După modificările repetate privind contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice care realizează venituri din diferite tipuri de activități economice (salarii, activități independente, drepturi de autor, venituri din investiții, etc.) și impozitarea acestor venituri, începute de la noul Cod fiscal din 2016 (când discuția a fost axată în principal pe definirea veniturilor dependente vs. a celor independente), urmate de plafonarea unor contribuții pentru salariați din ianuarie 2017 și apoi de deplafonarea lor după doar o lună de aplicare și mai apoi de trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat din ianuarie 2018, iată că a venit și momentul introducerii unor modificări care să restructureze modalitatea de declarare, calculare și plată a impozitului și asigurărilor sociale datorate de toate persoanele fizice din România care obțin venituri din România sau din străinătate, transmit consultanții Taxhouse.
"Măsurile recente au intrat în vizorul autorităților ca urmare a modificării modului de impozitare a veniturilor din activități independente, drepturi de autor și venituri din investiții cu efect de la 1 ianuarie 2018, respectiv de modalitatea de completare și depunere a declarației D600 și modului de calcul a contribuțiilor sociale anticipate pentru anul 2018 pe baza veniturilor obținute efectiv în anul precedent, în locul calculării lor pe baza unui venit estimat a fi realizat în 2018", afirma Angela Roșca, managing partner Taxhouse.
Printre elementele avute în vedere privind ultima corecție adusă sistemului de declarare a acestor venituri, s-a numărat și dorința exprimată de reducere a birocrației, de simplificare și uniformizare a obligațiilor administrative ale persoanelor fizice și de trecerea la declararea on-line pentru cât mai mulți contribuabili.
Ca urmare a acestor demersuri recente, a fost publicată nouă Declarație Unică (D212) în MO 279 din 29 martie 2018 prin Ordinul ANAF nr. 888/27.03.2018, fiind prezentată drept un sistem consolidat de raportare a veniturilor persoanelor fizice.
Cine are obligația depunerii D212
Declarația Unică trebuie depusă de către persoanele fizice care realizează (individual sau într-o formă de asociere) venituri/pierderi din România și/sau străinătate din activități independente, drepturi de proprietate intelectuală (exclusiv cele obținute din România pentru care impunerea se realizează prin reținere la sursă), cedarea folosinței bunurilor, investiții (exclusiv cele obținute din România pentru care impunerea se realizează prin reținere la sursă), jocuri de noroc, alte surse, etc.
"În plus față de categoriile de mai sus, declarația poate fi depusă și de persoanele fizice care nu realizează venituri, dar optează pentru plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, pentru a dobândi calitatea de asigurat în sistemul de sănătate și a beneficia de prestații medicale", explică Georgiana Matei, manager Taxhouse.
Ce informații trebuie declarate
Informațiile ce trebuie raportate în Declarația Unică vizează (după caz), atât detalii privind venitul realizat în anul precedent celui de referință (de ex. 2017, înlocuind practic D200 și/sau D201 care se depuneau în anii trecuți), cât și detalii cu privire la venitul estimat pentru anul în curs (de ex. 2018, înlocuind D220 care se depunea în trecut), informații pentru încadrarea ca plătitor de contribuții sociale (înlocuind D600 care se depunea în trecut) sau opțiunea pentru plata contribuțiilor sociale în situația în care veniturile estimate pentru anul în curs nu generează obligația plății acestora (respectiv se situează sub plafonul anual de 12 salarii minime brute pe țară).
Care este termenul de depunere a Declarației Unice și de efectuare a plăților și când vor fi făcute plățile
Termenul de depunere a Declarației Unice va fi în general până la dată de 15 martie a anului de referință, excepție făcând anul 2018 în care declarația va trebui depusă până pe data de 15 iulie 2018.
Termenul de plată coincide cu termenul de declarare – respectiv până la 15 martie a anului următor pentru impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate pentru anul precedent (de ex 15 martie 2019 pentru veniturile anului 2018), cu particularitatea că persoanele fizice pot efectua plata obligațiilor fiscale oricând până la acest termen, fiind încurajate chiar să facă acest lucru prin bonificatiile acordate pentru plata cu anticipație.
Ca excepție de la termenul general, în anul 2018 se acordă o bonificație de 5% pentru obligațiile fiscale estimate achitate integral până la 15 decembrie 2018. Notăm că nu se vor mai datora plăti anticipate trimestriale, ca în anii anteriori.
Stabilirea acestui termen de plată este posibilă întrucât determinarea obligațiilor fiscale datorate începând cu veniturile anului 2018 se va face de către contribuabil, prin “autoimpunere”, fără a mai fi supusă procesului de emitere a deciziilor de impunere de către autoritățile fiscale, proces ce s-a dovedit dificil de-a lungul anilor, conducând la întârzieri mari în încasarea de către stat a obligațiilor datorate de persoanele fizice, întrucât deciziile de impunere erau emise cu întârziere (uneori chiar și de câțiva ani).
Totuși, pentru obligațiile fiscale aferente anului 2017, fiind un an de tranziție, autoritățile fiscale vor emite decizii de impunere în baza informațiilor cuprinse în Declarația Unică ce va fi depusă până pe 15 iulie 2018, persoanele fizice având obligația efectuării plății obligațiilor fiscale în baza acestor decizii de impunere.
În plus, Declarația Unică trebuie depusă și de persoanele fizice care încep să desfășoare una din activitățile economice enumerate mai sus în cursul anului (în termen de 30 de zile de la începerea activității) sau încetează activitatea/ intră în suspendare temporară a activității desfășurate (termenul fiind de asemenea de 30 de zile de la momentul încetării/ suspendării).
Declarația Unică poate fi de asemenea rectificată oricând pe parcursul anului, până la termenul de plată, pentru a corecta informațiile cu privire la veniturile estimate și contribuțiile sociale datorate.
Ce mai trebuie să știe persoanele fizice
Că regulă generală, Declarația Unică se depune prin mijloace electronice de depunere la distanță (respectiv prin intermediul “Spațiului Privat Virtual”, sau pe site-ul e-guvernare.ro, cu semnătură electronică) – prin excepție, în 2018 declarația se poate depune și pe suport de hârtie la autoritățile fiscale. Totuși, persoanele fizice sunt încurajate să depună declarația și în 2018 prin mijloace electronice, putând beneficia de o bonificație de 5% din obligațiile fiscale anuale pentru anul 2018, achitate integral până la 15 martie 2019.
Persoanele fizice care au depus deja declarațiile privind venitul realizat în anul 2017 din România/ din străinătate (formularele D200 și D201) până la data de 23 martie 2018 (data intrării în vigoare a OUG 18/2018), nu vor mai avea obligația raportării informațiilor privind veniturile realizate în anul 2017 și în Declarația Unică ce trebuie depusă până la 15 iulie 2018.
În schimb, persoanele fizice care au depus până în prezent declarația D220 privind venitul estimat/ normă de venit și respectiv declarația D600 privind venitul asupra căruia se datorează contribuția de asigurări sociale și cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul minim pentru stabilirea contribuției de asigurări de sănătate depuse pentru 2018, vor trebui să depună și Declarația Unică până pe 15 iulie 2018, chiar dacă informațiile deja declarate se vor redeclara și în noul formular. Dacă există modificări față de cele declarate deja prin D220 și/sau D600, noile informații vor putea fi cuprinse în noul formular D212 care se va depune până în 15 iulie 2018.
Având în vedere modificările introduse, persoanele fizice rezidente fiscal în România au la dispoziție o perioada de aproximativ 3 luni și jumătate pentru a pregăti și depune Declarația Unică în care vor trebui să raporteze atât veniturile realizate în anul 2017, cât și veniturile estimate pentru anul 2018.
Rămâne de văzut cum va gestiona ANAF noul mecanism de declarare și plată a impozitelor, țînând cont de capacitatea actuală de procesare a declarațiilor on-line și de dificultățile trecute privind stocarea și procesarea deciziilor de impunere ale persoanelor fizice. Rămâne de asemenea de analizat ce dificultăți practice va genera acest formular pentru persoanele fizice, cu precădere pentru cele cu venituri mici și incapacitate de procesare a datelor în format on-line și care vor fi rezultatele conformării voluntare și autoimpunerii ce cade în sarcina persoanelor fizice.
