorităților publice şi a procesului de luare a deciziilor la nivelul acestora, astfel încât instituțiile statale să îşi păstreze legitimitatea şi reprezentativitatea, iar influențarea proceselor decizionale să fie legal posibilă în condiții de egalitate și transparență.
Bazat pe aceste argumente, societățile de lobby, societățile care angajează lobbiști interni, precum și grupurile de interese se vor înregistra într-un Registru de lobby și de reprezentare a intereselor, administrat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Municipiului București, și vor trebui să comunice o serie de date, considerate necesare pentru asigurarea unei activități transparente.
De asemenea, societățile respective vor trebui să deruleze activitățile de lobby în virtutea unui Cod de conduită.
Nerespectarea cerințelor prevăzute de lege va putea duce la respingerea solicitărilor de înscriere în Registrul de lobby sau, în situția în care fapta nu încalcă legea penală, la sancțiuni contravenționale.
"Adoptarea prezentei legi va permite informarea corectă și promptă a opiniei publice în legătură cu acțiunea de influențare a decidentului public, prin promovarea scopurilor grupurilor de interese. Transparența activității de lobby și definirea clară a grupurilor de interese evită riscul distorsionării deciziei publice și a liberei competiții", este unul dintre considerente.
Un contract de lobby va fi definit drept un contract cu titlu oneros prin care un prestator se obligă să desfășoare activități de lobby în interesul unui client, o societate de lobby va fi o societate care funcționează în temeiul Legii 31/1990 privind societățile, având ca obiect de activitate asumarea și realizarea unei activități de lobby, chiar dacă aceasta nu are caracter permanent, iar un lobbyist va fi o persoană care exercită o activitate de lobby în calitate de angajat sau prestator în cadrul unei societăți de lobby sau în cadrul unei societăți care include și lobby-ul în obiectul său de activitate.
Reprezentanți publici vor fi demnitari numiți sau aleși, funcționari publici și personal contractual, în măsura în care își desfășoară activitatea în procesul de legiferare și în procesul de punere în aplicare a legislației specifice.
O persoană care desfășoară o activitate de lobby și de reprezentare a intereselor va trebui, printre multe alte obligații, să prezinte misiunea sa la primul contact cu un reprezentant public, precum și identitatea și preocupările specifice ale beneficiarului sau clientului său, respectiv ale aociației de interese. Nu va putea să exercite nicio formă de presiune ilegală sau inadecvată asupra reprezentanților publici; aceasta nu va exclude însă efectuarea acțiunilor legale în sensul prevederilor legii civile, pentru a asigura efectele necesare unei intervenții.
Pe perioada mandatului sau a funcției deținute, reprezentantul public nu va putea desfășura activitate de lobbyist, în sensul legii, în domeniul său de activitate.
Societățile de lobby, societățile care angajează lobbyiști interni și grupurile de interese vor trebui să comunice o serie de date pentru Registru, nerespectarea regulilor urmând să atragă amenzi substanțiale, dar și radieri din Registru, de către ministrul Justiției, în anumite cazuri, pe o perioadă de 3 ani.
