Desigur, în plan general, încadrarea juridică a demersului tehnologic e considerată necesară deopotrivă pentru încurajarea inovației tehnico-științifice și spre gestionarea responsabilă a riscurilor asociate, cu corolarul lor, promovarea unei inteligențe artificiale de încredere, ce se bucură de acceptabilitate socială și capabilă de eficiență economică.
În cazul de față, cele două realizări legislative evocate dau tot atâtea puternice semnale, cu efecte complementare, ce se potențializează reciproc: necesitatea adaptării contextual-naționale a reacției juridice pertinente și, respectiv, al cerinței permanentei particularizări a sa la continua diversificare evolutivă a manifestărilor fenomenului IA. În acest sens, actul legislativ din peninsulă aduce în atenție imperativul elaborării unui cadru juridic intern în domeniu, adecvat realităților socioeconomice și tradițiilor cultural-istorice proprii și corelat cu exigențele unional-europene comune ale pieței interne unice, în timp ce, cel aprobat peste ocean semnalizează imperativul încadrării prioritare a efectelor aferente formelor avansate ale aplicațiilor IA.
Rezultă de aici, cu forță de imperativ și pentru România, necesitatea elaborării și adoptării unei legi naționale menite să răspundă acestei duble provocări. A fost, de altfel, și una din principalele concluzii ale ediției I-a a Conferinței Naționale de Dreptul Inteligenței Artificiale, desfășurată la 30 septembrie a.c., la București. Dar înainte de a purcede la o serie de considerații concrete pe această temă, să trecem succint în revistă cele două momente juridice reper deja anunțate și care ne îndeamnă la demersul publicistic de față.
1. Prin adoptarea legii delegate nr. 132 din 23 septembrie 2025 de instituire a cadrului național privind inteligența artificială (ce va intra în vigoare în ianuarie 2026) Italia a devenit primul stat membru al Uniunii Europene care are o reglementare națională de ansamblu, completă privind inteligența artificială, în consonanță cu și în vederea amenajării aplicării Regulamentului (UE) 2024/1689 din 13 iunie 20254 de stabilire a unor norme armonizate privind IA (AI Act, RIA). Ea a stabilit o strategie națională în materie, întărește guvernanța instituțională, încadrează utilizările sectoriale sensibile și introduce noi sancțiuni, în special infracțiuni pertinente. Ca orice lege de acest gen (delegată) definește principii, orientări politice și criterii etice, lăsând pe seama guvernului să le completeze prin „traducerea” lor pe calea măsurilor concrete și a regulilor operaționale. Principala preocupare o reprezintă armonizarea cu dreptul european pertinent prin construirea unui ecosistem normativ capabil să concilieze protecția drepturilor fundamentale cu inovația tehnologică.
Exemplul italian se distinge printr-o abordare proactivă a reglementării IA, înscriindu-se în orizonturile unei voințe politice puternice, care caracterizează tehnologia drept „cea mai mare revoluție a timpurilor noastre” și susține existența unei „căi italiene de dezvoltare și guvernare în materie”.
Actul normativ se fondează astfel pe o abordare antropocentrică, promovează cercetarea și inovarea, dar într-un cadru responsabil, transparent și care respectă drepturile fundamentale. Utilizarea IA e concepută precum un instrument suficient și de modernizare, cu condiția ca responsabilitatea umană să rămână exclusivă. Textul evidențiază necesitatea de a anticipa riscurile economice, sociale și etice legate de avântul acestor tehnologii.
În privința guvernanței și a autorităților competente Strategia națională pentru inteligență artificială e plasată sub coordonarea Președinției Consiliului de Miniștri, cu validarea de către Comitetul interministerial pentru tranziție digitală. Două agenții sunt desemnate în mod special precum autorități naționale în materie: Agenzia per l’Italia (AgID), competentă în materie de inovare și de notificare și, respectiv, Agenzia per la cybersicurezza nazionale (ACN), responsabilă cu supravegherea inspecțiilor și a aplicării sancțiunilor. Cele două entități exercită, de asemenea, funcțiile de autoritate de supraveghere în sensul AI Act în cooperare cu Banca Italiei, CONSOB și IVASS pentru sectoarele bancar, financiar și de asigurări.
Referitor la dispozițiile sectoriale și represive, legea încadrează uzul IA în mai multe sectoare-cheie. Astfel, în domeniul muncii, ea interzice utilizările discriminatorii și impune o obligație de informare a lucrătorilor. În administrația publică, se încurajează recurgerea la noua tehnologie pentru a ameliora eficiența serviciilor, conformându-se, totodată, primatului deciziei umane. În sectorul judiciar, se autorizează experimentările încadrate și se impune formarea digitală a magistraților. În fine, se instituie reguli specifice în privința poliției și securității publice. Totodată, textul legal cuprinde un capitol important și inovant privind regimul sancționator; se stabilește o nouă infracțiune, cea de difuzare de conținuturi deepfakes, se agravează sancțiunile pentru faptele penale comise prin intermediul IA, se reglementează răspunderea civilă cu obligații de securitate întărire și se amenajează sarcina probei pentru anumite sisteme cu grad ridicat de risc.
Așa, de exemplu, se prevăd pedepse cu închisoarea care merg de la 1 la 5 ani pentru difuzarea ilegală de conținuturi generate ori manipulate de IA, dacă acestea cauzează un prejudiciu, în special faimoasele „deepfakes”. Pedepse mai grele sunt prevăzute , de asemenea, pentru utilizare IA pentru comitere de crime precum frauda, furtul de identitate ori perturbarea drepturilor civice și democratice. Protecția copiilor e o preocupare centrală; minorii de sub 14 ani vor trebui să obțină consimțământul parental pentru a avea acces la soluțiile de inteligență artificială. Delicatul subiect al dreptului de autor cunoaște reglementări specifice. Legea prevede că operele create cu asistența IA sunt protejate dacă ele decurg dintr-un „veritabil efort intelectual uman”. Referitor la explorarea textelor și a datelor (text and data mining) de IA, ea nu e autorizată decât pentru conținuturi neprotejate de dreptul de autor ori pentru cercetarea științifică, desfășurată de structuri acreditate. O atare claritate e esențială pentru artiști și dezvoltatori, chiar dacă natura internațională a modelelor de IA ar putea crea noi complicații.
Elaborată și adoptată în articularea cu dreptul european al IA, legea italiană se înscrie în mod explicit în cadrul trasat de RIA; dispozițiile sale trebuie interpretate în coerență cu prevederile textului unional-european și autoritățile naționale desemnate (AgID și ACN) își exercită funcțiile prevăzute de reglementarea europeană. Guvernul italian e abilitat să adopte, în 12 luni, decrete-lege menite să armonizeze dreptul intern cu AI Act, în special în ceea ce privește notificarea sistemelor, supravegherea conformității lor și aplicarea regimurilor sancționatorii. Departe de a fi concurentă, legea italiană națională e concepută ca un instrument de însoțire și de anticipare, care să permită să pregătească și să amenajeze aplicarea efectivă a RIA pe teritoriul Italiei.
Într-adevăr, e vorba de o veritabilă „foaie de parcurs” pentru dezvoltarea dreptului italian al IA; în următoarele douăsprezece luni guvernul va trebui să elaboreze și adopte documentele menite să pună în aplicare dispozițiile legale, să definească instrumentele și să instituie sancțiunile aferente. Pentru întreprinderi, fereastra de adaptare în mod proactiv e limitată; activele cartografiei, actualizarea contractelor, pregătirea evaluărilor de impact și întărirea capacităților tehnice și juridice sunt activități ce se impun a fi imediat lansate, concurând cu toate la prefigurarea cadrului juridic în materie.
Actul normativ în cauză reprezintă o declinare concretă a AI Act, integrând totodată specificitățile proprii contextului italian, fiind considerat ca „o inițiativă interesantă prin claritatea și voluntarismul său”, în timp ce alte state membre UE, inclusiv România, sunt încă în curs de structurare a cadrului național unificat. De aceea se speră ca această lege să accelereze dinamica reglementară relevantă în cadrul Uniunii, ea demonstrând că e posibil să se anticipeze intrarea în aplicare deplină a RIA, adaptând principiile sale realităților naționale. La noi, actorii instituționali și economici vor trebui să dea dovadă de reactivitate spre a nu se găsi în decalaj de punere în aplicare a cadrului european în raport cu celelalte țări membre.
Pentru celelalte țări europene și nu numai, exemplul italian reprezintă cel puțin pretextul unei reflecții asupra unei legislații naționale completatoare a AI Act, care să permită, printre altele: identificarea și promovarea lucrărilor specifice (fiecare stat are propriile sensibilități și provocări juridice și culturale pe care legislația europeană, prin natura sa mai generică, nu le poate acoperi întotdeauna cu aceeași consecvență), de a acționa rapid (în fața accelerării noilor tehnologii și a emergenței de noi utilizări, dar și de abuzuri, a dispune de un cadru național agil, ar permite să se acționeze mai rapid), a întări încrederea (o reglementare clară și protectoare la nivel național poate spori încrederea publicului în IA, fapt esențial pentru adaptarea și dezvoltarea sa etică) și susținerea inovației naționale (furnizând un cadru juridic precis, întreprinderile știu la ce să se raporteze, încurajându-se investițiile și dezvoltarea de soluții de IA responsabile).
Pe măsură ce AI Act intră treptat în faza sa operațională, disparitățile naționale în materie de reglementare riscă să creeze ecarturi de competitivitate, precum și în privința protecției drepturilor fundamentale. Principala provocare pentru cele 27 de state membre ale Uniunii a devenit acum aceea de a transforma principiile europene în mecanisme concrete, eficiente și lizibile. Din acest punct de vedere, prin noua lege, se propune una standard.
2. California: Bill SB-53: standard mondial în materie de transparență IA. La 29 septembrie 2025 a intrat în vigoare, în California, legea SB-53 – Transparency in Frontier Artificial Intelligence Act, primul cadru legislativ complet din SUA, consacrat în mod specific „modelelor de IA de frontieră”, adică cele mai avansate, concepute pe baza unor ansamble masive de date, proiectate, antrenate cu ajutorul unei puteri de calcul excepționale și susceptibile a fi adaptate pentru numeroase sarcini. Actul normativ, aplicabil în statul american pe teritoriul căruia se află și Silicon Valley, vizează întărirea transparenței și accentuarea responsabilității dezvoltatorilor acestor sisteme de IA și să prevină riscurile grave pentru securitatea publică, identificate și precizate în documentele aferente. Ele privesc, printre altele, pierderea de control al sistemului, utilizarea răuvoitoare (în special în scop de cyberatacuri ori de stabilire de arme biologice sau chimice) ori chiar capacitatea sa de a ocoli supervizarea umană. În orice caz, legea SB-53 marchează trecerea de la o autoreglementare, în mod esențial voluntară, la un cadru legislativ obligatoriu, impunând celor mai puternici actori americani în domeniu să se supună unor obligații de guvernanță și de dare de seamă. În același timp, ea intervine pe fundalul unei mișcări proprii de afirmare a dreptului american al IA, în sensul că dacă administrația federală (de acum) e reticentă, chiar se opune unor atari evoluții, reglementări în general ale domeniului în numele libertății absolute de exprimare și de întreprindere și al competiției strategice tehnologice, la nivelul statelor federate situație e diferită, asistând la un veritabil patchwork de legi. Așa, de pildă, în California au fost adoptate peste 25 de legi privind materia, Colorado și New York au fiecare câte 5 legi în vigoare, Texasul 4 legi în aplicare, Washingtonul 6 legi adoptate ș.a.
Pe conținut, referitor la transparența și controlul riscurilor, legea impune dezvoltatorilor în cauză să publice și să aducă la zi în mod regulat o politică internă de guvernanță, veritabil „cadru de IA de frontieră”. Ea trebuie să definească, în special: metodele de evaluare a capacităților periculoase ale modelelor și strategiilor de reducere a riscurilor; luarea în calcul a normelor internaționale și a bunelor practici sectoriale; procedurile de a controla înaintea oricărei implementări ori utilizări interne pe scară largă; măsuri de securitate informatică vizând protejarea parametrilor esențiali ai modelelor contra intruziunilor și deturnărilor; dispozitivele de detecție și de tratament al incidentelor grave, precum pierderile de control ori comportamentele autonome neprevăzute.
Înainte de implementarea unui nou model ori a unei versiuni modificate în mod substanțial, dezvoltatorul, de asemenea, trebuie să publice un raport de transparență în care să expună riscurile identificate, măsurile corective aplicate și, după caz, recursul la evaluări independente.
Atunci când anumite informații sensibile trebuie să fie protejate din motive de securitate ori de secret al afacerilor, dezvoltatorul e ținut să le explice natura și să conserve integralitatea datelor pentru a le pune, în caz de nevoie, la dispoziția autorităților.
Totodată, legea instituie o obligație de semnalare rapidă a incidentelor grave. Astfel, o pierdere de control a unui model ce antrenează o daună corporală ori o violare a securității unor parametri critici se impune a fi notificată de îndată autorității publice competente.
Lipsa de publicare a politicilor de guvernanță, a degrevării de rapoarte ori în privința semnalării incidentelor poate antrena sancțiuni civile importante, în cuantum de până la 1 milion de dolari în fiecare caz.
Dincolo de obligațiile impuse întreprinderilor private, legislatorul californian a încredințat administrației misiunea de a studia crearea unei infrastructuri publice de calcul de înaltă performanță denumită CalCompute. Respectivul instrument favorizează un acces echitabil la resursele de calcul, indispensabile dezvoltării IA și să susțină proiectele de „IA de frontieră! Cu o vocație etică, durabilă și conformă cu interesul general.
Actul normativ consolidează, în același timp, protecția salariaților care exercită un rol de alertă în materie de securitate. Se interzice orice clauză contractuală ori practică de întreprindere vizând să restrângă sau să sancționeze raportările (semnalările) de bună-credință privind activitățile care prezintă un pericol grav pentru sănătatea ori securitatea publice. Marii dezvoltatori trebuie să stabilească un canal intern de semnalare anonimă și să asigure urmărirea regulată a alertelor primite, informând, totodată, în mod clar salariații asupra drepturilor lor în această privință. În caz de represalii, salariații pot să sesizeze judecătorul pentru a obține măsuri de injoncțiune și de returnare a cheltuielilor judiciare.
Fără îndoială, legea SB-53 din California ilustrează o abordare novatoare a guvernanței riscurilor sistemice legate de „IA de frontieră”, complementară regulilor existente în materie de protecție a datelor și de transparență algoritmică. Ea reține atenția întreprinderilor și practicienilor din două motive majore: a) prefigurează un dialog transatlantic privind standardele de securitate aplicabile modelelor „IA de frontieră”, susceptibile să interacționeze cu RIA; b) subliniază importanța pentru orice actor care dezvoltă ori utilizează asemenea modele, de a stabili mecanisme organizaționale și contractuale robuste, în scopul de a fi în măsură să răspundă viitoarelor obligații de publicare, de semnalare și de guvernanță.
Chiar dacă e vorba de un text californian, unele obligații ar putea să producă efecte extrateritoriale pentru dezvoltatorii internaționali care își propun modelele utilizatorilor situați în California.
SB-53 devine în acest mod pentru regulatorii din întreaga lume, căutând să încadreze riscurile inerente tehnologiilor de IA cele mai puternice, un reper de reglementare și de abordare.
Combinând obligațiile de transparență, controlul riscurilor și protecție a salariaților lansatori de alertă, legea SB-53 impune un nivel de guvernanță inedit dezvoltatorilor de modele de „IA de frontieră”. Se stabilește astfel un cadru ce vizează să reducă ecartul între rapiditatea inovării și capacitatea dreptului de a preveni riscurile grave pentru colectivitate și prefigurează emergența standardelor internaționale în domeniu.
De menționat că, înainte de promulgarea acestui text, mai mulți giganți californieni din domeniul IA, precum Meta, Google, OpenAI și Anthropic (la originea modelului Claude) își asumaseră angajamente voluntare pentru desfășurarea de teste de securitate și de a construi protocoale robuste, așa încât legea nu face altceva decât a le codifica și a le extinde. Totodată, să remarcăm că aceasta intervine după ofensiva administrației D. Trump de a bloca orice reglementare a IA, pe motiv să ar încetini tehnologia americană în competiție cu China, ceea ce demonstrează preocuparea și capacitatea statelor federate de a-și urma propria lor abordare.
3. Perspective naționale. Din atari orizonturi cu valoare de reper de drept comparat, și mai mult decât atât, putem decela o serie de considerente și în privința necesității și a perspectivelor unui demers de reglementare a problemei în România. Înainte de toate, el e reclamat de starea de lucruri efective în domeniu.
Așa cum am mai demonstrat (Pentru o strategie juridică națională privind IA) și cum rezultă și din concluziile primei Conferințe naționale de dreptul inteligenței artificiale (Apel pentru promovarea IA și aplicarea noilor tehnologii în România, 30 septembrie 2025), în țara noastră preocupările instituțional-normative de acest gen sunt insuficiente și elementele de referință aproape inexistente. Strategia națională în domeniul inteligenței artificiale 2024-2027 (aprobată prin H.G. nr. 832/2024 din 11 iulie 2024) s-a „născut” practic caducă, conjuncturile de adoptare și conținutul conferit fiind în afara cadrului european stabilit ferm, începând de la jumătatea anului trecut (îndeosebi prin AI Act). În afara aplicării directe și obligatorii a regulamentului unional-european, alte reglementări pertinente nu acționează. „Vidul juridic”, amplificat în privința efectelor negative de tradiționala stearpă conformare formală, favorizează manifestările haotice, imprevizibile ale fenomenului tehnologic în context național. Progresele treptate pe calea punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 2024/1689 amplifică problemele de drept interne care își așteptă dezlegarea, tot mai complexe pe măsură ce se adiționează. Așadar, intervenția reglementării e mai mult decât utilă, e absolut necesară. Reacția juridică imediată, adecvată contextual și permanent corelată cu evoluțiile europene și internaționale în materie, devine indispensabilă. Rămânerea la stadiu de strategie politică proclamată și copiată de aiurea și la operare directă, generală a reglementarii comunitare ne condamnă la pasivitate acțională, sărăcie ideatică și ineficientă a aplicării progreselor tehnologice. De aceea, opțiunea, după modelul italian, pentru o lege-cadru în materie, care să preia, acomodeze, să dezvolte creator la realitățile interne de manifestare a RIA și să aducă un plus de conținut și de rigoare reglementării reprezintă perspectiva cea mai potrivită. Prin urmare, nu e de dorit o simplă adaptare a legii europene pertinente, ci una cadru care să stabilească obligațiile, oportunitățile și instrumentele de intervenție publică utile guvernării dezvoltării IA în contextul economic (industrial) și social român. Ea s-ar exprima într-o veritabilă strategie politico-instituțională și de dezvoltare legislativă pe termen mediu și lung în domeniul IA, adaptativă și evolutivă.
Pe conținut, în consonanță cu atari obiective și având în vedere tipul de act normativ preconizat, ar putea fi vorba de o structură cadru, o adevărată „constituție” a dezvoltării strategico-politice și reglementare a IA în România.
După modelul italian și cu promovarea prioritară a specificului intern, construcția normativă ar putea debuta printr-un capitol consacrat principiilor și finalității preconizatei legi (cel al celei de la Roma vizează scopul și câmpul de aplicare, definiții, principii generale, raportarea la AI Act), urmat de un altul consacrat dispozițiilor (generale) sectoriale (reperul normativ referindu-se la domenii precum cel sanitar, al cercetării științifice și expertizei, la tratamentul datelor personale, guvernanța generală, relațiile de muncă, profesiile intelectuale, administrația publică, activitatea judiciară ș.a.). La fascicolul de reglementări privind transparența, se vor include, după reperul californian, și unele vizând modelele de IA zise „de frontieră”. Un capitol special ar putea fi consacrat instituirii obligației de a elabora, de a adopta și de a aplica o strategie națională în materie, reperele sale principale și desemnarea autorităților interne de acțiune și promovare. Tot urmând exemplul italian, o atenție deosebită s-ar impune a fi acordată dispozițiilor referitoare la guvernanța utilizării și în materie de drepturi de autor, precum și dispozițiilor sancționatorii. În fine, prevederile financiare și finale ar aduce precizări utile pertinente. În cazul tuturor aspectelor reglementate, și cu precădere în zona drepturilor fundamentale, se va avea în vedere reflectarea corespunzătoare a exigențelor rezultate din transpunerea Convenției-cadru a Consiliului Europei privind inteligența artificială și drepturile omului, democrația și statul de drept, din 17 mai 2024. Pe baza celor astfel stabilite ar urma să fie adoptat de către guvern, prin acte normative adecvate, setul de măsuri menite să operaționalizeze prevederile principiale stipulate de lege avute în vedere. În același timp, după experiențele în privința reglementărilor complexe, s-ar putea urmări ca, în chiar textul actului legislativ, să se precizeze principalele texte reglementare ce urmează a fi elaborate și adoptate în aplicarea și dezvoltarea sa, așa încât, la finele unui atare demers multidimensional, să se ajungă la un veritabil cod al inteligenței artificiale. În orice caz, în evaluarea unor asemenea opțiuni se impune a ține seama de celeritatea cerută reacției juridice în raport cu evoluțiile accelerate ale noilor tehnologii și ale implicațiilor sale.
Un material Legal Marketing
