Pe Candiano Popescu, în capătul dinspre Piața Libertății, e o “alee cu restaurante”, pe o latură a Parcului Carol I. Sunt vreo șase, lipite unul de celălalt, la parterul unui șir de blocuri. Am scris despre ele, acum a venit rândul lui B3ton. Acesta e pe la mijloc, deschis de vreo doi ani.
Nu e mare, are un singur salon, fără vreo amenajare de care să-ți aduci aminte. Nu au aer condiționat, așa că nu putea sta nimeni acolo în mijlocul verii, toți s-au dus pe terasă. Meniul e de tip multicuisine, destul de bine făcut. Am luat o supă crema de ciuperci și coaste de porc destul de bune, și niște fructe de mare pane acceptabile.
Serviciul a fost bun, și îmi amintesc că am văzut acolo cele mai frumoase chelnerițe din oraș. Toți sunt foarte tineri la B3ton, începând cu patronul cu aer de student, care m-a amuzat copios. A văzut el că fac poze la mâncare și apoi notez tot felul de lucruri în carnețel, și a devenit foarte curios să afle de ce. I-am răspuns că vreau să țin minte ce am mâncat, că sunt o persoană metodică și ordonată. M-a întrebat foarte spontan și serios dacă am Alhzeimer sau alte boli psihice, sau dacă sufăr de altceva, dacă uit atât de repede. I-am răspuns că nu m-am căutat încă la doctor pentru asta, dar că poate ar fi timpul să o fac, într-adevăr.
Se mănâncă destul de bine la restaurantele de pe Candiano Popescu, dacă nu ai așteptări neobișnuite. Cred că sunt singurele restaurante bune pe o arie destul de largă în zonă. Și B3ton e printre cele care au cei mai mulți clienți. Nu știu dacă pentru mâncare, pentru cele mai frumoase chelnerițe din oraș, pentru amândouă la un loc sau pentru altceva, ce mi-a scăpat mie, dar nu contează...
