Aproximativ 61,5 milioane de germani sunt chemați la urne duminică, pentru a-și alege cel de-al 19-lea Parlament, potrivit datelor Guvernului de la Berlin. Sondajele o creditează pe Angela Merkel, actual cancelar, drept favorită pentr un al patrulea mandat la putere, scrie Associated Press.
Secțiile de vot se închid la ora locală 18 (19 ora României), iar la scurt timp după aceea Das Erste și ZDF vor anunța exit-polluri. Rezultatele finale ar putea veni marți.
Angela Merkel, care candidează la al patrulea mandat de cancelar și care este deja unul dintre cei mai longevivi lideri ai Europei, a avut o carieră politică pe cât de remarcabilă pe atât de neașteptată, punându-și în încurcătură adversarii prin aparenta sa umilință protestantă, scrie News.ro.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
”Și-n vecii vecilor, amin?”, ironiza la sfârșitul lui mai un cotidian de la Berlin, la învestirea în alegeri a conducătoarei în vârstă de 63 de ani de către conservatori.
”Cancelarul inamovibil” a petrecut deja trei președinți americani, patru francezi și trei premieri britanici și pare neatinsă de uzura puterii.
Supranumită "Mutti" (”mama”), ironizată din cauza stilului ei blajin, Angela Merkel are ”un secret”, aprecia în 2015 filosoful Peter Sloterdijk: ea răspunde ca nimeni altcineva ”dorinței arzătoare de normalitate” a germanilor, încercați de istoria lor dureroasă și circumspecți față de situația în lume.
Văzută din străinătate, statutul i-a crescut în timpul crizelor europene, de la cel de călău urât de țările risipitoare la cel de ”lider al lumii libere” după alegerea lui Donald Trump. Fără ca acest lucru să schimbe cu ceva linia miliardarului în probleme-cheie, ca de exemplu modificările climatice.
Principalul său rival este social-democratul Martin Schulz.
Parcursul său politic al a fost presărat cu succese și înfrângeri: vise ratate pentru o carieră în forbal, dependență de alcool, conducerea unei librării, o perioadă ca primar al unui orășel și anii petrecuți în lumina reflectoarelor ca președinte al Parlamentului European.
Germania are un sistem de vot mixt, direct și proporțional, în care alegătorii primesc două buletine : unul direct pentru candidatul din circumscripția sa și al doilea pentru partid. Al doilea vot stabilește distribuția fotoliilor în Parlament.
De exemplu, numele lui Merkel nu apare pe buletinul pentru votul national, dar apare pe cel pentru circumscripția sa, districtul Stralsund/Ruegen. Ea candidează acolo ca reprezentant al formațiunii creștin-democrate CDU, după ce a câștigat de șapte ori în district, de la reunificarea Germaniei, în 1990.
Partidele care nu reușesc să obțină mai mult de 5% din voturi la nivel national sau nu obțin cel puțin trei mandate prin vot direct sunt excluse din Parlament. Proporțiile celorlalte formațiuni sunt recalculate în consecință.
Această prevedere poate avea urmări majore pentru procesul construirii de coaliții. De fapt, în 2013, FDP (partid pro-afaceri) și AfD (extrema-dreaptă) au obținut puțin sub 5% din sufragii. Cum voturile lor au fos redistribuite celorlalte formațiuni, conservatorii lui Merkel au fost aproape de a putea să guverneze singuri, deși obținuseră numai 41,5% din sufragii.
Sondajele preconizează toate o victorie confortabilă a liderei conservatoare Angela Merkel, aflată la putere din 2005, în pofida faptului că partidul ei a scăzut, în ultima linie dreaptă, în fața ascensiunii extremelor.
Săptămâna aceasta, tabăra sa, creștin-democrată, era creditată cu 36%, cu mult înaintea social-democraților lui Martin Sculz (22%), a cărui campanie pe tema justiției sociale nu mobilizează într-o țară în care aproape toată lumea are un loc de muncă.
Dacă sondajele se vor confirma, conservatorii germani vor fi aproape de nivelul la care au fost înfrânți în 1998 (35,1%) și vor fi nevoiți să-și caute unul sau doi aliați. Un lucru care va păta succesul lui Merkel. Și care îi va complica sarcina de a forma o coaliție majoritară în viitoarele săptămâni.
Noul Bundestag, Camera inferioară a Parlamentului, se anunță divizat, în el urmând să intre cel puțin șase partide, un lucru care s-a întâmplat ultima oară în 1990, astfel că următorul Guvern va avea nevoie, probabil, de cel puțin 47% sau 48% din voturi pentru o majoritate stabilă.
