ANAF a primit în jur de 300 de solicitări de la companii private, dar și de stat, interesate să beneficieze de facilitățile programului de restructurare a obligațiilor fiscale restante de peste 1 milion de lei, aprobat de Guvern în această vară. Potrivit datelor transmise Profit.ro de către ANAF, 20 de debitori sunt cu capital de stat, 8 debitori cu capital mixt, unul face parte din categoria institutelor de cercetare-dezvoltare, iar restul sunt din sectorul privat.
Restructurarea obligațiilor bugetare restante la 31 decembrie 2018 pentru debitorii care au datorii mai mari de un milion lei este bazată pe un plan de restructurare, plată eșalonată și supraveghere fiscală pe perioada înlesnirii.
"La data de 19 noiembrie 2019, din centralizarea informațiilor transmise de structurile de specialitate, a rezultat faptul că, la nivel național, au fost depuse 293 de notificări privind intenția de a beneficia de prevederile Capitolului I din O.G. nr.6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, precum și 8 cereri de restructurare a obligațiilor bugetare. Din numărul total de notificări depuse, 264 au fost depuse de debitori cu capital privat, 20 de debitori cu capital de stat, 8 de debitori cu capital mixt și una de către un debitor care face parte din categoria institutelor de cercetare-dezvoltare", a transmis ANAF la întrebările Profit.ro.
Notificările depuse reprezintă numai intenția debitorilor de a beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare, nu și confirmarea din partea acestora că vor îndeplini condițiile pentru acordarea acestei facilități, aceasta fiind certă prin depunerea cererilor de restructurare împreună cu planul de restructurare și testul creditorului privat prudent, până la termenul limită de depunere, respectiv 8 februarie 2020, precizează ANAF. Cuantificarea sumelor ce pot fi anulate se poate stabili doar după această dată.
Termenul de depunere a solicitării de restructurare este de 6 luni de la intrarea în vigoare a OG 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, sub sancțiunea decăderii, termen care se împlinește la data de 8 februarie 2020.
Aprobarea restructurării obligațiilor bugetare presupune o serie de activități desfășurate la nivelul organului fiscal, cât și condiții de îndeplinit de către contribuabili, aspecte descrise în detaliu în Procedura de aplicare a măsurilor de restructurare a obligațiilor bugetare restante la 31 decembrie 2018 în cazul debitorilor care au datorii principale în cuantum mai mare sau egal cu suma de un milion lei, aprobată prin Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 2810/2019 pentru aprobarea procedurii de aplicare a măsurilor de restructurare a obligațiilor bugetare restante la 31 decembrie 2018 în cazul debitorilor care au datorii principale în cuantum mai mare sau egal cu suma de un milion lei.
ANAF a transmis că nu poate furniza informații despre companiile care au solicitat facilitățile, motivul fiind legislația referitoare la secretul fiscal. În categoria informațiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: datele de identificare, natura și cuantumul obligațiilor fiscale, natura, sursa și cuantumul veniturilor, natura, sursa și valoarea bunurilor, plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informații obținute din declarații ori documente prezentate de cãtre contribuabil/plătitor sau terți.
De ce poate beneficia o companie prin restructurarea datoriilor mai mari de 1 milion de lei la data de 31 decembrie 2018
Principalele elemente
1. Aplicarea măsurii pe o perioadă limitată de timp (6 luni) astfel încât contribuabilul care se află în această situație să ia o decizie cu privire la situația sa, în sensul de a-și restructura datoriile bugetare, care implică și o restructurare a companiei;
2. Posibilitatea accesării acestei forme de restructurare a datoriilor de către toți contribuabilii, persoane juridice de drept public sau privat, care au obligații de plată și dificultăți financiare generate de disfuncționalități de natură structurală, și au datorii mai mari de un milion de lei prin notificarea organului fiscal competent cu privire la intenția de restruturare și apelarea la un expert independent în vederea întocmirii unui plan de restructurare similar planului de reorganizare în cazul insolvenței;
3. Întocmirea unui plan de restructurare de către expertul independent pe baza unei analize referitoare la situația debitorului;
Planul de restructurare cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele:
a) prezentarea cauzelor și amploarea dificultăților financiare ale debitorului, precum și măsurile luate de debitor pentru depășirea acestora;
b) situația patrimonială a debitorului;
c) informații referitoare la cauzele pentru care debitorul nu poate beneficia de eșalonarea la plată conform Codului de procedură fiscală;
d) măsurile de restructurare a debitorului și modalitățile prin care debitorul înțelege să depășească starea de dificultate financiară, cu termene clare de implementare, precum și măsurile de restructurare a obligațiilor bugetare, care conduc la revitalizarea debitorului;
e) testul creditorului privat prudent.
Observații referitoare la testul creditorului privat prudent:
Testul creditorului privat prudent trebuie prezentat distinct față de planul de restructurare; Testul creditorului privat prudent trebuie definit ca fiind efectuat astfel încât să rezulte că reprezintă varianta maximizării colectării creanțelor bugetare față de modalitățile de executare silită și faliment; Testul creditorului privat prudent se acceptă de către creditor; Testul creditorului privat prudent se reface în situația refacerii planului de restructurare.
4. Restructurarea obligațiilor bugetare poate fi constituită din una sau mai multe măsuri din care una din măsuri trebuie să fie reprezentată de înlesnirile la plata obligațiilor bugetare. Măsurile de restructurare a obligațiilor bugetare care pot fi propuse prin planul de restructurare sunt următoarele:
a) plata eșalonată a obligațiilor bugetare;
b) conversia în acțiuni a obligațiilor bugetare, în condițiile reglementate de Codul de procedură fiscală;
c) stingerea obligațiilor bugetare prin darea în plată a unor active ale debitorului, potrivit procedurii reglementate de Codul de procedură fiscală.
d) anularea unor obligații bugetare principale în proporție de 30%, 40% sau 50%, după caz, din totalul acestora.
5. Amânarea la plată a accesoriilor datorate de contribuabili în vederea anulării dacă planul de restructurare se finalizează cu succes;
6. Stabilirea unor condiții privind plata obligațiilor bugetare restante, astfel:
a) în primul an al înlesnirii debitorul trebuie să achite obligațiile bugetare cu termene de plată în anul 2019;
b) în al doilea an al înlesnirii la plată, debitorul trebuie să achite cel puțin 10% din cuantumul obligațiilor bugetare care fac obiectul înlesnirii la plată;
c) din al treilea an și până la finalizarea înlesnirii la plată, debitorul trebuie să achite restul obligațiilor bugetare care fac obiectul înlesnirii la plată, proporțional cu anii pentru care a fost acordată înlesnirea la plată;
d) plata eșalonată a obligațiilor bugetare restante în termenul maxim de 7 ani și plata obligațiilor curente pe 2019;
7. Stabilirea unor condiții privind plata obligațiilor bugetare restante, astfel:
e) plata obligațiilor bugetare scadente după 2019 și a celor suplimentare stabilite de alte organe decât organele fiscale, precum și amenzile de orice fel, transmise spre recuperare organelor fiscale, dacă debitorii au inclusă în planul de restructurare și măsura de anulare a 30%;
f) plata, în două rate egale, până la datele de 30 noiembrie 2019 și 30 iunie 2020 a 15% din cuantumul obligațiilor bugetare care fac obiectul înlesnirii la plată dacă debitorii au inclusă în planul de restructurare și măsura de anulare a 40% din totalul obligațiilor bugetare principale și plata obligațiilor curente pe 2019;
c) plata până data de 30 noiembrie 2019 a 15% din cuantumul obligațiilor bugetare care fac obiectul înlesnirii la plată dacă debitorii au inclusă în planul de restructurare și măsura de anulare a 50% din totalul obligațiilor bugetare principale și plata obligațiilor curente pe 2019;
8. Instituirea unui regim de supraveghere a debitorului cu privire la implementarea măsurilor incluse în planul de restructurare, inclusiv a măsurilor de restruturare a obligațiilor bugetare;
9. Suspendarea executării silite pe perioada derulării planului de restructurare;
10. Posibilitatea debitorului de a a modifica planul de restructurare în cazul în care constată că măsurile incluse în plan inclusiv măsurile de restructurare a obligațiilor bugetare cu excepția înlesnirilor la plată, nu pot fi realizate, din motive obiective, în termenele stabilite. În cazul măsurii de înlesnire la plată sunt reglementate anumite condiții care impun debitorului o conduită prudentă în sensul de a-și plăti obligațiile curente iar în cazul în care constată că acestea sunt împovărătoare, de a solicita încluderea în înlesnire și a acestor obligații, concomitent cu ajustarea planului de restructurare.
11. Cauzele care conduc la eșuarea planului de restructurare, respectiv atunci când măsurile de restructurare nu sunt realizate în termenele stabilite și după notificarea debitorului acesta nu prezintă un plan de restruturare ajustat sau nu se încadrează în termenele stabilite de persoanele care efectuează supravegherea;
12. Pentru obligațiile bugetare care formează obiect al restruturării nu se datorează și nu se calculează obligații accesorii pe perioada de implementare a planului;
13. Anularea sumelor amânate la plată la finalizarea planului de restructurare; 14. Instituirea obligației organului fiscal de a solicita deschiderea procedurii insolventei, în formă simplificată, în condițiile Legii nr. 85/2014, în situația în care: Debitorul nu depune cererea de restructurare a obligațiilor bugetare în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, organul fiscal competent respinge cererea de restructurare și nu emite acordul de principiu pentru acordarea unei eșalonări la plată conform Codului de procedură fiscală, în situația în care planul de restructurare eșuează.
