România va avea din nou o comisie națională care să pregătească aderarea la moneda euro, noul termen avansat acum de putere fiind 2024. Co-președinții comisiei vor fi premierul Viorica Dăncilă și președintele Academiei Române, Cristian Hera, inginer agrochimist, iar vicepreședinții vor fi guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, și vicepremierul Viorel Ștefan, fost ministru de Finanțe. Astfel de comisii au mai fost înființate în România, dar termenele avansate pentru adoptarea monedei euro nu au fost niciodată respectate.
Noua comisie este avizată miercuri de Guvern.
”Această comisie va fi condusă de doi co-președinți, primul-ministru (prim-ministrul - n.red.) și președintele Academiei Române. dar și doi vicepreședinți - guvernatorul BNR și vicepremierul pe probleme economice”, a anunțat premierul Dăncilă, la începutul ședinței de Guvern.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
UPDATE 16:50 Comisia va trebuie să prezinte până la 15 noiembrie un nou termen de aderare la moneda euro și calendarul mpsurilor necesare în acest sens, a precizat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Nelu Barbu, în urma ședinței de Guvern.
Noul termen de aderare la euro a fost avansat de liderul PSD, Liviu Dragnea.
”Doamna prim-ministru ne-a informat că în această săptămână, prin HG, se va înființa Comisia Națională pentru Aprobarea Planului de Fundamentare și de Aderare la Moneda Euro până în 2024, comisie din care vor fi invitați să facă parte reprezentanți din Academia Română, Președinție, Guvern, părți interesate din societatea civilă, alte instituții, structurile asociative ale autorităților locale, în așa fel încât, până la 15 noiembrie cel mai târziu, calendarul de implementare și planul de acțiune și de măsuri să fie aprobat, pentru ca începând cu 1 ianuarie 2019 să se implementeze aceste măsuri”, a declarat anterior Liviu Dragnea, după o întâlnire a liderilor PSD.
Astfel de comisii au mai fost înființate în România, dar termenele avansate pentru adoptarea monedei euro nu au fost niciodată respectate.
Aderarea la zona euro a ieșit din dezbaterea decidenților publici în ultima perioadă, după ce ținta stabilită în 2014 de Cabinetul Ponta – 1 ianuarie 2019 – nu ne va găsi cu euro în buzunare și conturi în locul leului. În acest an se încheie și mandatul guvernatorului Mugur Isărescu, care dă semne că nu mai urmărește încă un mandat.
Profit.ro a anunțat anterior că, în mod realist, procesul ar putea dura cel puțin 4-5 ani, astfel că cea mai apropiată țintă pare 2023, perioadă în care România trebuie să facă mai multe ajustări astfel încât să îndeplinească criteriile obligatorii nominale economice și financiare, dar și, mai important pentru mulți dintre economiști și decidenți, pe cele de convergență reală.
Ultimul raport de convergență, care analizează respectarea criteriilor de la Maastricht privind indicatorii economici, realizat în 2016, arată că România nu îndeplinea obligațiile nominale. Statutul BNR nu este în totalitate compatibil cu criteriile Băncii Centrale Europene în ceea ce privește independența, interzicerea finanțării monetare și integrarea cu Centrala de la Frankfurt.
Totodată, România nu face parte din sistemul ratelor de schimb, despre care vom detalia mai jos. La acel moment, România îndeplinea criteriul privind deficitul bugetar, de sub 3% din PIB, precum și pe cel privind datoria publică de sub 60% din PIB (situată la circa 40%). De asemenea, îndeplinea și criteriul privind dobânzile pe termen lung și pe cele privivind rata inflației, care se stabilesc în funcție de media celor mai performante trei state din UE pentru fiecare în parte.
Cu alte cuvinte, inflația trebuie să fie redusă și dobânzile la fel, ceea ce arată stabilitatea prețurilor din economie, fie că vorbim de coșul de consum sau de bani.
Raportul de convergență este redactat la fiecare doi ani, însă statele interesate pot cere un raport special și în interiorul acestui interval.
Programul de convergență pentru 2017-2020, aprobat în luna mai anul trecut de Guvern, nu mai menționează o dată certă de aderare a României la zona euro, ci doar menținerea acestui angajament, după cum a relatat Profit.ro în premieră.
“Angajamentul de adoptare a monedei euro reprezintă, în continuare, o ancoră importantă în privința implementării unor politici bugetare, structurale și instituționale eficiente și coerente, în vederea asigurării unei convergențe reale (venit/locuitor) de durată, creșterii competitivității economiei românești, reducerii disparităților regionale și deficiențelor structurale”, arată Guvernul.
Potrivit sursei citate, din punctul de vedere al convergenței reale, evaluată prin decalajele față de media europeană a produsului intern brut pe locuitor exprimat prin puterea de cumpărare, există perspectiva ca la orizontul anilor 2020 România să atingă 70% din media europeană, comparativ cu 57,1% înregistrat în anul 2015.
În primăvara anului 2016, Profit.ro a anunțat în premieră că România a renunțat în mod oficial la anul 2019 ca termen pentru adoptarea monedei euro. La acel moment, Guvernul tehnocrat Cioloș a apreciat că este bine ca o nouă dată să fie stabilită de către viitorul guvern (cel actual, Cabinetul Grindeanu - n.r.) și inclusă în raportul care să fie transmis la Bruxelles în acest an. Guvernul Cioloș a pregătit atunci un document în care nu mai anunță anul 2019, ci doar menține angajamentul de a adopta moneda europeană.
În anii precedenți, guvernanții prezentau includeau în programul de convergență transmis anual către Bruxelles un termen simbolic, care să reliefeze angajamentul României de a adopta moneda euro.
În 2012, Guvernul anunța că România își menține obiectivul asumat anterior de adoptare a monedei euro în 2015, prin intrarea în mecanismul ERM II în 2013-2014. Reprezentanții Guvernului și cei ai BNR arătau că probabilitatea ca România să nu poată intra în mecanismul ratelor de schimb în 2013, condiție obligatorie pentru intrarea în zona euro în 2015, este foarte ridicată, însă obiectivul trebuie menținut ca semnal politic.
Doi ani mai târziu, în 2014, România a transmis Comisiei Europene noul program de convergență, pentru perioada 2014-2017, în care îi anunța pe oficialii de la Bruxelles că angajamentul de adoptare a monedei euro "va deveni un obiectiv realizabil și necesar" la 1 ianuarie 2019. Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a arătat atunci că fixarea unui obiectiv ambițios precum aderarea la zona euro în 2019 ar putea avea efecte benefice, de mobilizare a țării, dar a atenționat că aceasta presupune o bună înțelegere a eforturilor din partea politicienilor, stabilirea unor termene intermediare clare și un consens larg politic și social.
Între timp, mai multe state din Europa Centrală și de Est au amânat termenele pentru trecerea la moneda unică, deși acest proces reprezintă o obligație asumată de toate statele din Uniunea Europeană. În septembrie anul trecut, guvernatorul Mugur Isărescu a precizat că ținta de adoptare a monedei europene în 2019 nu mai este fezabilă, întrucât România ar trebui să intre în anticamera zonei euro cel târziu în iunie 2016, astfel că este necesară o foaie de parcurs agreată la nivel național, înainte de a stabili data aderării.
"Ținta 2019 pentru euro nu mai este fezabilă pentru că ar fi trebuit ca, cel mai târziu în iunie 2016, să intrăm în ERM II, anticamera zonei euro, pentru care pregătirea e complicată. Tehnic nu mai este posibil, char dacă am dori politic", a spus atunci Isărescu. În conformitate cu Tratatul UE, la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care dorește să adere la zona euro, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană evaluează modul în care statele membre îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice.
Aceste condiții constau în patru criterii economice de stabilitate, mai exact situația finanțelor publice, stabilitatea prețurilor, stabilitatea cursului de schimb și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung care trebuie respectate în mod sustenabil. Mai mult, înainte de a intra în zona euro, o țară trebuie să respecte dincolo de criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht, și restricțiile ERM-2, în cadrul căruia moneda națională să fluctueze pe o perioadă de doi ani într-un intervalul de plus-minus 15% față de euro.
Evoluțiile din ultimul deceniu au arătat, mai ales după criza din 2008 și salvarea la limită a Greciei, că pentru aderarea la Zona Euro este insuficientă atingerea unor parametri macroeconomici nominali. Tot mai mulți economiști sunt de părere că adoptarea monedei euro trebuie realizată în momentul în care s-a atins un grad de convergență reală cât mai înalt, ceea ce înseamnă, printre altele, o creștere a productivității și a PIB-ului pe cap de locuitor la un nivel cât mai aproape de media statelor din Zona Euro.
