Așa-numitul "grup Iliescu", cel care a preluat puterea politică în România în decembrie 1989, era format din civili și militari căzuți în dizgrațiile fostului regim, care aveau drept scop înlăturarea fostului dictator Nicolae Ceaușescu, dar menținerea României în sfera de influență a fostei Uniuni Sovietice, se arată în rechizitoriul întocmit în dosarul Revoluției și făcut public parțial.
Membrii grupului condus de fostul președinte Ion Iliescu, a cărui existență a fost "negată sau bagatelizată" de către acesta, sunt cei care au preluat puterea și au continuat să dețină mulți ani funcții importante în statul român. "Ascunderea existenței, filozofiei și acțiunilor acestui grup a fost justificată de filosovietismul componenților grupului, începând cu Iliescu Ion, arată news.ro.
Aducerea la cunoștința opiniei publice a preexistenței unui grup civilo-militar pro-sovietic și care a apărut în primplanul politico-militar al zilelor Revoluției, ar fi fost în contrast evident cu dorința exprimată de noua putere de a fi percepută ca fiind o reală emanație a mișcării revoluționare din decembrie 1989", se arată în document.
Grupul existent în jurul lui Ion Iliescu în 1989, care a preluat puterea în statul român după evenimentele de la sfârșitul lunii decembrie, funcționa de mai mulți ani în România, fiind format din persoane marginalizate de către fostul regim al lui Nicolae Ceaușescu și al căror scop era înlăturarea dictatorului, dar menținerea României în sfera de influență a Uniunii Sovietice. Informația apare în rechizitoriul din Dosarul Revoluției, prin care fostul președinte Ion Iliescu a fost trimis în judecată, alături de Gelu Voican Voiculescu și de fostul comandant al Aviației Militare, generalul Iosif Rus, acuzați de infracțiuni contra umanității.
Conform procurorilor, "în mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existența acestui grup pe care, în realitate, așa cum o arată probatoriul, l-a condus", noua conducere a țării care a preluat puterea în decembrie 1989 susținând că este "emanată" de Revoluție.
"Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relațiilor bilaterale dintre RSR și URSS (degradare survenită ulterior momentului "Praga 1968"), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă (ce au produs o stare de nemulțumire profundă și generală) s-a format și a evoluat în timp o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului președinte Ceaușescu Nicolae, dar menținerea României în sfera de influență a URSS. Această grupare a fost formată atât din civili (latura politică), cât și din militari (latura militară), cu toții marginalizați într-un fel sau altul prin deciziile fostului președinte. Componenții grupului au aparținut principalelor două filoane militare (MApN și DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar și structurilor civile ale statului român. Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceaușescu, însă prin funcțiile deținute (implicit, influențele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluția istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că acest grup s-a dovedit eficient în demersul său", susțin procurorii în rechizitoriu.
Ancheta derulată de-a lungul anilor în dosarul Revoluției relevă că, de-a lungul timpului, persoane cu importante funcții de decizie în statul comunist - la nivelul Ministerului Apărării, al fostei Securități sau al serviciilor de informații - aveau cunoștință despre existența grupului din jurul lui Ion Iliescu și că membrii acestuia discutau, cu ani înaintea evenimentelor din 1989, despre preluarea puterii.
De altfel, un martor în dosar a relatat că încă din 1987 se știa despre existența unei "organizații clandestine denumită Comitetul sau Consiliul Salvării Naționale care avea ca scop desfășurarea de acțiuni împotriva regimului Nicolae Ceaușescu", formată dintr-o componentă politică și una militară, din care făceau parte Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, dar și generalii Nicolae Militaru și Ion Iăniță.
Fostul ministru al Apărării din perioada 1980-1985, Constantin Olteanu, a declarat că în 1988 a purtat o discuție cu generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului, în urma căreia a aflat de la acesta faptul că în mod periodic Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru și alții se întâlneau și purtau discuții despre formarea unui nou guvern, în eventualitatea pierderii puterii de către Nicolae Ceaușescu. Într-o astfel de ipoteză Militaru viza funcția de ministru al Apărării Naționale.
Un fost șef al unității de contraspionaj pentru țările socialiste a declarat și el, în calitate de martor în dosar, că generalul Nicolae Militaru, care a fost numit ministru al Apărării în 26 decembrie 1989, fusese trecut în rezervă în perioada comunistă pentru că în ceea ce îl privește serviciile de informații românești demonstraseră "un anumit atașament față de GRU", serviciu secret rusesc. În același timp, un ofițer de contrainformații militare a declarat că "generalul Militaru Nicolae fusese atras la colaborare de către Serviciul de Informații al Armatei Sovietice într-o perioadă în care se afla în Dobrogea, unde se desfășura o aplicație pe hartă cu statele majore ale armatelor țărilor din cadrul Tratatului de la Varșovia".
"Nu cunosc motivele pentru care generalul Militaru a fost readus din rezervă după o lungă perioadă de timp în care nu a mai avut contact cu actul de comandă și a fost numit ministru al apărării naționale de către domnul Ion Iliescu (....) Cred că numirea sa a avut legătură și cu participarea acestuia încă din anii 1981-1984 la anumite forme de rezistență împotriva regimului Ceaușescu. Cunosc că se afla în legătură cu alte cadre militare active sau în rezervă, într-o activitate ce poate fi numită un complot împotriva regimului Ceaușescu în interiorul căruia Militaru dorea răsturnarea sa pe o cale violentă. Așadar este posibil ca numirea sa în funcția de ministru al apărării de către Ion Iliescu să fie o acțiune de recunoaștere a unor merite anterioare. De altfel, Ion Iliescu era la curent cu acțiunile unor grupuri, însă a manifestat tot timpul o prudență deosebită", declara, la rându-i, fostul șef al SRI Virgil Măgureanu, martor în dosar.
Coroborând declarațiile martorilor, anchetatorii vorbesc despre "filosovietismul componenților grupului dizident", în cadrul căruia aripa politică, conducă de Ion Iliescu, își subordona aripa militară.
"Din perspectivă istorică se constată că membrii grupului, aflați în viață la data de 22 decembrie 1989, s-au organizat rapid și eficient și au avut un rol esențial în evoluția ulterioară a evenimentelor. Cu toții s-au regăsit și au conlucrat în locațiile cheie ale zilei de 22 decmebrie 1989 și intervalul următor de timp. (...) Toți componenții «grupului Iliescu» au preluat puterea totală în stat. Iliescu Ion a fost președintele României pentru o perioadă de 10 ani", notează anchetatorii, care subliniază că apropiații lui Iliescu au continuat să dețină, după 1989, pentru perioade lungi de timp, funcții importante în stat.
Procurorii explică și de ce existența acestui grup a fost ascunsă sau negată în tot acest timp.
"Ascunderea existenței, filozofiei și acțiunilor acestui grup a fost justificată de filosovietismul componenților grupului, începând cu Iliescu Ion. Aducerea la cunoștința opiniei publice a preexistenței unui grup civilo-militar pro-sovietic și care a apărut în primplanul politico-militar al zilelor Revoluției, ar fi fost în contrast evident cu dorința exprimată de noua putere de a fi percepută ca fiind o reală emanație a mișcării revoluționare din decembrie 1989. Mai mult, o devoalare a adevărului ar fi putut însemna pentru "grupul Iliescu" o periclitare privind preluarea și păstrarea puterii în stat, dar și legitimarea în fața opiniei publice, fiind cunoscută atitudinea anti-sovietică a majorității opiniei publice din România", se arată în documentul citat.
