Peste o treime din firmele românești sunt fără profit și au solvabilitate zero, caracteristici ale companiilor „zombi”, de 5 ori mai mult decât în țările dezvoltate, spune o statistică a asiguratorului de risc de credit Coface. Nu mai puțin de 45% din societățile înregistrate, angajând 15% din forța de muncă au capitaluri negative. „Sunt legume moarte, ținute pe pat de băncile creditoare și furnizori”, spune Iancu Guda, Managing Director Services Division la Coface.
Paradox al economiei românești. În pofida dinamicii accelerate a economiei românești, susținută de companiile puternice și active, în mediul de afaceri încă mai bântuie firme „zombi”, fără profitabilitate și care abia-și acoperă din venituri plata dobânzilor. „Una din 3 companii are aceste caracteristici”, avertizează Eugen Anicescu, Country Manager la Coface, lider în piața asigurărilor de credit comercial.
Nivelul este de 5 ori mai ridicat decât în țările dezvoltate, unde, de asemenea, dinamica este bună. Dacă în Franța numărul acestora crește, în schimb în Germania și Italia stagnează, iar în Spania chiar scade. „La noi, situația este ceva mai tristă”, afirmă Anicescu, prezentând un grafic ce arată că ponderea acestor firme în economie este în creștere și a atins reperul de 35% din totalul societăților înregistrate.
Cât de îngrijorător este fenomenul companiilor „zombi”? Cota de alarmă este ridicată. Spre exemplu, în Japonia decadei pierdute, acolo unde a apărut această denumire pentru a caracteriza fenomenul, procentajul companiilor „zombi” reprezenta 25% din totalul firmelor, mai puțin decât în România actuală.
Încă și mai îngrijorător, nu mai puțin de 45% din companiile românești au capitaluri negative, adică datoriile depășesc nivelul activelor proprii. Nu sunt firme care pot fi închise cu ușurință, pentru că efectele sociale ar fi majore. Aceste firme angajează în România nu mai puțin de 700.000 de persoane, echivalentul a 15% din populația ocupată, atrage atenția Iancu Guda, Managing Director Services Division la Coface.
Împingerea acestora către insolvență ar cauza concedieri masive, o realitate recunoscută la nivelul factorilor guvernamentali. Problematica este prinsă în progranul de guvernare (inițial și cel reconfirmat) al principalului partid de guvernământ, însă nu este formulată o soluție în această privință. Teoretic, acestea trebuie ajutate să fie făcute mai profitabile, iar prin capitalizarea câștigurilor să-și îmbunătățească bilanțul, spune Guda. Majorarea costurilor salariale și energetice din ultimul an nu a fost, însă, de natură să le ajute în această privință.
Veștile nu sunt bune pentru aceste companii. Activitatea lor a fost ușor de finanțat câtă vreme dobânzile au fost mici. Scumpirea costurilor de finanțare va pune presiune pe aceste societăți. În condiții de finanțare ieftină au rezistat, dar într-un mediu competitiv, cu dobânzi mai ridicate, în mod natural nu ar avea cum să existe, spune Anicescu. Dacă până acuma au fost susținute de parteneri și creditori, acum ele însele ar putea să-și ceară insolvența pe măsură ce nu fac față scadențelor.
Astăzi, Banca Națională a României a majorat dobânda-cheie la 2,25%, mișcare care urmează să se propage pe mai multe costuri de finanțare. Un șoc ce ar urma să ajungă din urmă și companiile „zombi”. „Sunt legume moarte ținute pe pat de cablul finanțatorilor bănci și furnizori”, afirmă Guda.
Dilema clasică pentru cei prea mari pentru a fi lăsați să se prăbușească („too big to fail”) există în piață, dacă aceste firme trebuie ajutate sau forțate afară din piață. Creditorii bancari și comerciali preferă să nu le ceară insolvență și să le susțină în anumite limite activitatea pentru a recupera treptat sumele datorate, decât să le precipite insolvența. Unde gradul de recuperare este foarte redus.
Pe de altă parte, riscul este păstrat în piață, ceea ce frânează relansarea unor sectoare. „Este dureros să iasă din piață pe termen scurt și dureros să rămână pe termen mediu și lung”, conchide Anicescu.
