România a urcat, în acest an, pe poziția 32 într-un clasament global care ține cont de povara fiscală și de ușurința cu care pot fi achitate taxele de către firme. În ediția de anul trecut a PwC Paying Taxes 2020, România s-a plasat pe poziția 49. Motivul pentru acest salt spectaculos nu este vreo reformă amplă a ANAF sau o reducere a taxelor, ci efectul transferului contribuțiilor de asigurări de la angajatori la angajați care a diminuat artificial sarcina angajatorilor. În practică, obligațiile fiscale ale companiei au rămas similare.
Analiza este parte a raportului Doing Business al Băncii Mondiale.
România devansează, în acest an, alte țări din Europa Centrală și de Est, precum Cehia (locul 53), Slovacia (55), Ungaria (locul 56), Polonia (76) și Bulgaria (97). Cele mai bune performanțe regionale continuă să le înregistreze Țările Baltice: Estonia (poziția 12), Letonia (16), și Lituania (18).
Evoluția României se datorează reducerii cu 20 de puncte procentuale, de la 40% la 20%, a ratei totale de impozitare pentru o companie medie. Conform metodologiei utilizate în cadrul raportului, rata totală de impozitare ia în calcul doar obligațiile fiscale ale unei companii medii/angajator ca pondere în profit.
”Acest salt al României în clasamentul global s-a produs ca urmare a îmbunătățirii semnificative a unuia dintre indicatori, respectiv cel care măsoară rata totală de impozitare. Este vorba de un efect al transferului contribuțiilor de asigurări de la angajatori la angajați care a diminuat artificial sarcina angajatorilor. România este singura țară din Uniunea Europeană care a mutat aproape integral contribuțiile la angajați, dar, așa cum știm, angajatorii plătesc și contribuțiile care le revin angajaților. În practică, obligațiile fiscale ale companiei au rămas similare”, a declaraqt Daniel Anghel, Liderul serviciilor fiscale și juridice, PwC România.
În ceea ce privește ceilalți indicatori, situația este neschimbată față de clasamentul realizat anul trecut. Astfel, timpul necesar pentru plata obligațiilor a rămas la același nivel de 163 de ore pe an. Comparativ la nivel regional este nevoie, în medie, de 213 de ore. O companie medie din România trebuie să efectueze 14 plăți anual, similar cu situația de anul trecut și cu media regională de 14,4 plăți.
“Multe state au reușit în ultimii ani să facă plata taxelor mai simplă datorită tehnologiei. Fie că este vorba de metode de raportare și plată care ușurează viața contribuabililor, fie de monitorizare și control care eficientizează combaterea fraudei, digitalizarea administrației fiscale contribuie la o conformare fiscală mai bună și, implicit, la o colectare mai mare a taxelor. Din această perspectivă observăm că România nu a făcut progrese de la un an la celălalt. Anunțul recent al autorităților privind demararea licitației pentru achiziția SAF-T este un pas foarte important în direcția digitalizării administrației fiscale”, explică Daniel Anghel.
Raportul global evidențiază avantajele semnificative pe care le oferă administrațiile fiscale contribuabililor dacă adoptă tehnologia. Atât în Brazilia, cât și în Vietnam, timpul necesar pentru a respecta obligațiile fiscale a fost cu 23% mai mic în 2018 decât în 2017 și în alte state au înregistrat reduceri mari ale numărului de plăți de impozite.
La nivel regional, se observă deteriorarea poziției Poloniei, care a coborât 8 locuri față de anul trecut, ca urmare a creșterii numărului de raportări fiscale. Aceeași evoluție a înregistrat Bulgaria care a coborât 5 poziții, Cehia a coborât opt poziții și Slovacia 7. În schimb, Ungaria și-a îmbunătățit mult poziția în clasament, urcând 30 locuri, până pe 56.
La nivel global, ușurința cu care o companie medie își poate plăti taxele și impozitele a rămas relativ stabilă la nivelul tuturor celor patru indicatori: timpul necesar (234 ore), numărul de plăți (23,1), rata totală de impozitare (40,5%) și un indice de înregistrare (60,9 din 100).
Clasamentul, aflat la a 14-a ediție, include 190 de țări și se bazează pe analiza indicatorilor valabili pentru anul 2018 și ia în calcul numărul plăților realizate de o firmă medie pentru a-și îndeplini obligațiile fiscale, orele necesare conformării cu legislația fiscală și rata totală de impozitare, adică ponderea impozitelor, taxelor și contribuțiilor suportate de o firmă ca procent din profituri.
