Îmbătrânirea populației Chinei amenință obiectivele cheie ale politicii Beijingului pentru următorul deceniu, de stimulare a consumului intern și de reducere a datoriilor în creștere, fiind o provocare gravă pentru perspectivele de creștere pe termen lung ale economiei, transmite Reuters.
O rată scăzută record a natalității în 2023 și un val de decese cauzate de COVID-19 au dus la un al doilea an consecutiv de scădere a populației, accelerând îngrijorările legate de scăderea demografică a Chinei, informează News.ro.
Grupuri mari din cei 1,4 miliarde de oameni care trăiesc în a doua cea mai mare economie a lumii vor ieși din forță de muncă activă și din perioadă de vârf din viața lor pentru consum, amplificând dezechilibrele structurale pe care factorii de decizie au promis să le abordeze.
Ponderea consumului gospodăriilor în producția economică din China este deja una dintre cele mai scăzute din lume, în timp ce multe guverne provinciale, responsabile pentru pensii și îngrijirea persoanelor vârstnice, sunt profund îndatorate ca urmare a deceniilor de creștere alimentată de investiții bazate pe credit.
”Schimbarea structurii de vârstă a Chinei va încetini creșterea economică”, a declarat Xiujian Peng, cercetător senior la Centrul de Studii Politice (CoPS) de la Universitatea Victoria din Melbourne.
În următorii 10 ani, aproximativ 300 de milioane de oameni, în prezent cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani, cel mai mare grup demografic al Chinei, echivalent cu aproape întreaga populație a SUA, vor părăsi forța de muncă într-un moment în care bugetele pensiilor sunt deja tensionate.
Academia Chineză de Științe, administrată de stat, vede că sistemul de pensii va rămâne fără bani până în 2035, aproximativ o treime din jurisdicțiile la nivel provincial ale țării înregistrând deficite bugetare de pensii, potrivit datelor Ministerului de Finanțe.
Vârsta de pensionare este scăzută în China, care acceptă puțini și doar lucrători străini cu înaltă calificare.
Țara are una dintre cele mai mici vârste de pensionare din lume, 60 de ani pentru bărbați, 55 pentru femeile care lucrează în birouri și 50 de ani pentru femeile care lucrează în fabrici.
Un record de 28 de milioane de persoane sunt programate să se pensioneze în acest an.
Angajații companiilor de stat sunt de obicei obligați să se pensioneze la termen, în timp ce angajatorii privați rareori păstrează lucrătorii mai mult timp, în timp ce în unele țări occidentale vârsta de pensionare este mai flexibilă.
Li Zhulin, șomeră, în vârstă de 50 de ani, din nord-vestul provinciei Shaanxi, se îngrijorează să se bazeze doar pe pensia soțului ei, de aproximativ 5.000 până la 7.000 de yuani (697 - 975 dolari) pe lună, când acesta se va pensiona în 2027, după o carieră la o companie de stat.
Li a redus cheltuielile și a căutat pe internet sfaturi de planificare financiară pentru a încerca să fie ” o povară mai mică” pentru singura ei fiică.
”Pe lângă faptul că își întreține propria familie dacă se căsătorește, ar avea grijă și de patru persoane în vârstă”, a spus Li, inclusiv părinții soțului.
”Nu îmi pot imagina cât de greu ar fi”.
Societatea chineză s-a așteptat în mod tradițional ca copiii să-și sprijine financiar părinții pe măsură ce îmbătrânesc și, adesea, trăind împreună pentru a avea grijă de ei.
Dar, ca și în multe țări occidentale, urbanizarea rapidă i-a mutat pe tineri în orașe mai mari și departe de părinții lor, determinând un număr tot mai mare de seniori să se bazeze pe îngrijirea personală sau pe plățile guvernamentale.
În timp ce cinci lucrători au susținut fiecare pensionar chinez în 2020, raportul va scădea la 2,4 lucrători în 2035 și la 1,6 în 2050, estimează demograful Yi Fuxian, de la Universitatea din Wisconsin-Madison.
”Până la acel moment, criza pensiilor din China se va transforma într-o catastrofă umanitară”, a spus Yi.
Raportul Japoniei a fost de 2 la 1 în 2022 și se estimează că va atinge 1,3 la 1 în 2070, potrivit guvernului său.
Dar Japonia era deja o economie cu venituri mari înainte ca îmbătrânirea populației sale să se accelereze.
ÎMBĂTRÂNIREA CONSUMATORILOR
Al doilea grup ca mărime din China, aproximativ 230 de milioane de oameni cu vârsta cuprinsă între 30 și 49 de ani, se află într-o perioadă favorabilă pentru consum, deoarece cariera lor este suficient de avansată pentru a-și permite să cumpere case și mașini, iar părinții încep să cheltuie pentru educația copiilor.
Odată ce grupul ajunge la 50 de ani, copiii lor vor termina școala și vor începe să câștige propriile venituri, ceea ce înseamnă că grupul este așteptat să participe mai puțin la consumul intern.
Viitorii lor înlocuitori, în prezent în vârstă de 20 de ani, sunt cea mai mică generație de la foametea din anii 1950, un rezultat direct al politicii Chinei privind un singur copil, aplicată din 1980 până în 2015.
Acest lucru este rău pentru sectorul imobiliar al Chinei, care a reprezentat aproximativ un sfert din producția economică, înainte ca bula sa să apară în 2021, din cauza dezvoltatorilor excesivi și a ofertei în exces de apartamente, făcând comparații cu situația dificilă a Japoniei din anii 1990, înainte de deceniile pierdute, de stagnare.
”Experiența Japoniei arată că, pe măsură ce ponderea populației cu vârstă de muncă scade, la fel și cererea de locuințe”, a spus Larry Hu, economist-șef pentru China la Macquarie.
China a înregistrat o creștere a numărului de nașteri după renunțarea la politica copilului unic, dar recuperarea a fost departe de nivelul anterior implementării și, de asemenea, a durat puțin.
S-au născut mai puțini copii în fiecare dintre ultimii opt ani, inclusiv în 2023.
Demografii spun că numărul de copii din orice economie este direct corelat cu consumul intern. Peng spune că o piață internă în scădere va crește dependența Chinei de exporturi.
