Am ajuns la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) de pe Lacul Tâncăbești pentru a patra oară în ultimii ani, și de tot atâtea ori am mâncat o mâncare pescărească .banală, ca să nu spun mai mult decât atât.
Ca să o iau cu începutul, Two Lakes, Two Brothers, cunoscut și ca Cherhanaua La Parfene, e un complex cu un foarte mare restaurant și cu o foarte mică pensiune pe Lacul Tancabesti – două lacuri despărțite de ceva, ca să fiu mai precis, și de acolo și numele. Cum vii de la București spre Ploiești, pe șosea, o cârmești la stânga când vezi lacul, mai mergi 1 kilometru pe mal, și ajungi.
Odată ajuns la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), vezi așa: pe dreapta sunt mai multe clădiri, făcute inițial fără gândul că ar putea veni clienți acolo într-o zi. Și nici acum nu cred că arată prea diferit față de ce fuseseră la început. Au bucătăriile, ceva mai încolo o casă pe care scrie „pensiune”, și au mai făcut ulterior și un fel de marchiză, mai bine izolată, unde cred eu că țin restaurantul deschis în timpul iernii.
În stânga, însă, chiar pe malul lacului, au făcut niște pavilioane și terase imense, intră sute de oameni în ele. Totul din lemn, poze cu pescari și pești, echipamente pentru sonorizări, semn că au și nuntași acolo și multe alte petreceri. Mă bucur când cei de la restaurante mă lasă să fac multe poze, asta mă scutește de o descriere mai lungă și incompletă, oricât de în detaliu aș încerca eu să povestesc. Într-o parte au și loc de joacă pentru copii, cu multe instalații.
Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene) e un restaurant pescăresc, desigur, cu o bună parte din pești veniți chiar din bălțile aferente. Eu am luat o gustare pescărească cu niște rulade de pește fără niciun gust, dar pline de oase, cu icre, la fel, fără gust; peștele afumat a fost bun, pâinea fără gust. Apoi o ciorbă cu perișoare de pește, cam fără gust și aceasta. Crapul prăjit a fost bun, proaspăt, moale, cu gust, mămăliga nu, cu mălai din cel mai ieftin, de supermarket, și terciuită pe deasupra. Iar usturoiul a fost o bătaie de joc: apă chioară, și cele câteva așchii de usturoi nu aveau câtuși de puțin gust de usturoi, aveau gust de nimic, mai precis spus.
Serviciul a fost o mare surpriză la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), neașteptat de bun, față de experiențele proaste pe care încă mi le aduc aminte de la vizitele de dinainte. Un chelner tinerel, subțire, plăcut și zâmbitor, cu care am putut vorbi mai natural și mai agreabil decât cu sute de alții din restaurantele cu cele mai mari pretenții din București.
Câțiva oameni mâncau înăuntru, îmbrăcați de șantier și de ieșit pe baltă, unul în papuci de casă. Era și patronul printre ei, nu mi-am dat seama care e, și nici nu am întrebat, nu țineam câtuși de puțin să fac o conversație cu vreunul dintre ei.
Totuși, mi-au spus că în weekend e plin la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene), și așa am auzit și eu, cred că atunci își fac cifra de afaceri pe toată săptămâna.
Lacul Tancabesti e frumos fiindcă e mare, în primul rând, și e plăcut să stai pe malul lui, pe terasă, când e frumos afară. Nu e de mirare că vară se duce lumea la Two Lakes, Two Brothers (Cherhanaua La Parfene). Însă am auzit pe unii care spun că se duc acolo pentru mâncarea lor pescărească. Dacă vin din satele din jur, pot să-i înțeleg, însă dacă mi-ar spune vreun bucureștean ca să duce atâta amar de drum pentru altceva decât să stea pe malul lacului, mă uit la el cu tristețe…
