Decizia Comisiei Europene de a solicita Irlandei “recuperarea” unor facilități fiscale în valoare de 13 miliarde de euro acordate gigantului american Apple ar putea avea un câștigător surpriză: Marea Britanie.
Fostul ministru de finanțe al Marii Britanii, George Osborne, a inițiat în luna martie un proiect de lege, aprobat apoi de Parlament, care reduce impozitul pe profit de la 20% la 17% începând cu 2020. Cota de 17% este cea mai redusă cotă de impozitare a profitului din Grupul celor 20 de state cu economii dezvoltate. Osborne era adeptul reducerii evaziunii fiscale prin metoda acordării de stimulente pozitive, precum cel ar reducerii impozitării. De altfel, în pofida faptului că a demisionat în urma rezultatului referendumului de ieșire a Marii Britanii din UE, Osborne a propus o reducere suplimentară a impozitului pe profit, menită a asigura companiile multinaționale că Marea Britanie va fi în continuare prietenoasă mediului de afaceri și după Brexit. Succesorul său, Philip Hammond, nu a respins ideea, însă a precizat că va aștepta evoluția finanțelor publice în următoarea perioadă înainte de a lua o decizie.
Potrivit purtătorului de cuvânt al ministerului de finanțe britanic, citat de The Wall Street Journal, propunerile fiscale ale lui Hammond vor fi cuprinse într-un raport ce va fi prezentat parlamentului la finalul acestui an. Comentând decizia CE, acesta a precizat că Marea Britanie va primi cu brațele deschise orice companie care va dori să-și mute operațiunile pe teritoriul Regatului Unit, însă a adăugat că decizia Comisiei este o problemă care vizează în exclusivitate compania, guvernul irlandez și executivul european.
Londra nu va mai simți presiunea Bruxelles-ului pe tema “armonizării fiscalității”
Cel puțin în teorie, dacă va părăsi Uniunea Europeană, Marea Britanie va avea un spațiu fiscal de manevră mai larg decât în prezent. Ca și orice alt stat european, la momentul actual, și Marea Britanie trebuie să respecte legislația referitoare la acordarea de ajutoare de stat, interzise în cazul în care creează avantaj competitiv unor companii în detrimentul altora.
Nimeni nu poate ști cum va arăta legislația Marii Britanii peste câțiva ani dacă va părăsi UE, proces care va dura cel puțin 2 ani. Elveția, de exemplu, deși nu este stat membru, a fost obligată să respecte legislația referitoare la ajutoarele de stat pentru a putea avea acces pe piața unică europeană. Probabil că același lucru i se va cere și Marii Britanii.
Cu toate acestea, guvernul de la Londra va avea un spațiu de manevră mult mai larg, măcar și pentru că nu va fi supus sancțiunilor directe ale Comisiei Europene. În plus, va putea jongla cu nivelul impozitării fără a mai suporta presiunea “armonizării “ cerută de Bruxelles. Ceea ce ar putea transforma Marea Britanie într-un paradis fiscal aflat la marginea UE, cu avantajul unui acces pe piața unică a acesteia.
Apple, Fiat Crysler, Starbucks și Anheuser-Busch InBev - pe lista neagră a CE
Comisia Europeană a cerut Irlandei să recupereze de la Apple “facilități fiscale” de până la 13 miliarde de euro plus dobânzi, întrucât compania americană ar fi beneficiat de avantaje fiscale ilegale în perioada 2003-2014. Potrivit executivului european, gigantul american a plătit în statele europene un impozit de profit infim în perioada în care a beneficiat de avantajele fiscale menționate, de 1% în 2003 și de doar 0,005% în 2014.
Apple nu este însă un caz singular. CE a început în iunie 2013 să investigheze practicile statelor membre UE în materie de soluții fiscale anticipate. În octombrie 2015, Comisia a decis că reducerile fiscale acordate companiilor Starbucks și Fiat Crysler Automobiles de guvernele din Olanda și Luxemburg constituie ajutor de stat ilegal și a cerut celor două state să recupereze între 20 și 30 milioane de euro în cazul fiecărei companii. Cele două state, Olanda și Luxemburg, au contestat în instanță solicitarea Comisiei.
Totodată, peste 35 de companii multinaționale, printre care numărul unu mondial pe piața berii, Anheuser-Busch InBev (AB InBev), trebuie să ramburseze Belgiei impozite neachitate de aproximativ 700 milioane de euro, potrivit unei decizii a CE privind facilitățile fiscale acordate companiilor de către statul belgian.
