Eugen Teodorovici, nominalizat astăzi de PSD pentru postul de ministru al Finanțelor, s-a pronunțat categoric împotriva reintroducerii pedepsei cu închisoarea pentru angajatori dacă nu achită la un anumit termen obligațiile aferente salariilor, spunând că vrea o abordare cât mai deschisă și mai proactivă față de antreprenori. Profit.ro a anunțat, la finele anului trecut, că ordonanța care reintroduce pedeapsa cu închisoarea în astfel de cazuri este analizată de Ministerul Finanțelor cu cel al Justiției. Anterior, specialiști în taxe și legislație consultați de Profit.ro au atenționat că proiectul trebuie modificat semnificativ, deoarece neclaritățile pot crea confuzii nepermise, cu consecințe grave, dar și situații extreme în care un angajator cu mulți salariați riscă închisoare pentru neplata unor sume derizorii raportat la amploarea afacerilor.
Întrebat de presă dacă este de acord cu reintroducerea pedepsei cu închisoarea pentru angajatorii care nu achită într-un anumit termen obligații fiscale, cum prevede un proiect al Finanțelor aflat pe circuitul de avizare, Eugen Teodorovici, viitorul ministru al Finanțelor, a răspuns: "Nu!".
28 noiembrie - Profit Financial.forum
"Eu vreau o abordare cât mai deschisă și mai proactivă", a spus Teodorovici.
Ordonanța de urgență care ar trebui să reintroducă pedeapsa cu închisoarea pentru angajatori nu a fost aprobată de Guvern până la acest moment și nu poate fi promovată decât de ministrul Finanțelor.
Neplata contribuțiilor a mai fost considerată infracțiune, dar în 2015 Curtea Constituțională a decis că prevederea este neconstituțională, din cauza definirii neclare a "reținerii la sursă", astfel că angajatorii trebuie sancționați doar cu amendă.
Profit.ro a anunțat în noiembrie, în premieră, că Finanțele propun pedeapsă cu închisoare de la 1 la 6 ani pentru angajatorii care nu achită în maximum 30 de zile de la scadență un set întreg de peste 30 impozite. Proiectul este gândit pentru a sancționa neplata cu intenție a obligațiilor și folosirea banilor în alte scopuri, dar nu detaliază exact, în actuala formă, ce anume înseamnă "cu intenție" și "în alte scopuri", respectiv dacă o firmă a folosit banii, intenționat, pentru a plăti salariile angajaților deoarece nu a încasat la rândul său, la timp, toate facturile de la clienți sau dacă a deturnat efectiv banii.
Din proiectul de ordonanță, aflat în dezbatere publică:
(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani nereținerea sau neîncasarea, reținerea și neplata ori, după caz, încasarea și neplata, în tot sau în parte, cu intenție, în cel mult 30 zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și contribuțiilor prevăzute în anexa la prezenta lege.
(2) Neplata cu intenție, în cel mult 30 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și contribuțiilor prevăzute în anexă constituie infracțiune și atunci când neplata este consecința utilizării acestor sume în alte scopuri.
Actuala formă a proiectului a generat critici puternice din partea experților în domeniu.
Ramona Jurubiță, Deputy Senior Partner KPMG - Textul actual generează foarte multe semne de întrebare și confuzii care, lăsate neclarificate, ar avea consecințe deosebit de grave pentru mediul de afaceri
În opinia specialiștilor care lucrează cu taxe și acte juridice, forma actuală a proiectului de ordonanță ridică foarte multe semne de întrebare și creează confuzii care, lăsate neclarificate, ar avea consecințe deosebit de grave pentru mediul de afaceri.
"Deși existența intenției, ca formă de vinovăție, este prevăzută în textul legii, cred că este periculos de ambiguu și chiar flagrant eronat. Alineatul 2 al articolului se suprapune, în ceea ce privește definirea ca infracțiune a faptei de neplată a impozitelor și contribuțiilor reținute la sursă cu ceea ce era deja prevazut la alineatul 1. Este neclar care este rolul frazei adaugate, respectiv <<și atunci când neplata este consecința utilizării acestor sume în alte scopuri>>. Este precizarea menită să stabilească o circumstanță agravantă? Dar de ce ar fi utilizarea disponibilităților existente pentru onorarea altor obligații scadente vazută ca o deturnare de fonduri? Sau doar își propune legiuitorul să specifice ce anume nu ar putea consitui o circumstanță atenuantă pentru această infracțiune, adică ne spune că fapta ramâne infracțiune chiar dacă resursele societății au fost pur și simplu insuficiente dupa efectuarea altor plăți, de asemenea scadente?
În orice caz, premisa de la care pleacă această precizare este una falsă, și anume aceea că pot fi identificate sume cu destinație precisă existente în contul firmelor. În fapt, contul curent al unei firme nu conține niciodată sume consemnate la utilizare pentru anumite destinații precise, așa cum sunt depozitele pentru garanții, deci textul este neclar”, a declarat Ramona Jurubiță pentru Profit.ro.
O altă problemă este că depunerea unor declarații rectificative după scadență ar putea avea consecințe grave pentru angajatori, potrivit consultantului KPMG.
"Intrăm astfel într-o zonă extrem de sensibilă. Incorecta stabilire a unei obligații fiscale (sau interpretarea ca atare de către organul fiscal) devine infracțiune? Nu știu ce director financiar își va mai asuma în aceste condiții semnarea ștatelor de plată a salariilor sau o dispoziție de plată către un nerezident. Legislatia fiscală națională și intrenațională este extrem de complicată și marja de interpretare pe care și-o iau organele fiscale este extrem de mare. Până acum, dacă făceau o eroare, firmele depuneau declarații rectificative. De-acum, depunerea unei declarații rectificative după scadență devine un act care poate avea consecințe extrem de periculoase", atenționează consultantul fiscal.
Într-un astfel de context, firmele ar putea ajunge în situația de a utiliza artificii pentru a putea să achite cu prioritate salariile nete ale angajaților sau utilitățile.
"Se va ajunge la viramente defalcate într-un cont special al firmei tocmai pentru a evita fapta penală dacă intervin alte scadențe, iar sumele existente plus cele preconizate a se încasa (fără certitudine, evident) ar putea deveni insuficiente pentru plata la scadență a contribuțiilor sociale? Posibil să vedem și asta devenind o practică a firmelor", a afirmat consultantul.
Emanuel Băncila, casa de avocatură Radu și Asociații: Angajatori mari pot risca închisoare pentru sume derizorii. Un plătitor de taxe de bună-credință nu ar trebui să ajungă la închisoare
De asemenea, Emanuel Băncilă, de la Radu și Asociații, firmă de avocatură asociată EY, semnalează lipsa de claritate a textului legii, care poate conduce la situații absurde, în care angajatori cu foarte mulți salariați riscă închisoarea pentru neplata unor sume mici raportat la amploarea afacerilor pe care le derulează.
Și numărul obligațiilor fiscale care vor intra sub incidența acestei legi, de peste 30, este prea mare, consideră avocatul, având în vedere că intenția declarată a autorităților era de a viza, prin această schimbare a legislației, neplata contribuțiilor sociale pentru angajați.
"Forma actuală a modificărilor propuse este cel puțin perfectibilă, în contextul în care este departe de a îndeplini exigențele de claritate și previzibilitate pe care le presupune legislația penală. Textul de lege utilizează anumiți termeni care creează confuzii nepermise sub aspectul sferei de aplicare a nou-introduselor infracțiuni.
Principala exigență a legislației penale este claritatea, însă din formă actuală a acestor texte este evident că aceasta este exact ceea ce le lipsește. În concret, ne referim la sancționarea expresă a faptelor de <<neîncasare>>, care nu își găsesc, nici măcar la nivel teoretic, sensul în economia acestor infracțiuni. Care sunt obligațiile de <<încasare>> pe care le poate încălca un contribuabil atunci când discutăm despre obligații fiscale cu reținere la sursă? Nu avem un răspuns la această întrebare, însă suntem foarte curioși să cunoaștem care este rațiunea din spatele acestei prevederi, cu atât mai mult cu cât discutăm de sancțiunea cu închisoarea de la 1 la 6 ani", a declarat Emanuel Băncilă.
Lipsa unui prag valoric de la care să fie aplicată sancțiunea cu închisoare de la 1 la 6 ani poate genera, în practică, situații extreme.
"Putem pune semnul egalității între un SRL cu un angajat, care, prin nereținere, cauzează un prejudiciu de 2.500 lei în decursul a 2 ani, și o societate comercială cu foarte mulți angajați, unde o eroare punctuală poate determina, exclusiv din perspectivă valorică, un prejudiciu identic? Oare aceste situații trebuie tratate în mod similar?
Vinovăția este aceeași și ar trebui sancționată identic atunci când discutăm despre prejudicii care pentru un contribuabil înseamnă 20% din cifra de afaceri, iar pentru un altul 0,0002%? Aceste lucruri trebuie clarificate", argumentează avocatul.
În plus, este neclară și sfera de aplicare a sintagmei “neplata este consecința utilizării acestor sume în alte scopuri”.
"Prin <<utilizare în alte scopuri>> se înțelege inclusiv stingerea altor obligații fiscale ale contribuabilului? Sau cazul în care aceste obligații fiscale sunt stinse prin compensare cu alte creanțe ale contribuabilului (de TVA, spre exemplu)?
În mod evident, textul lasă loc interpretărilor, însă consecințele sunt majore de vreme ce discutăm de fapte care pot fi calificate drept infracțiuni", atrage atenția specialistul firmei de avocatură asociate EY.
Ministerul Finanțelor, autorul proiectului, ar trebui să clarifice și ce se întâmplă în cazul în care un angajator își repară o greșeală considerată infracțiune de actuala formă a textului de ordonanță.
"Se justifică, în cazul acestor fapte, menținerea sancțiunii cu închisoarea în eventualitatea în care, benevol, contribuabilul repară greșelile la un moment ulterior? Considerăm că nu, câtă vreme remedierea intervine înainte de constatarea faptei. Este deja de notorietate că, în materie fiscală, erorile sunt des întâlnite, fie că vorbim de greșeli de calcul, ori de aplicarea unui tratament fiscal neclar sau discutabil. Dacă un contribuabil dă dovadă de bună-credință și remediază erorile comise, nu trebuie să discutăm despre sancțiuni penale", arată Emanuel Băncilă.
Neplata contribuțiilor a mai fost considerată infracțiune, dar în 2015 Curtea Constituțională a decis că prevederea este neconstituțională, din cauza definirii neclare a "reținerii la sursă", astfel că angajatorii trebuie sancționați doar cu amendă.
Acum, în noul proiect, guvernanții nu țin cont nici de întârzierea cu care o firmă își încasează ea însăși banii, de aproximativ 120 de zile. Proiectul Finanțelor, aflat încă în dezbatere publică, nu face distincție între o firmă care nu plătește pentru că nu are bani și o firmă care nu plătește deși dispune de fondurile necesare.
