Firmele European Drinks, European Food, Scandic Distilleries, Rieni Drinks, Starmill și Transilvania General Import-Export, controlate de frații Micula, care au format primul mare holding românesc de companii de după Revoluție și, timp de mai mulți ani, cel mai mare jucător din industria alimentară locală, cu numeroase branduri de produse înregistrate și cu exporturi în 40 de țări, au câștigat în primă instanță procesele în care Banca Comercială Română solicita intrarea lor în insolvență.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Deciziile de respingere a cereriilor pentru deschiderea procedurii generale de insolvență, care nu sunt definitive, putând fi atacate cu apel, au fost luate de Tribunalul Bihor după procese care au durat peste 1 an și jumătate. Potrivit unor surse din piață, în octombrie 2017, la data declanșării acțiunilor în instanță, banca avea de recuperat de la cele 6 companii, înființate în 1991 și 1993, datorii totale cumulate de circa 180 milioane euro.
De ce este important: Decizia definitivă a instanței va avea efecte și asupra litigiului de la Curtea Federală a districtului Columbia din statul Washington din SUA în care două dintre companii, European Food și Starmill, cer recunoașterea și punerea în executare a deciziei din 2013 a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), prin care România a fost obligată la plata de despăgubiri de circa 250 milioane dolari. Recent, statul român a cerut Curții americane să suspende procesul, unul dintre argumente fiind chiar acela că există riscul ca cele două firme să intre în insolvență la cererea BCR, ceea ce ar însemna că acestea nu vor mai avea control asupra activelor lor, în rândul cărora intră și decizia de despăgubire dictată de ICSID, de 250 milioane dolari, active care vor intra sub controlul creditorilor, sub supravegherea unui administrator judiciar.
BCR a formulat în toamna anului 2017 cerere comună de deschidere a procedurii insolvenței, concomitent împotriva celor 6 companii membre ale grupului, în cadrul unor dosare separate, repartizate spre soluționare aceluiași judecător-sindic.
Cele mai recente date publice arată că European Drinks, European Food, Scandic Distilleries, Rieni Drinks, Starmill și Transilvania General Import-Export au terminat anul 2017 cu un rulaj cumulat de peste 1,4 miliarde lei, pierderi de peste 83 milioane lei, datorii totale de mai mult de 1,6 miliarde lei și peste 4.500 de angajați. Potrivit termene.ro, European Food datora în total bugetului de stat, la finalul anului trecut, suma de peste 426 milioane lei.
În urmă cu 9 ani, însă, în 2010, doar Transilvania General Import-Export avea o cifră de afaceri anuală de peste 1 miliard de lei și mai mult de 3.500 de angajați. Atunci, topurile de profil din media estimau averea cumulată a celor doi frați la circa 600 milioane euro, cifra scăzând în 2017 la 180 milioane euro.
În cadrul proceselor intentate de BCR pentru obținerea intrării în insolvență a celor 6 companii, acestea au formulat inclusiv cereri de sesizare a Curții Constituționale, respinse de instanță. Astfel, Legea insolvenței prevede că "În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor, la cererea debitorului, judecătorul-sindic poate dispune în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 lei", iar firmele fraților Micula, antreprenori români cu cetățenie suedeză, au reclamat că limitarea cauțiunii la 40.000 de lei contravine Legii fundamentale.
O cauțiune de până la 10% din valoarea creanței, fără pragul menționat de 40.000 de lei, este evident de natură să-i descurajeze pe creditori în a mai solicita intrarea în insolvență a debitorilor, mai ales atunci când datoria este mare. Asta pentru că aceeași lege prevede că, dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență și respinge cererea creditorului, cauțiunea este folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, ca urmare a introducerii cu rea-credință a unei astfel de cereri. Tribunalul Bihor a respins și cererea de obligare a BCR la plata unei cauțiuni, și pe cea privind sesizarea Curții Constituționale.
Frații Micula mai au afaceri în imobiliare și turism. Printre proiectele mai recente anunțate de aceștia se numără modernizarea stațiunii Stâna de Vale, precum și construirea unui masiv ansamblu rezidențial în Oradea.
Pe de altă parte, după cum a relatat Profit.ro, o bună parte dintre hotelurile de pe litoral ale celor doi frați au fost scoase la vânzare, iar 2 dintre ele sunt executate silit de Fisc. De asemenea, omul de afaceri Mohammad Murad a cumpărat hotelul Craiova din Olimp de la frații Micula și vrea să îl integreze într-un complex care să includă Amfitreatru-Panoramic-Belvedere, achiziționat cu doi ani în urmă de la Josef Goschy, dar și hotelul Majestic.
Decizia definitivă a instanței va avea efecte și asupra litigiului de la Curtea Federală a districtului Columbia din statul Washington din SUA în care două dintre companii, European Food și Starmill, cer recunoașterea și punerea în executare a deciziei din 2013 a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), prin care România a fost obligată la plata de despăgubiri de circa 250 milioane dolari.
Despăgubirile au fost acordate de ICSID în 2013 pentru încălcarea tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Suedia, prin retragerea, în 2005, de către Guvernul de la București, a unei scheme de încurajare a investițiilor prin acordarea de facilități fiscale către firmele European Food și Starmill ale fraților Micula, cu patru ani înainte de expirarea sa, prevăzută oficial pentru 2009. România a anulat atunci schema de ajutor ca parte a procesului de aderare la UE, în vederea respectării normelor comunitare privind ajutoarele de stat prin preluarea lor în legislația națională. Frații Micula au și cetățenie suedeză.
Recent, statul român a cerut Curții americane să suspende procesul, unul dintre argumente fiind chiar acela că există riscul ca cele două firme să intre în insolvență la cererea BCR, ceea ce ar însemna că acestea nu vor mai avea control asupra activelor lor, în rândul cărora intră și decizia de despăgubire dictată de ICSID, de 250 milioane dolari, active care vor intra sub controlul creditorilor, sub supravegherea unui administrator judiciar.
Alt argument a fost un precedent creat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care anul trecut a decis că prevederea dintr-un tratat bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre Olanda și Slovacia, potrivit căreia disputele dintre părți se tranșează în tribunale arbitrale internaționale, este ilegală din punct de vedere al normelor UE. Acest lucru ar putea fi, deci, valabil și pentru alte tratate, inclusiv pentru cel dintre România și Suedia, în baza căruia frații Micula au reclamat România la ICSID și au obținut despăgubiri de 250 milioane dolari în 2013.
De altfel, în decembrie 2018, Comisia Europeană a decis să trimită România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru nerespectarea obligației de a recupera în integralitate de la Viorel și Ioan Micula și de la grupul lor de companii ajutoare de stat ilegale în valoare de până la 92 de milioane euro, în conformitate cu o decizie a Comisiei din 2015, ajutoare constând chiar în despăgubiri dictate de ICSID.
În 2017, frații Micula și companiile deținute de aceștia s-au adresat Autorității de Punere în Executare din Suedia (Swedish Enforcement Authority), instituția de stat însărcinată cu recuperarea prin executare silită a datoriilor la solicitarea creditorilor, cu o cerere de punere în executare a deciziei ICSID din 2013. Autoritatea de executare silită din patria adoptivă a celor 2 investitori le-a respins însă cererea în martie 2017.
Ulterior, reclamanții au contestat decizia Autorității într-o instanță civilă din Stockholm, care le-a respins apelul, obligându-i totodată pe frații Micula să plătească statului român cheltuieli de judecată în sumă de 90.000 de euro. În motivarea sentinței sale de respingere, tribunalul suedez a arătat că decizia Comisiei Europene cu privire la faptul că despăgubirile plătite de România fraților Micula constituie ajutor de stat ilegal și trebuie recuperat este obligatorie pentru România în baza Tratatului de funcționare a UE.
"Obligația de cooperare sinceră între UE și statele membre ale Uniunii, prevăzută de Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, împiedică Suedia să ia decizii care ar submina deciziile Comisiei Europene. În Suedia, legislația europeană are prioritate în ordinea juridică față de Convenția ICSID de la Washington, iar instanțele suedeze au obligația de a apăra legislația UE și de a acționa pentru aplicarea ei eficientă. (...) Curtea respinge apelul", se menționează în documentul citat. Reclamanții pot face recurs, decizia nefiind definitivă.
