Oameni de știință și antreprenori înfruntă temperaturi sub zero grade în adâncul Arcticii canadiene, dar și vânturi puternice plus furtuni de zăpadă pentru a face găuri prin gheața marină, a pompa apa de mare de dedesubt și a o îngheța la suprafață.
Grupul din cadrul proiectului britanic Real Ice se află în Cambridge Bay, un mic sat de coastă din Nunavut, pentru a încerca să demonstreze că pot crește și reface gheața marină arctică, scrie news.ro.
Planul lor final este de a îngroșa gheața pe mai mult de 100.000 de kilometri pătrați în Arctica – o suprafață de două ori mai mare decât California – cu scopul de a încetini sau chiar de a inversa pierderea gheții vara și, astfel, de a contribui la soluționarea crizei climatice provocate de om.
Este un plan îndrăzneț și una dintre numeroasele propuneri controversate de geoinginerie pentru salvarea regiunilor polare vulnerabile ale planetei. Aceste propuneri variază de la instalarea unei „cortine” subacvatice uriașe pentru a proteja straturile de gheață, până la împrăștierea de mici mărgele de sticlă pentru a reflecta lumina soarelui.
Unii oameni de știință și experți din regiunea arctică au criticat metodele Real Ice ca fiind neprobate la scară largă, riscante din punct de vedere ecologic și o distragere a atenției de la abordarea cauzei principale a schimbărilor climatice: combustibilii fosili. Însă compania susține că proiectul său este inspirat de procesele naturale și oferă o ultimă șansă de a proteja un ecosistem pe cale de dispariție, în condițiile în care lumea nu acționează rapid în privința schimbărilor climatice.
Gheața marină arctică se micșorează pe măsură ce oamenii continuă să încingă lumea prin arderea combustibililor fosili. De la mijlocul anilor 1980, cantitatea de gheață groasă, multianuală, a scăzut cu 95%, adică aproape la jumătate. Gheața care a rămas este nou formată și subțire. Unii oameni de știință preconizează că Arctica ar putea avea o vară fără gheață încă din anii 2030.
Pierderea gheții marine este o problemă globală. Suprafața sa albă și strălucitoare reflectă energia solară în spațiu, răcind planeta. Atunci când se topește, oceanul mai întunecat expus dedesubt este capabil să absoarbă mai multe raze solare. Este un cerc vicios – încălzirea globală topește gheața, iar topirea gheții amplifică încălzirea globală.
Planul Real Ice de protejare a acestui peisaj oceanic înghețat presupune introducerea unor pompe submersibile, acționate electric, sub gheață, pentru a pompa apă de mare la suprafață. Apa îngheață în timp ce se întinde pe gheață ca o baltă uriașă, creând un strat suplimentar de gheață. Procesul îndepărtează, de asemenea, zăpada din partea superioară a gheții, lipsind-o de stratul izolator și declanșând o creștere suplimentară pe partea inferioară a gheții marine, a explicat Andrea Ceccolini, copreședinte executiv al Real Ice.
Start-up-ul a efectuat teste de teren în Arctica timp de aproape doi ani. Primele au avut loc în Alaska anul trecut, în principal pentru a verifica dacă echipamentul funcționează și poate rezista la frigul crunt.
Grupul a început testele în Cambridge Bay din Canada în luna ianuarie a acestui an. Au acoperit aproximativ 4.000 de metri pătrați de gheață și au adăugat în medie 20 de centimetri de grosime suplimentară între ianuarie și mai, comparativ cu zona de control, a declarat Ceccolini. O nouă rundă de teste în Cambridge Bay a început în noiembrie și au acoperit până acum 40.000 de metri pătrați. În primele 10 zile de testare, gheața era deja cu 10 cm mai groasă în locurile pe care le testau, a declarat Ceccolini.
Ei vor reveni în noul an și din nou în luna mai pentru a măsura câtă gheață a fost creată. Pe baza rezultatelor anterioare, se așteaptă la o creștere a gheții între 40 și 80 de centimetri, a declarat Ceccolini.
Planul final este de a automatiza procesul folosind drone subacvatice, fiecare cu o lungime de aproximativ 2,5 metri și alimentate cu hidrogen verde. Acestea vor topi găuri în gheață, de jos, folosind burghie încălzite. Ceccolini estimează că vor fi utilizate aproximativ 500.000 de drone la scară largă și că acestea vor fi amplasate cu grijă pentru a evita căile de migrație ale animalelor sau rutele de transport maritim. În cazul în care totul decurge conform planului, se așteaptă să poată fi extins în termen de opt până la zece ani.
Real Ice estimează un cost cuprins între 5 și 6 miliarde de dolari pe an pentru a îngroșa gheața pe o suprafață de 100.000 de kilometri pătrați, o zonă pe care o consideră suficient de mare „pentru a încetini și chiar inversa pierderile de vară de gheață marină în Arctica”, a declarat Ceccolini.
Știința este solidă, a declarat Jennifer Francis, cercetător senior la Woodwell Climate Research Center, gheața va deveni măsurabil mai groasă și mai strălucitoare în zonele locale din jurul pompelor. Dar o mare întrebare, a declarat ea pentru CNN, este dacă poate crește suficientă gheață marină pe o perioadă suficient de lungă pentru a face vreo diferență în criza climatică. „Am îndoieli serioase”, a spus ea.
Scalabilitatea soluției Real Ice este „extrem de discutabilă”, spune și Liz Bagshaw, profesor asociat în domeniul schimbărilor mediului polar la Universitatea din Bristol. Ea a avertizat, de asemenea, cu privire la impactul ecologic potențial pe scară largă asupra unei regiuni vulnerabile. „Astfel de intervenții sunt îndoielnice din punct de vedere moral în cel mai bun caz și, în cel mai rău, iresponsabile din punct de vedere etic”, a declarat ea pentru CNN.
Zeci de oameni de știință și-au exprimat îngrijorarea într-un raport recent cu privire la proiectele de geoinginerie polară, inclusiv îngroșarea gheții. Ei au avertizat cu privire la „posibilitatea unor consecințe grave neprevăzute”, inclusiv impactul asupra mediului al „unui nivel fără precedent al prezenței umane” în Arctica.
Ceccolnini nu neagă faptul că proiectul ar putea provoca modificări ale mediului marin – de exemplu, se analizează creșterea algelor, care poate fi afectată de grosimea gheții – dar crede că impactul general va fi limitat.
Viitorul proiectului depinde de faptul dacă se poate dovedi că îngroșarea gheții este eficientă și că nu creează efecte secundare semnificative, a spus el.
„Tot ceea ce facem are un impact”, a spus Ceccolini. „Problema este că există un impact mult mai dramatic dacă lăsăm lucrurile să continue așa”, conchide el.
