Prețurile carburanților s-au majorat duminică pentru a 6-a zi la rând, motorina standard ajungând în 13 stații Lukoil și într-una Rompetrol din capitală la 9,99 lei/l, cu numai un ban sub pragul catalogat la începutul lunii de ministrul energiei, Bogdan Ivan, drept „o minciună sfruntată”. Liderul pieței, OMV Petrom, a scumpit în noaptea de sâmbătă spre duminică și diesel-ul și benzina cu 9 bani/l, însă chiar și așa prețurile se situează sub cele ale concurenței, cel puțin în stațiile Petrom
Chisăliță crede că „nu mai există un scenariu credibil în care motorina revine la niveluri «ieftine». Nu vorbim despre un vârf temporar de preț, nu despre o deviație de la normal. Vorbim despre sfârșitul normalului”.
În opinia sa, globalizarea energetică – acel mecanism invizibil care aducea petrol ieftin din cele mai eficiente surse către cele mai eficiente rafinării – a fost distrusă. Nu complet, dar suficient cât să schimbe regulile jocului. Fluxurile nu mai sunt optimizate economic, ci filtrate politic. Nu mai contează doar cât costă petrolul, ci de unde vine și cât de „sigur” este. Iar siguranța costă.
Potrivit acestuia, statele europene nu mai cumpără energie ca înainte. Nu mai urmăresc cel mai mic preț, ci cel mai mic risc. Asta înseamnă contracte mai scumpe, rute mai lungi, redundanță logistică și stocuri strategice. Cu alte cuvinte, plătim dublu pentru a nu depinde de o singură sursă.
„Această schimbare nu este temporară. Este structurală. Iar orice structură nouă vine cu un nou nivel de cost. Mai ridicat”, afirmă Chisăliță.
Totul a început cu declanșarea războiului din Ucraina, care a distrus definitiv iluzia că energia este doar o marfă. Energia este acum instrument de presiune geopolitică. Asta înseamnă că prețul ei nu mai reflectă doar cererea și oferta, ci și riscul, tensiunea, strategia. Volatilitatea nu mai este o excepție, ci o componentă permanentă. Și, mai important, înseamnă că Europa plătește mai mult decât alții.
„Dar adevărata vulnerabilitate a Europei este alta: capacitatea de rafinare. Europa a închis rafinării, a redus investițiile și a devenit dependentă de importuri de produse finite. Asta creează o situație paradoxală: chiar dacă petrolul brut se stabilizează, motorina poate rămâne scumpă. Pentru că nu ai unde să o procesezi eficient”, crede președintele AEI.
Potrivit lui Chisăliță, chiar și într-un scenariu optimist, există un element care nu dispare: taxarea.
„Accizele, taxele, supratazele, taxele la taxe, TVA-ul și extinderea mecanismelor de taxare a carbonului creează un „hard floor” – un nivel sub care prețul nu poate coborî. Nu pentru că piața nu ar permite, ci pentru că statul nu o va permite. Astfel, scăderea prețului petrolului este amortizată fiscal. Iar creștere este amplificată”, spune acesta.
Iar factorii politici nu dau dovadă de luciditate în astfel de perioade. Costul electoral al recunoașterii realității este prea mare: „Este mai simplu să plafonezi temporar, să subvenționezi punctual, să amâni deciziile dificile. Dar aceste măsuri nu rezolvă problema. O maschează. Rezultatul este o economie care nu se adaptează, ci reacționează târziu, violent și ineficient”.
„Asistăm la o reașezare permanentă a fluxurilor economice. Europa rămâne cu energie mai scumpă. Asia beneficiază de resurse mai ieftine. Competitivitatea se redistribuie. Iar această diferență nu se corectează ușor”, susține șeful AEI.
Concluzia sa este că „problema reală nu este nivelul prețului. Problema este că refuzăm să acceptăm că acest nivel va fi permanent”.
