Acum, și Camera Deputaților a adoptat proiectul fără amendamentul respectiv, iar proiectul va fi transmis președintelui pentru promulgare.
Măsura a fost luată după ce Curtea Constituțională a admis sesizările făcute de AUR și ICCJ în ceea ce privește neconstituționalitatea legii privind plata pensiilor private, arătând că motivul constă exclusiv în amendamentul care ar fi introdus o discriminare.
Curtea Constituțională a arată că plata către membrul unui fond de plată a pensiilor private/facultative a unui procent de maximum 30% din valoarea activului său personal, transferat către fondul de plată, sub formă de plată unică acordată înaintea începerii plății pensiilor lunare, nu reprezintă o nesocotire a dreptului de proprietate privată asupra sumelor reprezentând contribuția la fondul de pensii și nu instituie o discriminare între cei care au beneficiat deja de plata integrală a întregului activ personal acumulat în fondul de pensii și cei care urmează să se supună regulii plății fracționate și nici nu este de natură să încalce principiul neretroactivității legii.
”În schimb, art.55 alin.(2) din lege, care exceptează de la această regulă persoanele care suferă de afecțiuni oncologice, cu privire la care se prevede că pot primi, la cerere, 100% din valoarea activului personal sub formă de plată unică, încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât instituie o discriminare care nu este bazată pe criterii obiective, ci, dimpotrivă, pe criteriul subiectiv al afecțiunii de care suferă membrul contributor la un fond de pensii*, arată CCR.
Acest articol fusese introdus în proiectul primit de la Guvern de senatori PNL și PSD.
Argumente aduse de judecători
– Dispozițiile în virtutea cărora membrul fondului de plată a pensiei nu poate încasa ca plată unică decât 30% din activul personal nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, legea criticată influențând doar modalitatea de plată. Reglementarea eliberării sumelor în mod fracționat și cu periodicitate lunară derivă din specificul noțiunii de pensie, care, prin ipoteză, presupune prestații succesive, întinse, de obicei, pe toată durata vieții. În cazul legii în discuție, durata de plată este, ca regulă, de minimum 8 ani. O plată efectuată integral, uno ictu, ar contrazice însăși ideea de pensie, care este menită a reprezenta o sursă constantă de venit, de care titularul să beneficieze periodic, un timp cât mai îndelungat, ca o fructificare a efortului pe care, în timpul vieții active, l-a depus prin muncă remunerată, și care să îi asigure, și după acest moment, veniturile necesare traiului zilnic.
– Modalitatea de plată instituită prin legea criticată răspunde și cerințelor referitoare la existența unui scop legitim al reglementării, adecvare, necesitate și asigurarea unui just echilibru între interesele concrete pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit.
– Nu este nesocotit nici principiul neretroactivității legilor, Curtea constatând că legea criticată nu afectează validitatea contractelor anterioare, ci reglementează o etapă ulterioară, și anume plata pensiei.
În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa lipsă de precizie, claritate și previzibilitate a unora dintre prevederile Legii privind plata pensiilor private, Curtea a constatat că nu poate fi reținută, dispozițiile criticate întrunind exigențele de calitate rezultate prin principiul legalității consacrat de art.1 alin.(5) din Constituție.
În aceste condiții, putătorul de cuvânt al Guvernului, Ioan Dogioiu, a susținut că judecătorii CCR au validat forma Executivului.
”O precizare: CCR a validat astăzi forma propusă de guvern a Legii privind pensiile din Pilonul II. Sigura prevedere neconstituâionala, potrivit comunicatului CCR, a fost introdusă printr-un amendament în Comisia de buget-finanțe a Senatului”, arăta Dogioiu.
Actul normativ, adoptat la 15 octombrie de Parlament, prevede că, după pensionare, românii vor putea retrage din fondurile private de pensii maximum 30% din sumă, iar restul banilor se vor putea plăti lunar timp de cel mult 8 ani.
La vot, în plenul Camerei Deputaților, POT s-a abținut să voteze proiectul de lege, iar parlamentarii AUR au votat „împotrivă”.
Atât AUR, cât și judecătorii Instanței supreme au sesizat CCR în legătură cu proiectul de lege privind plata pensiilor private.
Cum a argumentat ICCJ sesizarea
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a sesizat CCR referitor la Legea privind plata pensiilor private, argumentând că sumele acumulate în conturile individuale din Pilonul II reprezintă proprietatea privată a participanților, în timp ce administratorii fondurilor au doar un drept de gestiune, iar statul exercită o supraveghere publică, fără a dispune de aceste active.
ICCJ a arătat că limitarea valorii pensiei lunare aferente pensiei de tip retragere programată la valoarea indemnizației sociale pentru pensionari stabilită pentru sistemul public de pensii, respectiv determinarea valorii pensiei lunare aferente pensiei viagere exclusiv de către furnizor, măsuri care se aplică atât cu privire la pensiile administrate privat (Pilonul II), dar și în ceea ce privește pensiile facultative (Pilonul III), „reprezintă o ingerință nejustificată asupra dreptului de proprietate și libertății contractuale care produce un dezechilibru grav al intereselor în concurs, aspect de natură să contravină prevederilor constituționale”.
Magistrații au susținut că, „în lipsa unui scop clar definit și a unei compensații adecvate, ingerința devine o privare de proprietate nejustificată, echivalând cu o expropriere indirectă”.
Înalta Curte de Casație și Justiție nu este de acord nici cu soluția ca plata pensiilor să nu fie făcută de fondurile de pensii.
Magistrații au argumentat că participanții la fondurile de pensii și-au constituit economiile și și-au planificat viitorul financiar în baza cadrului legal existent, care garanta proprietatea individuală și caracterul privat al activelor personale.
De asemenea, ICCJ consideră că participantul la un fond de pensii este proprietarul exclusiv al activului personal din contul său, format ca urmare a contribuțiilor plătite.
Înalta Curte a transmis că justificările invocate în expunerea de motive – creșterea sumelor acumulate și perspectiva valurilor de pensionare după 2030 – nu demonstrează existența unei disfuncționalității și nu legitimează restrângerea exercitării dreptului de proprietate și a libertății contractuale.
