Deși pe mulți indicatori firmele mici și companiile mari au avut puncte de plecare similare acum 10 ani, ultimul deceniu a cernut în favoarea jucătorilor de calibru, evidențiază un studiu realizat de analistul Iancu Guda de la Coface. Ultimii concentrează nu doar cote de piață, dar și profiturile, fiind mai robuste din punct de vedere al gradului de îndatorare, al eficienței utilizării activelor și al relațiilor cu partenerii comerciali. Veritabilul vid pe segmentul firmelor mici reprezintă în același timp o oportunitate pentru antreprenorii care vor să intre în business.
În pofida anilor de creștere economică pe care îi parcurgem, mediul de afaceri românesc arată oarecum sărăcăcios din punctul de vedere al numărului de afaceri, iar firmele mici se zbat la niveluri în care sunt aproape irelevante pentru economia în ansamblul ei. Polarizarea este cuvântul de ordine în business-ul românesc, rezumă realitatea Iancu Guda, președinte al Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România.
Din cele aproximativ 690.000 de firme înregistrate în România, nu mai puțin de aproximativ 190.000 de societăți nu au deloc activitate. Din restul de aproximativ 500.000 de firme active, numai aproximativ 27.700 de companii au o cifră de afaceri anuală de peste 1 milion de euro, respectiv 4% din total, în timp ce 96% din acestea sunt microîntreprinderi.
Concentrarea este masivă. Firmele mari asigură 86% din venituri în timp ce microîntreprinderile realizează abia 14% din totalul încasărilor. Este o scădere a ponderii pentru că, în urmă cu 10 ani, acestea aveau încă 26% din piață.
Companiile mari par a fi singurul motor în piață pentru eficientizarea muncii. Astfel, coeficientul care raportează cifra de afaceri la numărul de angajați este mai mult decât dublu, în timp ce, în cazul microîntreprinderilor, acest indicator a stagnat. Pentru firmele mici, creșterea costurilor cu forța de muncă reprezintă o provocare majoră, afirmă Guda, care este și Services Director la asiguratorul de credite comerciale Coface.
Tot companiile mari sunt cele care își iau potul câștigurilor. Rezultatul net raportat la cifra de afaceri a urcat la 4,0%, față de 2,6% acum 10 ani, în timp ce firmele mici au o valoare abia la jumătate, după ce în cea mai mare parte a intervalului au fost în principal pe pierdere.
Anii post-criză au adus companiilor mari un plus de robustețe. Indicatorul care raportează banii disponibili în trezoreriile companiei la datorii a urcat la 16%, de la 11% în urmă cu 10 ani, în timp ce în cazul microîntreprinderilor acesta s-a menținut relativ constant, peste inflexiunea din ciclurile de business.
Mai profitabile, companiile mari au adus mai mulți bani nemijlocit în conturile acționarilor lor. Acestea au rate mai generoase de distribuire a dividendelor decât firmele mici, însă și în cazul acestora tendința a fost în creștere, stimulată de schimbările de ordin fiscal.
O evoluție divergentă există, însă, în ceea ce privește gradul de îndatorare. Companiile cu cifre de afaceri mai mari de 1 milion de euro au tins să devină mai robuste și au fost mai rezervate în a se îndatora, în timp ce firmele mici au ajuns la un grad de îndatorare de 91%, față de 79% la începutul intervalului de raportare. La tendința de dezintermediere a societăților mai mari a contribuit și climatul impredictibil legislativ și de reglementare, spune Guda de la Coface. Gradul de îndatorare a companiilor mari s-a redus la 44%, de la 58% în urmă cu 10 ani.
Declinul nivelului îndatorării s-a făcut cu prețul unor investiții în scădere. Activele imobilizate la total active a coborât la 44%, de la 61% în cazul firmelor cu cifre de afaceri mai mari de 1 milion de euro, și s-au redus la 41%, de la 59% în cazul microîntreprinderilor. Este un avertisment pentru o viitoare pierdere de competitivitate a jucătorilor români din economie pe măsură ce activele se învechesc.
Capacitatea este în scădere pentru firme și în a genera vânzări. Este o realitate surprinsă de indicatorul care raportează cifra de afaceri la activele imobilizate. Guda are aici o explicație: Mulți antreprenori și-au cumpărat pe firmă automobile de lux sau chiar locuințe pe care le utilizează în scop personal. „Evident că o mașină și o casă nu pot aduce profituri”, rezumă analistul financiar.
Având puncte de plecare relativ similare acum 10 ani, companiile mari și firmele mici s-au departajat și în ceea ce privește viteza de rotație a creanțelor și rotația stocurilor.
Societățile având cifre de afaceri mai mari de 1 milion de euro își recuperează banii de la partenerii comerciali în medie în 69 de zile, față de cele 88 de zile necesare din anul 2008. În același interval, întârzierile în încasarea creanțelor s-au majorat în cazul microintreprinderilor la 199 de zile, de la 95 de zile.
Este o slăbiciune semnificativă în piață, dar care creează potențial pentru segmentul de factoring sau asigurările de risc de credit comercial.
Polarizarea ascunde riscuri în economie, dar există și un mesaj de încurajare. Fragilitatea firmelor mici și relevanța lor diminuată în cadrul economiei lasă loc pătrunderii în piață a unor jucători noi. În România sunt doar 19 companii la 1.000 de locuitori, în timp ce în Republica Cehă sunt 140 de firme la 1.000 de locuitori.
Ce înseamnă aceasta - că acolo unde la Praga ai aproape 140 de competitori, în România sunt numai 18. Antreprenorii cu perseverență au premise pentru a izbândi.
