Mănânc zilnic de 40 de ani în restaurante, pentru că așa a fost viața mea până acum. Iar de 15 ani scriu despre aceste restaurante, tot aproape zilnic. La început în ziare și reviste, apoi pe cele două site-uri ale mele pe care le-am avut exclusiv despre restaurante. Articole preluate și de alții.
În aproape toate articolele scriu câteva pasaje și despre serviciile din localuri. Iar unele articole sunt integral pe această temă. Scriu observații de-ale mele și le argumentez și documentez cât de bine pot, prezint studii despre servicii făcute de alții, în special din SUA, unde se studiază și se documentează cel mai temeinic și în amănunt acest subiect. Desigur, în unele articole îi laud foarte tare pe chelneri și pe manageri, în altele îi critic cu multă severitate.
Când îi critic, unii se supără, considerând că o fac cu rea voință, de parcă i-aș fi cunoscut dinainte și vreau să le plătesc vreo ploiță, sau să le iau locul, mai știi. Alții se gândesc la ce au făcut și de ce am scris eu ce am scris despre ei, analizează să vadă dacă eu am dreptate, dacă ei au sau dacă adevărul e undeva pe la mijloc.
Și mă sună ca să stea de vorbă cu mine, să vedem de unde vin divergențele de opinii și de poziții. Domnu Butunoiu, uitați, am văzut ce ați scris despre noi. Și am vrea să înțelegem mai bine de ce considerați că asta sau ailaltă nu sunt bune, pe ce vă bazați când recomandați altceva. Ce-ar fi să ne întâlnim la o cafea, să vă spunem și noi punctul de vedere, poate ajungem la o concluzie comună în final. O să mai vin cu trei prieteni, sunt și ei chelneri la alte două restaurante, și ar vrea și ei să se lămurească.
Și știți bine cât de greu și de frustrant este pentru noi când avem clienți dificili, parcă porniți special să ne umilească și să ne facă viața infernală fără motiv și fără vreo miză serioasă. Vă trimit atașat două articole pe tema asta, scrise de mine și de prietenul meu de la cafenea, vă rog să le publicați pe site. Să vadă și clienții cum e viața noastră în restaurant, de ce facem una sau alta. Sigur, unii sunt hateri și vor rânji cinic la citirea celor scrise de noi, însă vor fi și destui alții care nu știu și nu s-au gândit la aceste lucruri, și sunt convins că își vor schimba atitudinea. Al dumneavoastră, cu salutări cordiale, Gelu.
Da, așa se fac lucrurile, așa înțeleg oamenii poziția celuilalt, la o cafea. Așezându-se la masă, discutând, analizând, dându-și cu părerea, venind fiecare cu argumentele lui. Doar o mică inadvertență în scenariul de mai sus: în cei 15 ani de când scriu zilnic despre ei, niciun chelner nu mi-a scris că ar vrea să ne întâlnim sau să-mi trimită un articol, sau măcar un punct de vedere, să-l public...
