Inițiativa legislativă (Pl-x 120/2022), susținută de Consiliul Superior al Magistraturii și promovată de deputata Oana Murariu, urmărește simplificarea redactării hotărârilor judecătorești prin eliminarea obligativității de a reda în considerente “susținerile pe scurt ale părților”, spune Cristina Săvulescu, Partner | Dispute Resolution | Bradu Neagu & Asociații.
Cu alte cuvinte, odată ce legea va fi promulgată și intrată în vigoare, judecătorii nu vor mai include rezumatul pozițiilor părților în hotărâre, ci se vor concentra doar pe elementele esențiale ale cauzei (obiectul cererii, situația de fapt reținută, temeiurile de fapt și de drept ale soluției și motivele pentru care cererile au fost admise sau respinse).
Măsura a fost adoptată cu o largă majoritate în Camera Deputaților (cameră decizională), după ce inițial fusese respinsă de Senat în 2022, semn al schimbării de optică la nivel politic și al sprijinului venit din partea sistemului judiciar (inclusiv al CSM).
Forma anterioară vs. forma nouă a art. 425 alin. (1) lit. b) CPC
Forma veche (în vigoare până în 2025): Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevedea că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, la secțiunea considerentelor, “considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”.
Această obligativitate de a rezuma susținerile părților în motivare a fost percepută în practică drept un element redundant, adăugat peste celelalte componente ale considerentelor (descrierea obiectului, a situației de fapt dovedite și a motivelor soluției).
Forma nouă (după modificare): Prin legea adoptată la 15.10.2025, sintagma privind “susținerile pe scurt ale părților” a fost eliminată din cuprinsul art. 425 alin. (1) lit. b). Noua redactare va impune ca hotărârea să cuprindă la considerente doar: „obiectul cererii, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”.
Practic, singura diferență față de textul anterior constă în suprimarea obligației de a insera rezumatul susținerilor părților. În rest, structura considerentelor rămâne aceeași, incluzând: obiectul cererii, situația de fapt reținută de instanță (pe baza probatoriului administrat) și motivele de fapt și de drept ale soluției (inclusiv menționarea motivelor pentru care cererile părților au fost admise sau, după caz, respinse).
Rațiunea și dezbaterile din jurul modificării
Expunerea de motive a inițiativei legislative oferă justificări detaliate pentru această schimbare. Potrivit inițiatorilor, reluarea “pe scurt” a tuturor susținerilor părților în hotărâre este în mare măsură redundantă. Instanța oricum va expune în motivare starea de fapt pe care o consideră dovedită și va analiza toate argumentele juridice relevante ale părților. Prin urmare, redarea separat, într-o secțiune distinctă, a pozițiilor procesuale ale fiecărei părți ajunge să dubleze informații deja existente în dosar, fără a aduce valoare adăugată pentru soluționarea cauzei.
În plus, afirmațiile părților care nu sunt dovedite sau nu sunt pertinente nu vor fi reținute ca atare în expunerea situației de fapt ori în raționamentul juridic al instanței. Astfel, repetarea lor într-un rezumat consumă timp prețios, întârzie pronunțarea hotărârilor și nu oferă garanții suplimentare justițiabililor.
Scopul declarat al modificării a fost, așadar, eficientizarea redactării hotărârilor și degrevarea instanțelor de o sarcină birocratică considerată inutilă. Inițiatorii subliniază că măsura este una imediat implementabilă pentru a accelera procedurile, spre deosebire de alte reforme care ar produce efecte abia pe termen mediu sau lung.
De asemenea, rolul hotărârii judecătorești în sistemul de drept a fost invocat în sprijinul simplificării. Hotărârile civile nu reprezintă izvoare de drept cu aplicabilitate generală, ci produc efecte numai între părțile din litigiul respectiv. Prin urmare, rațiunea considerentelor este să explice soluția pe baza situației de fapt dovedite și a temeiurilor legale, nu să devină o antologie a tuturor susținerilor contradictorii ale părților.
Chiar și din perspectiva publicării jurisprudenței în baze de date, utilitatea practică a hotărârilor stă în analiza și raționamentul instanței, nu în inventarierea afirmațiilor părților care nu au fost considerate relevante pentru deznodământ.
În cursul procedurii legislative, însă, anumite autorități consultative și-au exprimat rezerve cu privire la impactul acestei modificări asupra drepturilor procesuale ale părților. Consiliul Legislativ a emis un aviz negativ asupra propunerii, atrăgând atenția că eliminarea susținerilor pe scurt din cuprinsul hotărârii ar putea împiedica verificarea respectării principiului contradictorialității dezbaterilor.
În opinia acestui organ consultativ, există riscul ca noua reglementare să încalce atât dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul la apărare ale părților, consacrate constituțional (art. 21 alin. 3 și art. 24 din Constituție).
Similar, Consiliul Economic și Social (CES) a avizat nefavorabil proiectul, apreciind că redarea, fie și succintă, a argumentelor părților în considerente constituie un instrument util pentru a garanta contradictorialitatea și publicitatea actului de justiție. Potrivit CES, rezumatul susținerilor contribuie la educarea părților și este benefic instanțelor de control judiciar (apel, recurs) care pot urmări mai ușor dacă toate apărările au fost luate în discuție. Trebuie menționat însă că avizele Consiliului Legislativ și CES au caracter consultativ, neavând forță obligatorie. Argumentele lor nu au oprit parcursul legislativ al inițiativei – proiectul a fost în final adoptat de Camera decizională, susținut fiind de majoritatea partidelor parlamentare și de corpul magistraților (CSM și numeroși judecători practicieni au agreat eliminarea acestei cerințe formale).
Concluzii – impact asupra practicii judiciare
Modificarea adusă art. 425 C. proc. civ. elimină o cerință procedurală considerată de mulți drept birocratică și formală, care îngreuna inutil redactarea hotărârilor. În măsura în care această lege va fi promulgată și publicată în Monitorul Oficial, instanțele vor putea motiva hotărârile mai rapid și mai concis, concentrându-se pe aspectele cu adevărat importante ale cauzei.
Judecătorii își vor putea direcționa eforturile către analiza fondului (stabilirea situației de fapt dovedite și argumentarea în drept a soluției), în loc să aloce timp recapitulării formale a pozițiilor părților. Ne putem aștepta, așadar, ca hotărârile judecătorești civile să devină mai suple și focalizate, pronunțate într-un termen mai scurt, ceea ce va contribui la o administrare mai eficientă a justiției civile.
Este important de subliniat că renunțarea la rezumatul susținerilor părților nu echivalează cu ignorarea argumentelor acestora. Judecătorul are în continuare obligația de a examina toate pretențiile și apărările formulate de părți și de a le da o soluționare motivată. Considerentele hotărârii vor trebui în continuare să răspundă problemelor esențiale ale litigiului, asigurând astfel controlul judiciar al respectării dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Argumentele fiecărei părți rămân consemnate în actele de procedură depuse (cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, concluzii scrise etc.) și, dacă este cazul, în încheierile de ședință sau în înregistrările ședințelor de judecată, toate acestea făcând parte integrantă din dosarul cauzei. Prin urmare, simplificarea formei hotărârii nu aduce atingere drepturilor procesuale ale părților, ci vizează doar eliminarea repetițiilor inutile, fără a restrânge dreptul părților de a fi auzite.
Măsura se aliniază, de altfel, unei tendințe mai largi de modernizare a procedurilor judiciare, unele sisteme de drept europene permițând deja pronunțarea unor hotărâri sumare ori cu trimitere la susținerile părților din înscrisurile depuse, tocmai în scopul eficientizării actului de justiție.
Un material Legal Marketing
