Acordul de liber schimb cu Singapore nu poate fi încheiat, în forma sa actuală, numai de Uniunea Europeană, a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene, după ce și România s-a numărat printre țările care au transmis o serie de obiecții Curții cu privire la intenția Comisiei Europene de a încheia acorduri privind protecția investițiilor cu diverse țări fără participarea statelor membre.
Profit.ro a relatat, în urmă cu un an, că România se opune încheierii de către UE a unui asemenea acord cu Singapore, fără consultarea statelor membre, pentru că pe baza unui asemenea precedent Comisia și-ar putea asuma competențe exclusive și în acorduri comerciale cu SUA sau China. Astfel de obiecții au trimis mai toate statele membre, cu excepția Belgiei, Croației, Estoniei și Suediei.
Acum, CJUE arată că dispozițiile acordului referitoare la alte investiții străine decât cele directe, precum și dispozițiile sale referitoare la soluționarea litigiilor dintre investitori și state nu țin de competența exclusivă a Uniunii, astfel încât acordul nu poate fi încheiat, în forma sa actuală, fără participarea statelor membre.
Uniunea Europeană deține competență exclusivă în ceea ce privește politica comercială comună și, cu mandat specific al Consiliului Uniunii Europene, Comisia Europeană poate negocia în numele tuturor statelor membre acorduri în acest domeniu, precum acordurile de liber schimb.
La 20 septembrie 2013, Uniunea Europeană și Singapore au parafat textul unui acord de liber schimb. Este vorba despre unul dintre primele acorduri bilaterale așa-numite de „nouă generație”, cu alte cuvinte un acord comercial care conține, pe lângă dispozițiile tradiționale privind reducerea taxelor vamale și a barierelor netarifare care afectează comerțul cu mărfuri și servicii, dispoziții în diverse materii legate de comerț, precum protecția proprietății intelectuale, investițiile, achizițiile publice, concurența și dezvoltarea durabilă.
În cadrul negocierilor pentru acordul de liber schimb, UE și Singapore nu au căzut însă de acord asupra unui capitol privind protecția investițiilor. După încă un an, la 17 octombrie 2014, negocierile pe marginea capitolului privind protecția investițiilor s-au încheiat, totuși, cu succes.
Statele membre nu vor să conceadă UE negocierea privind investițiile
Textul negociat de Comisie prevede semnarea și încheierea unui acord “exclusiv la nivelul UE”, între Uniune și Singapore, fără participarea statelor membre. Practic, Comisia a considerat că UE deține competențe exclusive și în acest domeniu, iar capitolul privind protecția investițiilor nu trebuie semnat de fiecare stat în parte.
Pentru a intra în vigoare, acordul cu Singapore trebuie aprobat și de Consiliul Uniunii Europene și ratificat de Parlamentul European.
Statele membre au exprimat, însă, îndoieli cu privire la competența UE de a încheia singură acest acord. Respectivele îndoieli au vizat amploarea și natura competenței Uniunii în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la protecția investițiilor străine, dar și anumite aspecte privind serviciile de transport, proprietatea intelectuală, transparența și dezvoltarea durabilă.
În acest context, la 10 iulie 2015, Comisia a cerut avizul Curții de Justiție a Uniunii Europene, solicitând acesteia să clarifice dacă Uniunea dispune de competența necesară să semneze și să încheie singură acordul de liber schimb cu Singapore, ce dispoziții ale acordului țin de competența exclusivă a Uniunii și care de competența partajată a Uniunii, precum și care dispoziții ale acordului țin de competența exclusivă a statelor membre.
În linii mari, poziția Comisiei este că nicio dispoziție din acordul preconizat nu ține de competența exclusivă a statelor membre, iar Uniunea dispune de competență exclusivă în materie.
Guvernul a aprobat intervenția României la CJUE
Surse oficiale au declarat pentru Profit.ro că Guvernul a aprobat, în luna decembrie 2015, un memorandum prin care MAE este autorizat să intervină la CJUE în acest caz și să se opună încheierii capitolului privind protecția investițiilor între UE și Singapore în lipsa acordului statelor membre.
Solicitat să comenteze poziția Guvernului, agentul guvernamental al României la CJUE, Horațiu Radu, a precizat că punctul de vedere al României este stabilit în colaborare cu Ministerul Economiei, OSIM și Ministerul Justiției, după ce au fost consultate și alte autorități interne.
“Soluționarea de către CJUE a aspectelor legate de competența privind încheierea acordului și, implicit, de natura acestuia are consecințe în stabilirea naturii altor acorduri comerciale, precum Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) sau acordul de investiții dintre UE și China. Pronunțarea unei hotărâri a CJUE care ar stabili că Uniunea Europeană dispune de competența exclusivă să semneze și să încheie acordul va avea impact asupra delimitării dintre competențele Uniunii și cele ale statelor membre în materia reglementată de respectivul acord”, a declarat atunci pentru Profit.ro agentul guvernamental la CJUE.
CJUE a arătat, acum, la rândul său, că Uniunea nu deține o competență exclusivă pentru domeniul altor investiții străine decât cele directe (investițiile „de portofoliu” realizate fără intenția de a influența gestiunea și controlul unei întreprinderi) și regimul de soluționare a litigiilor dintre investitori și state.
Prin urmare, cum dispozițiile preconizate țin de competența partajată între Uniune și statele membre, rezultă că acordul de liber schimb cu Singapore nu poate fi încheiat, în forma sa actuală, decât de către Uniune și statele membre acționând împreună.
Protecția bilaterală a investițiilor a dus la cazuri precum cel al fraților Micula
Intervenția României în acest caz vine după ce, în vara trecută, Comisia Europeană a lansat împotriva României și altor patru state europene, printre care și Suedia, o procedură de infringement, cerându-le să renunțe la tratatele bilaterale privind investițiile, deoarece acestea încălcă aquis-ul comunitar.
Aceste tratate au fost încheiate între state UE înainte ca unele dintre ele să ajungă membre, astfel că prevederile acordurilor bilaterale nu își mai aveau rostul atunci când toate țările respective au devenit membre ale Uniunii. Acordurile bilaterale aveau ca scop protejarea investitorilor privați care manifestau prudență în a investi în noile state membre.
În baza unui astfel de acord, frații Ioan și Viorel Micula, proprietarii European Food, au câștigat în decembrie 2013 la Curtea de Arbitraj de la Washington un proces împotriva Româniai, ca urmare a sistării unui program de facilități fiscale, ei urmând să primească despăgubiri de circa 376 milioane lei, plus penalități.
Curtea Constituțională a admis între timp, însă, că statul român nu este obligat să plătească suma respectivă, subliniind că obligația continuării unei scheme de ajutor nu se susține în cazul deciziei de suspendare a acesteia de către Comisia Europeană.
