Guvernul a relaxat normele de aplicare a Codului fiscal în ceea ce privește producția și îmbutelierea de alcool sanitar pe fondul pandemiei COVID-19, care a dus la explozia cererii, dar și după ce statul a pierdut definitiv vara trecută un proces intentat în 2016 pe această temă de cel mai mare producător de profil din România, compania Scandic Distilleries a fraților Micula, care produce legendarul spirt Mona.
Astfel, până în prezent, normele, în vigoare din ianuarie 2016, prevedeau că "Realizarea în interiorul antrepozitelor fiscale de producție (de alcool etilic – n.r.) a produselor care nu sunt destinate consumului uman (alimentar – n.r.) este interzisă", cu excepția alcoolului sanitar, care putea fi produs "numai în interiorul antrepozitului fiscal de producție în care a fost produs și a fost denaturat alcoolul etilic - materie primă, respectiv prin utilizarea sistemului integrat", sistem definit ca "utilizarea alcoolului etilic și a altor produse alcoolice, în antrepozitul fiscal în care acestea au fost produse, pentru realizarea de produse finite care se consumă ca atare, fără a mai fi supuse vreunei modificări".
Mai mult, scutirea directă de acciză pentru alcool sanitar se acorda numai antrepozitarilor autorizați care funcționau în sistemul integrat descris mai sus, respectiv care produceau alcool sanitar în același spațiu în care produceau alcoolul etilic folosit ca materie primă.
Acum, Guvernul a modificat legislația în felul următor: pe de o parte, alcoolul sanitar poate fi produs și în facilitățile de producție de alcool etilic, iar pe de altă parte, scutirea directă de acciză se acordă și firmelor care produc alcool etilic în spații diferite de cele în care fabrică (și denaturează) materia primă – alcoolul etilic.
S-a ajuns aici după ce, în iunie 2016, Scandic Distilleries a dat Guvernul în judecată și a solicitat, în contencios administrativ, anularea prevederilor menționate mai sus din varianta inițială a normelor de aplicare a Codului Fiscal.
Compania a adus două argumente principale: imposibilitatea tehnică de a își reorganiza prin relocare facilitățile de producție pentru a respecta noile norme, respectiv faptul că aceste norme ar adăuga în mod nepermis la legislația primară, respectiv la Codul Fiscal.
"Raportat la modul în care societatea noastră și-a construit și organizat liniile de producție și îmbuteliere pe platforma industrială de la Drăgănești-Păntășești, o relocare a acestora este imposibil de realizat. Conform noilor norme metodologice, alcoolul sanitar se poate produce doar în sistem "integrat", produsul final pentru consum fiind, în mod obligatoriu, produs în antrepozitul în care s-a produs și alcoolul materie primă (...). Pentru societatea noastră, respectarea acestor norme ar implica crearea unui singur antrepozit producție alcool și îmbuteliere sau cu alte cuvinte relocarea antrepozitului de îmbuteliere (...) în interiorul sau vecinătatea antrepozitului de producție alcool. Dacă am face abstracție totală de costurile imense necesare conformării unei astfel de măsuri, acest lucru nu ar fi oricum posibil din următoarele motive obiective: (...) nu există spațiu adiacent distileriei pentru relocarea halei de îmbuteliere, astfel încât noul antrepozit să fie strict delimitabil conform cerințelor normelor Codului fiscal. (...) construirea unei hale în interiorul antrepozitului ar bloca căile de acces interne și ar ocupa spațiile minime obligatorii între secțiile distileriei. Având în vedere că producția de alcool este cu risc ridicat la incendii, aceste spații au fost proiectate și executate în conformitate cu normele naționale pentru prevenirea incendiilor. (...) Blocarea căilor de acces și spațiilor de acces cu hale de îmbuteliere ar face imposibilă acționarea eficientă și rapidă în cazul unui incendiu, punând în pericol personalul, dar și celelalte investiții de pe platformă industrială. În concluzie, încorporarea antrepozitului de îmbuteliere în antrepozitul de producție alcool nu este posibilă din punct de vedere al spațiului efectiv de care dispune societatea în raport cu construcțiile din zonă: drum european, cale ferată, alte investiții din apropierea antrepozitului (fabrica de bere a societății European Food etc)", au arătat în instanță avocații Scandic Distilleries.
De asemenea, ei au acuzat Guvernul că, deși Codul Fiscal prevede doar că sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic și alte produse alcoolice, atunci când sunt denaturate și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman (alimentar – n.r.), respectiv când sunt utilizate pentru producerea oțetului cu codul NC 2209, normele de aplicare a Codului fiscal "adaugă o altă condiție în vederea scutirii de la plata accizei, anume ca alcoolul sanitar să fie realizat numai în interiorul antrepozitului fiscal de producție în care a fost produs și denaturat alcoolul etilic-materie primă", adică modifică legislația primară printr-un act administrativ, respectiv o hotărâre de Guvern.
"În plus, trebuie menționat faptul că prin actul administrativ criticat este perturbat mediul concurențial. Astfel, în mod brutal, începând cu data de 13.01.2016, fără nicio atenționare prealabilă care să ne permită adaptarea, concurenții noștri cu capacități de producție mult mai mici, care produc alcoolul, spirtul și oțetul în același loc, dobândesc un avantaj competițional nesperat. Această anomalie creată în piață contravine flagrant prescripțiilor art. 135 din Constituție, statul generând o concurență neloială în piață, în loc să protejeze comercianții de acest flagel", au mai afirmat cei de la Scandic Distilleries.
În replică, Executivul a argumentat la proces că prevederile acuzate de firma fraților Micula au avut menirea "de a preveni și combate evaziunea fiscală, respectiv de a diminua riscurile asociate producției, deținerii și deplasării alcoolului etilic, mai ales referitor la situațiile de scutire directă de la plata accizelor", fiind adoptate legal și cu respectarea normelor UE.
Curtea de Apel Oradea, unde a fost judecat procesul, a dat câștig de cauză, în noiembrie 2016, celor de la Scandic Distilleries, arătând că noile norme de aplicare a Codului fiscal adaugă nepermis la legislația primară.
"Cu privire la susținerile pârâtului și intervenientului (MFP – n.r.) în sensul că prin adoptarea reglementărilor criticate s-a urmărit adoptarea unor condiții a căror menire a fost aceea de a preveni și combate evaziunea fiscală, instanța consideră că acestea sunt nefondate, deoarece, în primul rând, combaterea evaziunii fiscale și a pieței negre se face prin întărirea controlului, în special asupra operatorilor neînregistrați, iar în al doilea rând, dacă transferul alcoolului denaturat între două antrepozite ale aceluiași antrepozitar ar putea fi o operațiune ce ar conduce la evaziune fiscală, înseamnă că operațiunile de transfer alcool etilic (denaturat) în regim suspensiv efectuate liber pe teritoriul UE între antrepozite ale unor antrepozitari diferiți ar fi niște operațiuni extrem de periculoase din punctul de vedere al posibilității de evaziune fiscală și ar trebui interzise cu desăvârșire", a apreciat instanța.
Statul a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), pierzând însă definitiv procesul în iunie 2019, astfel că a primit obligația de a modifica prevederile respective din normele de aplicare a Codului Fiscal. Obligația a fost îndeplinită acum, în ședința de guvern din 9 aprilie, HG-ul de modificare fiind publicat în Monitorul Oficial pe 16 aprilie.
Premierul Orban și ministrul de Finanțe Cîțu au purtat pe această temă următorul dialog public în ședința de Guvern menționată:
Florin Cîțu: Și avem și o hotărâre pentru modificarea, completarea normelor metodologice de aplicare a Legii 227/2015 privind Codul Fiscal, tot pe lista suplimentară.
Ludovic Orban: Asta care are obiectivul de a favoriza începerea producției de alcool denaturat, nu?
Florin Cîțu: Corect! Exact. (...) aici este pentru producția internă, valorificarea.
Producătorul de alcool Scandic Distilleries, controlat de frații Micula, a terminat anul 2018 cu un rulaj de 94 milioane lei, un profit net de 204.000 lei și un număr mediu de aproape 300 de salariați, potrivit celor mai recente date publice disponibile.
În procesul demarat în 2016 la Curtea de Apel oradea, avocații Scandic Distilleries au făcut referire și la litigiile internaționale dintre frații Micula și statul român.
"Societatea SCANDIC DISTILLERIES - S.A. este, la momentul actual, cel mai mare producător de alcool sanitar și oțet de pe piața din România, fapt cunoscut, în mod evident, de către autoritățile fiscale și vamale. Este de asemenea și un important producător de băuturi alcoolice, dar această din urmă activitate a scăzut dramatic în ultimii ani din motive pe care nu înțelege să le mai expună aici, ele făcând obiectul unei dispute juridice internaționale între societatea reclamantă și statul român. (...) Istoricul litigios dintre societatea noastră și statul român, dar și existența pe rolul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (ICSID) a unei cereri de arbitraj formulate împotriva României ne confirmă faptul că societatea noastră este vizată sistematic de grave abuzuri ale organelor vamale și fiscale (amintim cu titlu exemplificativ refuzul restituirii accizelor la export, invocarea de nereguli cu privire la denaturarea alcoolului sanitar, refuzul autorităților fiscale de a ne acorda facilitățile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 30/2011, revocarea în mod repetat a autorizațiilor de antrepozit fiscal etc). Toate aceste situații s-au finalizat în instanță, abuzurile fiind confirmate și apoi cenzurate pe cale judiciară", au afirmat avocații.
După cum a relatat Profit.ro, frații Ioan și Viorel Micula încearcă să blocheze în justiția din SUA încercările României de a opri executarea în continuare a unei decizii din 2013 a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), prin care România a fost obligată la plata de despăgubiri de circa 250 milioane dolari pentru încălcarea tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Suedia. De la data respectivă, totalul a urcat prin acumularea de dobânzi, astfel că a ajuns la 356 milioane de dolari, din care România a plătit în lunile decembrie și ianuarie 213 milioane de dolari. Plata din decembrie s-a numărat printre factorii care au împins, pe final de an, deficitul bugetar la 4,6% din PIB. Finanțele statului se află acum sub o presiune extremă, în contextul în care Guvernul încearcă să susțină de la buget măsuri prin care să limiteze impactul economic devastator al epidemiei de coronavirus.
