În România nu există o strategie de construcție, ci una de distrugere, și functionează o lege nescrisă, amânarea, fiind amânat non-stop aproape orice fel de proiect într-un context în care banii sunt investiți degeaba, acuză Mohammad Murad, unul dintre cei mai mari hotelieri din România și președinte al patronatelor din turism. El reclamă că a primit "ajutoare" din partea autorităților sub forma unui număr de controale vizibil mărit și susține că proprietarii de firme trăiesc cu conștiința faptului că oricând le poate fi deschis un dosar.
Într-un interviu acordat Profit.ro, omul de afaceri susține că există un fenomen în care inspectorii ajung în control și nu găsesc nereguli, dar sunt îndrumați de către superiorii lor să identifice totuși ceva neconform.
Reporter: Din totalul de 2,7 milioane de turiști ajunși anul trecut în România, 1,6 milioane sunt oameni de afaceri. Mai rămân 1,1 milioane turiști, dintre care o anumită parte sunt veniți la rude, la concerte, meciuri, și doar 800.000 sunt turiști veniți efectiv pentru vacanțe. Este mult sau puțin pentru România?
Mohammad Murad: Să ne raportăm și la alte țări vecine, de exemplu Bulgaria, care a avut 9 milioane de turiști străini. Nu mai vorbim de alte țări precum Grecia, Turcia, fiecare cu câte 30 de milioane de turiști străini. România este foarte în urmă.
Rep: Cine e de vină că suntem atât de în urmă?
M.M.: Unul dintre motivele pentru care ne confruntăm cu această situație este că fiecare ministru nou venit la putere îi critică pe cei care au fost înainte. Acest lucru nu ne aduce nimic bun, nici eficiență și nici măcar beneficii de imagine. În România se pot rezolva aceste probleme prin comunicare, care este esențială. Din păcate, însă, fiecare ministru se gândește mai întâi la sine, mai exact cum poate să rămână la putere, această fiind prima dorința pe care o are odată ajuns în fruntea ministerului.
Cea de a doua este să nu își supere șeful de partid sau pe cel care l-a numit în funcție, iar cea de a treia este să nu ajungă să dea cu subsemnatul. Dacă ar putea să nu semneze nimic, nici măcar statele de plata salariale, ar fi perfect. Din păcate, toate acestea duc la lipsa de eficientă. Ministrul este în acea poziție pentru a găsi soluții, pentru a semna, pentru a-și asuma o serie de inițiative, și nu pentru a redirecționa acest lucru către subalterni.
În România functionează o lege nescrisă, să-i spunem: amânarea. Noi amânăm non-stop. Orice lucru ce poate fi amânat, se amână… Acesta este și motivul pentru care 80% dintre documentele care ajung pe masa miniștrilor sunt lăsate deoparte, când ar trebui căutate soluții. Avem probleme majore și aici nu mai este vorba doar despre turism, ci despre ce înseamnă o funcție, iar când vom avea în România oameni care vor ști să facă deosebirea între funcții și persoane, cred că abia atunci vom avea de câștigat foarte mult. Cât timp toate lucrurile se fac pe baza de încredere, iar o persoană este numită în minister nu pentru că a dat dovadă că este un bun gestionar sau că poate lua decizii favorabile, ci pentru că are șeful încredere în ea și i se oferă un post ca recompensă pentru asta...
Rep: Și atunci care ar fi cea mai bună variantă? Să numească minștri din rândul oamenilor de afaceri?
M. M.: O să vină într-o zi PSD-ul și o să ne spună că ne-au făcut ministere, însă noi nu am făcut nimic. Îi anunț de pe acum că nu se va face nimic, banii se investesc degeaba și nu este în regulă… Cel mai important lucru într-o economie liberă este cât producem, pentru că dacă noi producem 1.000 de kilograme de ceapă, din ea 300 de kilograme ajung la stat. Statul este finanțat din ceea ce produce mediul de afaceri. Nu există altă varianta nicăieri în lume, decât dacă sunt resurse naturale, așa cum e cazul Arabiei Saudite.
Rep.: Vă plângeți că statul nu încurajează mediul de business?
M.M.: Din păcate, în țară noastră nu există o strategie de construcție, ci una de distrugere. Dacă vedem toate legile care sunt în România, sunt 67 de instituții ce distrug orice afacere și nici măcar una singură care să o sprijine. Când începi o afacere în orice țară din lumea asta și ajungi la o cifră de 10 milioane de euro, devine o problemă a statului cum să te ajute să dezvolți.
Rep: Dumneavoastră ați primit un astfel de ajutor pentru una din multele investiții pe care le-ați făcut în turism?
M.M.: Recunosc că am primit "ajutoare" sub forma numărului de controale vizibil mărit. Se angajează oameni care să se ocupe numai de controale. Este imposibil în România să fii prieten cu toți. Dacă ai o relație de prietenie cu cineva, vin cei din tabăra opusă în control și invers. Așa cum se poate ca aceste controale să nu se desfășoare în fiecare zi la multinaționale, mi-aș dori ca nici la firmele autohtone să nu fie zilnice. Acest fenomen este insuportabil și vă garantez că, din zece oameni de afaceri din țară noastră, nouă iau în calcul vânzarea afacerii.
Rep: Din ce motive?
M.M.: Din cauza acestor legi neclare care te îndrumă să faci greșeli. Dacă am face o probă și am realiza un control în acest moment la cinci firme din cinci județe diferite care au aceleași nereguli, o să vedem cinci soluții diferite. Totul depinde de cum este înțeleasă afacerea de către instituția de control. De asemenea, se pleacă de la premisa că cei din mediul privat sunt rău intenționați. Spre exemplu, dacă achiziționezi un teren, ei consideră că această acțiune are un substrat.
Rep: Dumneavoastră spuneți că 90% dintre afacerile românești sunt de vânzare din cauza tratamentului pe care statul îl aplică investitorilor?
M.M.: Ce se întâmplă cu mii de dosare de fraudă înregistrate la Parchet? Oamenii cu aceste dosare deschise pe numele lor, credeți că mai au deschidere către a investi? Agenții economici trăiesc cu conștiința faptului că oricând poate fi deschis un astfel de dosar. Atât cele care sunt pe rol, cât și cele care stangnează pot atrage nenumărate dezavantaje precum lipsa de credibilitate în față băncilor a furnizorilor și a clienților. În România, dacă cineva cumpără morcovi din piață și nu are bon se poate consideră spălare de bani, evaziune fiscală sau deturnare de fonduri. Din păcate sunt oameni care nu au deținut niciodată o afacere, însă au competență să decidă pe afacerea pe care o ai tu. Astfel, dosarul merge mai departe și, mai mult, poți fi condamnat pentru o neregulă care ar putea fi remediată cu ușurință.
Rep.: Puteți să dați câteva exemple de greșeli pe care le face cineva care vă controlează și n-a avut niciodată o afacere?
M. M.: De exemplu, un investitor român este judecat pentru că a folosit din firmă 100.000 de euro pentru un contract de imagine, întrucât acest tip ce acțiune nu arată clar valoarea a ceea ce a făcut. Dar, pe altă parte, o firmă străină care alocă 50 de milioane de euro pe un contract de marketing procedează conform legii De ce? Unul dintre cele mai grave lucruri care se întâmplă în România este că o parte dintre persoanele care dețin anumite funcții folosesc întreaga instituție pentru interesele personale. Nu este normal…
Rep.: Vă văd foarte nemulțumit. Vă gândiți să vindeți afacerile? Sunteți printre cei 90% care vor să își vândă investiția sau ați rămas cu restul de 10% care nu vor să facă acest lucru?
M.M.: Până la urmă depinde și de ce oferta primești. Tactica celor din conducere este de a-i aduce pe investitori în pragul disperării, când caută să vândă cu orice preț.
Rep.: Este o conspirație?
M.M.: Este o strategie a unor persoane inconștiente de faptul că la rândul lor lucrează pentru alții. Să ne punem o întrebare simplă: cine beneficiază în acest moment de situația în care se află România? Este vreun român care beneficiază în vreun sens de acest lucru? Eu nu susțin că de vină e doar justița, pentru că la un moment dat aceasta a fost corectă. Nu poate să devină o cultură românească trimiterea oamenilor la pușcărie.
Rep.: Vreți să spuneți că de aceste "abuzuri" profită firmele străine care vin și cumpără pe nimic firmele românești?
M.M.: Cum credeți că te simți când tu, ca investitor, faci afaceri de milioane de euro și în cadrul controlului ți se cer documente precum bonuri de piață din 2008?
Rep.: Bonuri de piață pentru cumpărarea legumelor pe care le-au mâncat clienții restaurantelor din hotelurile dumneavoastră?
M.M.: Da, mi se cer chiar acum. De asemenea, când inspectorii ajung în control și nu găsesc nereguli ,sunt îndrumați de către superiorii lor să identifice totuși ceva neconform. Au dispoziție să găsească ceva în neregulă. Este un fenomen care se întâmplă.
Rep.: Și care ar fi soluția?
M. M.: Singura variantă pentru noi este să avem niște legi clare, nu pentru a ne proteja pe noi, ci pentru a ne da o șansă ca să putem continua. Dacă nu se iau măsuri, cu sinceritate va spun, în maximum 6 luni de zile riscăm să rămânem fără tot ceea ce înseamnă capital românesc.
Rep: Concret, ce fel de măsuri?
M.M.: Măsuri concrete ar însemna că legile justiției să nu fie făcute prin prisma unor persoane anume. Aceste legi ar trebui schimbate, dar să nu fie făcute ca să favorizeze pe cineva, o persoană. Avem nevoie de un cadrul legislativ foarte clar în care să existe un echilibru între mediul de afaceri și instituțiile statului.
Rep.: Dumneavoastră spuneți că s-ar putea lucra și există multe modificări de făcut în ceea ce privește legile justiției, însă nu să favorizeze pe cineva cum pare că se întâmplă acum?
M.M: Eu m-aș fi bucurat să spun care este opinia mediului de afaceri privind acele legi, pentru că până la urmă cu toții vorbim despre acestea, dar și despre instituțiile care fac parte din structura unui stat. Nu poți să spui : ‘’Clasa politică schimbă legi!’’ . Pentru ce? Trebuie că cei din mediul privat să spună ce nevoi au.
Rep.: V-au întrebat cei de la PSD sau de la alte partide când au schimbat aceste legi pe dumneavoastră, oamenii de afaceri, cu ce probleme va confruntați?
M.M.: Nu. Pentru ca cei din conducere să te întrebe pe tine, ca federație, patronat etc., trebuie să te considere un partener sau, la nivel de persoană, să considere că ai loc la masa lor. În realitate ești considerat doar un sac de nisip într-o sala de sport. A venit clasa politică și a dat în noi, oamenii de afaceri, iar acum justiția face același lucru, serviciile de asemenea, iar toată lumea lovește în noi. Și acest lucru nu se întâmplă pentru că am fi atât de răi, ci pentru că, întotdeauna, cel mai important jucător de pe piață este cel care are banii. Astfel, dacă banii se află la mediul de afaceri, atunci acesta este țintă.
Rep: Se cer bani de la mediul de afaceri?
M.M.: Nu, nu se cer bani, însă dacă ai bani, se consideră că i-ai furat.
Rep.: Legile sunt confuze și permit orice abuz al statului într-o afacere?
M.M.: Dacă mâine merg oamenii de afaceri în control la orice minister, garantez că pot găsi acolo prejudicii de milioane de euro. De ce nu ni se permite ca din patronate să facem o comisie care să meargă în control la stat? Statul nu este controlat cum cheltuie banii ce provin de la noi, cum se întâmplă invers. Așadar, n-ar fi rău dacă am face o comisie alcătuită din 10 persoane care să meargă în control la o primărie sau la alte instituii, doar pentru a arată ce greșeli se pot face și de partea cealaltă. Din păcate, nouă ni se fac astfel de controale zilnic, chiar, și în special la comandă politică. Sunt foarte multe organe de control.
Rep.: Credeți că aceste controale sunt comandate de cineva anume care vă vrea răul dumneavoastră, oamenilor de afaceri?
M.M.: Știm foarte bine că existau anumite persoane care comandau orice în România și distrugeau pe oricine. Se întâmplă și în prezent acest lucru. Din păcate, acest sistem a fost făcut în totalitate și gândit de către Traian Băsescu. El a pus bazele, însă nu a pus în aplicare acest sistem, dar oamenii care erau în jurul lui la vremea aceea au beneficiat de lipsa lui de comunicare cu alții. Acest lucru i l-am spus și personal.
Rep: În calitate de cel mai mare investitor în turism din România, și totodată președinte al Federației Patronatelor din Turismul Românesc, ați fost invitat de premierul Dăncilă la discuții până în prezent?
M.M.: Nu, nu am avut niciun contact până acum, întrucât cei din jurul dânsei consideră că eu sunt împotriva PSD. Eu spun că singura mea țintă este să avem o Românie frumoasă.
Rep.: Deci credeți că lucrurile nu merg în direcția bună în România?
M.M.: Atunci când dintr-o clasă de 20 de elevi, 18 optează pentru a studia în străinătate, înseamnă că ceva nu este în regulă. Făcând o paralelă, pentru emigrarea în Canada, din decembrie și până în prezent au fost înregistrate peste 300.000 de cereri. În Bulgaria sunt doar 18.000 de astfel de cereri. Analizând altfel, de ce majoritatea părinților cu posibilități ar opta pentru copiii lor să lucreze într-o multinațională? Pentru că nu mai speră nimeni la o revenire a mediului privat. Așadar, trebuie să stăm la o masă a discuțiilor, dincolo de păreri și interese personale pentru a găși soluțiile în acest sens.
Rep.: Ce le-ați propune într-o asemenea discuție?
M.M.: În primul rând, comunicare. Stabilirea priorităților României pentru următorii 5 ani. Este necesar că acestea să fie discutate public. De exemplu, suntem de acord că este necesar să se schimbe legile fiscale și legile justiției. Dar de ce să își asume doar PSD acest lucru? Trebuie să își asume toată lumea, să fie totul transparent.
Rep.: Legile trebuie schimbate, dar astfel încât să nu reflecte interesele unui singur om?
M.M.: Unde în lumea aceasta ați văzut situație în care să fi întâi arestat și abia apoi cercetat? Pentru dosarele care sunt la Antifraudă în acest moment aș face apel la doamna prim-ministru și la Ministrul Finanțelor să întoarcă dosarele, pentru a fi controlate de Fisc, care are experiență. Nu e posibil să existe atâtea dosare care zac, pur și simplu. Fac un apel la domnul Teodorovici pentru a vedea dacă nu cumva acele dosare nu fac altceva decât să omoare o mare parte din mediul de afaceri românesc.
Rep.: Care ar fi soluția? Un fel de amnistie fiscală?
M.M.: Nu, nimeni nu cere acest lucru. Dacă se constată un prejudiciu, acela trebuie să fie plătit sau firma respectivă ar putea fi obligată să inițieze o investiție dublă acelui prejudiciu. Afirm încă o dată că aceste acțiuni antifraudă se întâmplă la comandă. Chiar dacă cel care conduce instituția aceasta este bine intenționat, sunt multe lucruri care se întâmplă la un nivel mai jos, fără știrea lui, sau în unele cazuri cu știrea lui, însă fără să poată opri în vreun fel acest fenomen.
Rep.: Credeți că Serviciile sunt implicate și ele?
M.M.: Din păcate, nu Serviciile sunt implicate, ci sunt foarte mulți din acest sistem care au "telecomenzi": Dragnea, PSD-ul, au telecomanda și socotelile lor, baronii locali au telecomenzile lor, primarii la fel. Dacă la nivel de control ai trecut cu bine de Antifraudă, DIICOT, DNA, ANAF, ISU, ANPC , te prind ceilalți cu ceva...Și dacă scapi de toți, prin absurd, și ajungi acasă, te prinde soția...
Rep.: Și nu ați încercat să discutați cu autoritățile și să ajungeți la un numitor comun?
M.M.: Am încercat niște întruniri între mediul de afaceri și actuala guvernare, și a fost propus din partea PSD domnul Codrin Ștefănescu. La nivel de patronate, ne-am spus problemele, care sunt dorințele noastre, dar nu s-a ajuns la nici o concluzie în final. Însă în toată această situație, grav este că domnul Dragnea consideră că toți cei care s-au întâlnit cu domnul Codrin Ștefănescu sunt dușmanii lui, în condițiile în care chiar dansul l-a trimis la discuții cu noi.
Rep.: Vă simțiți amenințat?
M.M.: Sunt situații în care realizezi că nici toții banii din lume nu merită tot sacrificiul familiei. De asta se ia în calcul idea de a vinde. Personal, între a vinde și a ceda afacerile pe care le am statului român, aș alege varianta a două. Aș accepta să predau statului afacerile, dar să le administrez tot eu, în schimbul unui salariu minim pe economie și al unei părți din profit. Aș vrea să fiu un exemplu.
Rep.: Aveți investiții programate pentru următorii ani?
M.M.: Investim în următorii doi ani peste 30 de milioane de euro. Avem proiectul Amfiteatru-Panoramic-Belvedere pe litoral, proiectul Lido din București care se va deschide în mai, un alt hotel pe litoral... Cu alte cuvinte, vom deschide alte cel puțin 1.500 de camere în următorii doi ani
Rep: Ați reușit să-i convingeți pe cei care ar fi optat pentru vacanțe în străinătate să aleagă litoralul românesc?
M.M.: Cei care vin la Phoenicia nu fac comparație cu alte unități de cazare din România, ci cu cele din străinătate. La fiecare doi sau trei ani, indiferent de unde vine turistul, pretențiile turistului se schimbă. Atunci, produsul pe care i-l oferi trebuie să fie inedit, să vii mereu cu idei noi. Din păcate, foarte mulți oameni cu care discutăm despre domeniul acesta și cu care chiar ne întâlnim la minister pentru discuții, nu au investit un leu în turism.
Rep.: Dacă vi s-ar propune să fiți ministru al Turismului, ați accepta?
M.M.: Aș merge de mână cu actualul ministru pentru o dezbatere și o agendă comună pe care să o aplicăm.
Rep.: Ați reușit să aveți astfel de dezbateri comune? Care au fost concluziile în urma lor?
M.M.: Concluzia este că avem nevoie de altfel de comunicare. Cei de la putere și autoritățile statului vin la întâlniri doar ca să poată spune că s-au întâlnit cu patronatele, nu că s-a întâmplat ceva. Eu spun așa, ca să facem o chestie corectă, avem nevoie de vreo zece ORL-iști, medici ORL-iști care să desfunde urechile celor care sunt la putere. Toți nu mai au decât gură cu care vorbesc, dar urechi, zero! Cred că asta este problema noastră până la urmă. Sunt undeva sus, la înălțime, unde presiunea este foarte mare și li se înfundă urechile! Asta e soluția, un ORL-ist bun, care să le desfunde urechile!
