Alegătorii din Catalonia decid joi, în urma unei campanii la cuțite, dacă îi mențin la putere pe liderii inculpați de justiție cu privire la o tentativă de secesiune care a zguduit Spania și Europa, relatează AFP.
Ultimele sondaje arată că locuitorii Cataloniei sunt în continuare împărțiți în mod egal între separatiști și susținători ai unității Spaniei, ai cărei apărători cei mai aprigi, Ciudadanos, urcă vertiginos în sondaje, scrie News.ro.
Însă ultimele mitinguri de campanie, marți, au scos la lumină disensiuni interne în ambele tabere, care vor complica și mai mult formarea unei coaliții de guvernământ.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În pofida incertitudinilor - peste un sfert din electorat ar fi indecis - mulți analiști mizează pe un guvern condus de separatiști.
PRUDENȚA SEPARATIȘTILOR
”Ei au recunoscut în mod public faptul că drumul unilateral către independență nu mai este posibil”, subliniază Andrew Dowling, un expert în naționalismul catalan de la Universitatea din Cardiff, în Regatul Unit. ”Dacă formează un guvern, ei vor fi foarte prudenți, pentru că nu vor să fie demiși din nou”.
După proclamarea unilaterală a independenței pe 27 octombrie, Guvernul spaniol al lui Mariano Rajoy a suspendat autonomia regiunii, a destituit Executivul și a dizolvat Legislativul regionale, pentru a convoca aceste noi alegeri.
CITEȘTE ȘI UE își prezintă condițiile unei tranziții post-Brexit cu LondraCriza catalană, care a ținut prima pagină în întreaga lume pe 1 octombrie, când poliția spaniolă a reprimat în mod brutal un referendum de autodeterminare interzis de justiție, a alarmat Uniunea Europeană care, temându-se de o contagiune separatistă, a susținut Madridul ferm.
Făcând campanie de la Bruxelles, unde se află în exil, Carles Puigdemont, fostul președinte al Executivului catalan, a afirmat că votatul, pentru el, înseamnă eșecul lui Rajoy.
”Președinția Cataloniei nu se «decapitează», ea nu se schimbă în funcție de conveniențe” ale liderilor de la Madrid, a declarat fostul jurnalist.
Prezentându-se drept singurul candidat legitim să conducă regiunea, el pretinde de asemenea să-i bareze drumul fostului său vicepreședinte Oriol Junqueras, al cărui partid, Stânga Republicană din Catalonia (ERC), aspiră să guverneze pentru prima oară de la Războiul Civil.
Inculpat - ca Puigdemont și foștii lor miniști - de rebeliune, răzvrătire și deturnare de fonduri din cauză că au pregătit secesiunea, Junqueras este la închisoare. ”Pentru că eu nu mă ascund și sunt consecvent acțiunilor mele”, a declarat el pentru postul de radio Rac1, într-o înșepătură la adresa fugii la Bruxelles a lui Puigdemont.
”TREZIREA DIN COȘMAR”
Candidata Ciudadanos Ines Arrimadas, în vârstă de 36 de ani, le promite catalanilor sfârșitul ”procesului” independenței care împarte regiunea de ani de zile și care pus pe fugă peste 3.000 de întreprinderi, care și-au transferat sediul social în afara regiunii.
”Ne vom trezi din acest coșmar”, a lansat ea, îndemnând alegătorii să iasă la vot. ”Asta se va juca la o mână de voturi, nimeni nu poate să stea acasă”.
Aflat în asistență, Miguel Carillo, în vârstă de 62 de ani, un alegător al Partidului Popular (PP) al lui Rajoy, a declarat că el va vota de această dată cu Ciudadanos, un vot strategic, ”pentru că vrem să fim uniți cu Spania. Nu vrem o republică”.
Însă tânăra candidată nu a ocolit nici Partidul Socialist din Catalonia (PSC), căruia-i dispută voturile antiseparatiste, amintind că acesta nu a ezitat în trecut să se alieze cu separatiștii pentru a guverna.
Chiar dacă separatiștii nu vor obține majoritatea voturilor, legea electorală favorizează regiunile rurale, unde ei domină, iar sondajele le permit să spere la o majoritate de 68 din cele 135 de mandate în Parlament.
O asemenea victorie ar trebui să-i determine să-și depășească disensiunile, cu atât mai mult cu cât autonomia va rămâne suspendată atât timp cât nu va exista un guvern.
Însă ”posibilitățile de blocaj și de noi alegeri sunt foarte ridicate”, avertizează politologul Pepe Fernandez-Albertos.
Legea prevede o revenire la urne până la sfârșitul lui mai, în cazul în care nu se fomează un guvern.