Comisia de tăiat hârtii înființată de guvernul Cioloș ar putea avea mai multe probleme decât cred guvernanții. Probleme care ar putea veni acolo de unde se așteaptă mai puțin: de la firme și contribuabili.
Renunțarea la copiile legalizate și transmiterea electronică a documentelor pe adrese de e-mail ale instituțiilor publice ar putea adversari nu numai în rândul funcționarilor publici mai puțin obișnuiți cu tehnologia, ci și în rândul contribuabililor, persoane fizice și juridice.
Dovadă: în Statele Unite există o organizație non-guvernamentală, denumită Consumatorii care preferă Opțiunea Hârtiei. Potrivit propriei descrieri, ONG-ul este format dintr-un “grup de indivizi și organizații care consideră drept de-o o importanță capitală comunicarea prin intermediul documentelor pe suport de hârtie, în special pentru milioanele de americani care nu fac parte din comunitatea online”.
Recent Consumatorii care preferă Opțiunea Hârtiei au înregistrat o victorie importantă împotriva fondurilor mutuale, care au solicitat Comisiei de Supraveghere a bursei americane renunțarea la obligativitatea comunicării prin intermediul documentelor printate și înlocuirea sa prin intermediul celor electronice. La presiunea lobby-ului fanilor hârtiei, președintele Comisiei, Mary Jo White, a anunțat că renunțat la intenția sa de a elimina obligativitatea utilizării documentelor printate pentru informarea acționarilor.
Potrivit The Wall Street Journal, fondurile mutuale din SUA cheltuiesc anual mai mult de 300 de milioane de dolari și sunt responsabile pentru tăierea a 2 milioane de copaci pentru a printa și trimite investitorilor 440 milioane de rapoarte, pe care, de cele mai multe ori, aceștia nici măcar nu le citesc.
Însă costurile suportate de fondurile mutuale reprezintă beneficii pentru alte ramuri economice. Așa se face că, în urmă cu cinci ani, Asociația Americană a Pădurilor și Hârtiei și Asociația Fabricanților de Plicuri au înființat organizația Consumatorii care preferă Opțiunea Hârtiei, la care s-au alăturat mai multe organizații de pensionari, sindicate și de alte grupuri de consumatori. Firmele din domeniul papetăriei se tem că le va scădea cifra de afaceri, sindicatele, că membrii lor vor rămâne fără locuri de muncă, iar pensionarii, probabil, că nu vor mai avea cu ce aprinde focul în centrala pe lemne. Drept urmare, ONG-ul are o influență considerabilă, în special în rândul congressmen-ilor republicani aflați la o vârstă mai înaintată.
Dacă în ceea ce privește cărțile sau ziarele, deja există o nostalgie a print-ului, în ceea ce privește hârțogăraia birocratică, se pare că instalarea depresiei în rândul contribuabililor se va mai amâna câțiva ani. Cel puțin în SUA și, mai mult ca sigur, și în România!
