Mântuleasa 40 e și numele restaurantului și adresa lui. E într-o casă veche din Bucureștiul literaturii copilăriei noastre, chiar unde se termină bătrâna stradă în bulevardul Carol I.
Casa, și mai ales curtea, sunt atracția locului, pentru că mâncarea e ceva, așa, pentru boemi. Casa e mică, înghesuită între niște blocuri vechi lângă care nu ai vrea să stai dacă bate vântul mai tare, darămite… Doamne ferește! Vreo două sau trei saloane mici sunt amenajate în stilul « Bunica cu Disposofobie ». Sunt vraiște, nemăturate și îmbâcsite, cu lucruri aruncate acolo claie peste grămadă. Cu scuza că nu stă nimeni în ele vara, le țin oarecum închise, dar ca să mergi la toaletă, de pildă, trebuie să-ți găsești drumul printre toate acestea. Nici nu vreau să-mi imaginez cum o fi în bucătărie…
Toată lumea vrea pe terasă, pentru că e foarte chic, înverzită, amenajată ludic, boem. Pavilioanele cu acoperișuri din lut sunt de efect, într-adevăr. Nu o fi el chiar lut, probabil că e un plastic bine vopsit, dar nu contează. Și în poza dau foarte bine, după cum se vede.
Mâncarea de la Mântuleasa 40 e banală, după cum am spus, ca la aproape toate terasele boeme. Măcar prețurile sunt mici, și asta explică în parte atracția locului. Fiindcă am văzut terasa plină de câte ori am trecut prin față. Chelnerița noastră a fost foarte plăcută, și presupun că și celelalte sunt la fel, după cum le-am văzut mai de departe.
Așadar, Mântuleasa 40 e un mic restaurant cu mare priză la public, preponderent din segmentul boem, pentru că e amanajat în acest stil distinctiv. E de mulți ani acolo, îl vom găsi la fel și în următorii, nu mă îndoiesc de asta.
