Tarifele vamale americane pentru China, Mexic și Canada au intrat în vigoare, în ceea ce pare a fi începutul unui nou război comercial. Trump a amenințat și Europa cu aceeași soartă, lucru ce va afecta direct și exportatorii români. Care ar putea fi impactul taxelor de import.
Președintele SUA Donald Trump a impus tarife adiționale de 10% pentru importurile din China (până la 20%) și de 25% pentru cele din Mexic și Canada.
Trump a spus și că Europa va avea aceeași soartă, cu tarife de 25%, deoarece a tratat SUA „groaznic” și UE a fost făcută „pentru a slăbi SUA”. Despre efectele negative ale tarifelor, semnalate de căderile de la bursă, președintele american a zis că „va fi un mic deranj, dar suntem OK cu acest lucru”.
SUA importa, în 2024, între 13% și 18% din produse în cele trei țări și avea deficit comercial cu fiecare dintre ele, cel mai mare fiind cu China, de aproape 300 de miliarde de dolari sau aproape un sfert din total.
Ce sunt tarifele și la ce (nu) servesc ele
Tarifele sau taxele vamale fac parte din viziunea mercantilistă asupra economiei, în care companiile naționale trebuie protejate în fața competiției internaționale. Tarifele sunt, în esență, o taxă asupra consumatorilor, care sunt forțați să se orienteze spre produsele mai scumpe de producție internă, după cum explica Profit.ro într-un articol înainte de alegerile prezidențiale din SUA.
„În timp ce tarifele ar trebui să îmbunătățească competitivitatea producătorilor autohtoni din SUA, cei cu lanțuri internaționale de aprovizionare se vor confrunta cu costuri mai mari, în timp ce exportatorii americani se vor teme de represalii din partea națiunilor străine (...) În același timp, mare parte din creșterea de costuri adusă de tarife va cădea pe umerii consumatorilor. Povara va cădea în mod disproporționat asupra gospodăriilor cu venituri mici, care cheltuiesc mai mult din veniturile lor pe bunuri fizice, comparativ cu gospodăriile cu venituri mai mari, care cheltuiesc mai mult din veniturile lor pe servicii și experiențe, care nu sunt supuse tarifelor”, arată o analiză a economistului ING James Knightley.
Trump a menționat în multe rânduri că tarifele vor crește veniturile bugetare, astfel încât să poată fi finanțate alte reduceri de taxe, precum taxele pe venit. Dacă privim tarifele ca taxe suplimentare în special pe gospodăriile sărace, atunci ele funcționează și ca mecanism de redistribuire (în sus) în societatea americană.
Un calcul al ING arată că aplicat la veniturile disponibile de 22.000 de miliarde de dolari ale gospodăriilor americane, impactul tarifelor este de 1,25% din total sau 275,5 miliarde de dolari, considerând un că taxele sunt trecute integral pe spatele consumatorilor. Asta înseamnă 835 de dolari/an pe fiecare american sau 3,342 de dolari pe fiecare familie de patru membri.
Analiștii subliniază că industria manufacturieră americană generează doar 10% din PIB, astfel încât producția nu poate crește imediat pentru a genera efectul de substituție. Spre comparație, industria românească generează circa 20% din PIB.
În general, economiștii consideră că orice piedici aduse comerțului internațional de bunuri frânează creșterea economică.
Scapă Europa?
Economiștii ING sunt sceptici că Europa ar putea evita tarifele lui Trump și amintesc că în acest moment americanii derulează o investigație în privința raporturilor comerciale transatlantice, în urma căreia urmează să publice un raport la 1 aprilie. De altfel, firmele din industria auto europeană, care au fabrici în Mexic, vor resimți deja impactul tarifelor.
UE a exportat anul trecut de aproape 606 miliarde de dolari către SUA, fiind vel mai mare partener comercial, cu peste 18% din total. E adevărat că și exporturile americane au fost cele mai ridicate către destinația UE, la 370 de miliarde. Deficitul comercial cu UE e o cincime din total, față de aproape un sfert în relația cu China.
„Oricât de mult Europa va încerca să se pregătească pentru un viitor posibil război comercial cu SUA, să nu uităm că războaiele comerciale nu vor fi câștigate de țara cu excedent comercial. Întotdeauna țările excedentare sunt cele care au mai mult de pierdut. Prin urmare, Europa ar putea dori să ia în considerare o altă cale: consolidarea economiei interne. Gândiți-vă la reducerea dependenței de SUA prin creșterea industriilor militare interne, inclusiv reducerea prea multor standarde tehnologice ale sistemelor de arme și punerea în comun a achizițiilor de apărare și dereglementarea sectorului tehnologic, inclusiv investiții semnificativ”, arată Carsten Brzeski, șeful analizei macro la ING și Inga Fechner, economist senior pentru Germania.
Cum ar afecta tarifele România
Potrivit statisticilor americane, România a exportat de 3,9 miliarde de dolari către SUA anul trecut și a importat de 1,2 miliarde de dolari, fiind însă printre partenerii comerciali de mică dimensiune a americanilor. Din perspectivă românească, America nu e o destinație semnificativă de export.
România este o economie relativ închisă în regiunea Europei Centrale și de Est, arată o analiză a Erste Bank, cu un comerț egal cu puțin peste 80% din PIB, în creștere de la 60% din PIB în urmă cu două decenii – Ungaria, Cehia, Slovenia și Slovacia au economii mult mai deschise decât cea a României, cu peste 110% din PIB în schimburi comerciale.
Cea mai mare parte a comerțului în regiune este intra-UE. Produsele care pleacă spre SUA și sunt în mod particular vulnerabile la sancțiuni sunt cele ale industriei auto și a celei farmaceutice, unde Slovacia și Slovenia sunt supraprerezentate.
Circa 18% din locurile de muncă din România sunt susținute de activitatea de comerț extra-UE, multe însă în servicii.
Erste calculează că România are un avantaj comparativ (o pondere a exporturilor mai mare decât media globală) în transporturi, produse vegetale, încălțăminte, lemn, textile și îmbrăcăminte și metale.
O analiză anterioară a Erste arată că impactul semnificativ al tarifelor americane asupra economiei românești nu ar fi direct, ci prin economia germană. Deși România România are cea mai mică pondere a valorii adăugate brute în exporturile germane și în cererea finală, producătorii români sunt pe cele mai mici trepte ale lanțurilor valorice și predispuși să rămână fără comenzi.
De altfel, economia românească trece printr-o perioadă de declin de doi ani, care se prelungește și la începutul acestui an.
Calculele Erste arată că la tarife de 10% asupra UE și de 60% asupra Chinei ar reduce PIB global cu 0,6% în 2025 și de 1,1% în 2027, ceea ce ar duce la un PIB al Germaniei cu 1,2% mai mic în anul următor. Dacă războiul comercial se extinde și China ia măsuri punitive similare, economia Germaniei suferă un impact de 1,4%, care se transpune într-unul de 1,1% în cazul României și Cehiei, cele mai afectate țări din regiune.
De notat că tarifele americane asupra chinezilor nu sunt atât de dure cum au fost vânturate de Trump în campanie și că împotriva UE nu s-a luat nicio decizie, astfel că impactul încă nu poate fi cunoscut.
Alte justificări pentru tarife și cum se răspunde la ele
Anterior măsurilor recente, SUA au introdus taxe de 100% pe mașinile electrice și de 50% pe panourile solare importante din China. UE a decis de asemenea introducerea unor taxe de 36% pe importurile de mașini electrice.
Una dintre justificările folosite adesea (și din ce în ce mai mult în ultima vreme pentru măsurile mercantiliste) este aceea că sunt răspuns la alte măsuri mercantiliste luate de țările exportatoare, spre exemplu de China, care subvenționează producția internă de panouri fotovoltaice sau de mașini electrice și face astfel concurență neloială.
Din punct de vedere economic, consumul unor importuri subvenționate de guvernul țării unde au fost produse înseamnă un consum al taxelor plătite de contribuabilii țării care subvenționează producția - în acest caz, cetățenii chinezi plătesc din propriile buzunare ca europenii să importe (încă) mașini ieftine.
Un contra argument la această situație favorabilă pentru importator este acela că e un tip de dumping care duce în timp la falimentarea producție locale, câtă vreme țara exportatoare are resurse să mențină subvențiile pentru a acapara piețele de export.
Împotriva eficacității tarifelor lucrează și creșterea costurilor cu bunurile intermediare (sau input-urilor), ceea ce duce la creșterea costurilor de producție ale industriei interne, la care se adaugă măsurile răspuns ale țărilor vizate de tarife, măsuri care de regulă constau în tarife la același nivel.
Problema cu țările care răspund la tarife cu tarife este că duc până la urmă aceeași politică împotriva consumatorilor ca țările care le-au inițiat.
Deja Canada a anunțat taxe vamale la noul nivel impus de SUA pentru produse de 30 de miliarde de dolari canadieni în primă fază și China a majorat taxele vamale cu 10-15 puncte procentuale pentru cereale, carne, fructe și legume, produse care reprezintă aproximativ 15% sau 25 de miliarde de dolari din exporturile americane către China.
