Banca Comercială Română spune că decizia Tribunalului București în procesul cu ANPC prin care au fost declarate abuzive mai multe clauze legate de costurile creditelor acordate înainte de 2010 nu mai are relevanță, pentru că contractele în derulare nu mai conțin clauzele respective. BCR declară că, totuși, va ataca cu apel decizia.
Tribunalul București consideră că Banca Comercială Română a utilizat clauze abuzive în contractele încheiate înainte de 2010 cu persoanele fizice și trebuie să elimine comisionul de administrare, precum și prevederile care dau dreptul băncii să calculeze dobânda în funcție de dobânda de referință a băncii. Decizia nu este definitivă.
Cea mai mare bancă din România spune că decizia nu are relevanță pentru că acele clauze nu mai există în contracte.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
“Am făcut lucrul corect și am luat măsuri active în interesul clienților noștri. Peste 200.000 de clienți au beneficiat de costuri scăzute ale creditelor. În plus, contractele în derulare nu mai conțin clauzele care au fost supuse examinării, astfel încât decizia instanței practic nu mai are relevanță actuală. Chiar și în această situație însă, există argumente legale solide pentru că instanța să dea câștig de cauza băncii în apel în ceea ce privește corectitudinea contractelor”, au declarat reprezentanții BCR, la solicitarea Profit.ro.
BCR acorda, în perioada de dinainte de criză, credite cu o rată variabilă calculată în funcție de dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile băncii, la care se adăuga o marjă redusă, în jurul a 1-2 puncte procentuale. Contractele erau încheiate cu o perioadă de dobândă fixă, de regulă un an, după care dobânda varia în funcție de dobânda băncii, și nu de un indicator de piață. Ratele de dobândă ale clienților aproape că se dublau după primul an de creditare și aveau să crească chiar până la 10% pentru unii clienți cu credite ipotecare în euro, chiar dacă referința de piață la euro pe plan internațional scădea vertiginos în criză.
În 2010, ca urmare a modificării legislației de credit, prin adoptarea OUG 50, băncile au fost forțate să treacă la calculul dobânzilor în funcție de indicatori de piață, precum EURIBOR/LIBOR/ROBOR. BCR, precum alte bănci, a calculat noile dobânzi prin modificarea marjelor fixe inițiale din contracte. Astfel, pentru contractele în euro, din dobânda curentă din vara lui 2010 a fost scăzută valoarea EURIBOR de la acel moment, care mai era la doar o fracțiune față de cea de dinainte de criză, astfel că marjele fixe rezultate au crescut substanțial față de cele inițiale.
În cele din urmă, în 2011, Parlamentul a schimbat OUG 50, astfel încât recalcularea dobânzilor să nu se mai facă pentru creditele în derulare. Părțile puteau să denunțe actele adiționale emise de băncile la care aveau credite, și să revină la condițiile de costuri anterioare. BCR declara atunci că a denunțat actele adiționale, dar că va păstra prevederile din ele.
După un val de procese cu clienții, în care unii cereau ca dobânda internă să fie echivalată cu EURIBOR și marjele să fie păstrate și după modificarea legii, astfel încât deciziile în litigiile deschise de ANPC aveau efecte erga omnes, BCR a schimbat strategia. Banca a început să reducă costurile pentru clienții care ar fi fost vizați de efectele unei decizii în procesele deschise de ANPC. Din cifra de 200.000 de clienți, avansată mai sus de bancă, circa 50.000 reprezintă debitorii cărora banca le-a scăzut costurile într-o campanie derulată în 2015, prin acte adiționale care presupun renunțarea la pretențiile litigioase.
Tribunalul București a respins cererea ANPC, la fel ca în alte procese, ca sumele încasate în plus să fie restituite debitorilor. Aceștia ar putea recupera banii de la bancă doar dacă decizia în cazul din față rămâne definitivă și apoi deschid un alt proces în nume personal pe baza ei.
