Asta pentru mine, fiindcă trebuie să merg și să scriu mai întâi despre restaurantele mari și bune. Or, în București, aproape toate sunt în centru și în nord, spre Dorobanților, Floreasca, Herăstrău.
Când ajung în alte locurile mai îndepărtate ale orașului, mă uit să văd ce restaurante sunt și pe acolo. Pe cel din Panduri îl știam de foarte multă vreme, și am și scris despre ei când se numeau Casa Latină. Era un centru de evenimente, atunci, înainte de toate, însă și un restaurant de zi cu zi, chiar de succes o bucată de vreme.
Acum am văzut scris pe el La Vioara Roșie. Am intrat, mânat mai mult de curiozitate. Sunt pe Panduri, în spatele Academiei Militare. La parterul unei clădiri ce pare să fi fost ceva fabrică, sau unitate industrială, oricum, pe vremea comuniștilor. Din fată pare mic, însă abia în spate îți dai seama despre ce este vorba. Au patru saloane, cu vreo 300 de locuri în total. M-a amuzat, într-un fel, că le-au dat nume de compozitori: Enescu, Porumbescu, Vivaldi.
Nu m-au lăsat să fac poze, nu știu de ce. Ar fi fost în avantajul lor, în poze lucrurile ar fi arătat mai bine decât în realitate. Am aruncat o privire în spate, saloanele erau amenajate deja pentru nunți și alte evenimente, pentru când va fi fost să fie, nu în acea zi. Acelea arătau decent, însă terasa din față, singura în care stăteau câțiva oameni ca să mănânce ceva, era murdară, sumbră, sărăcăcioasă, degradată, cu fețe de masă pătate și găurite. Vai de capul ei, dacă e să o măsori cu restaurantele serioase.
M-am uitat și pe meniu. Intuiam deja cam ce fel de restaurant e La Vioara Roșie, și nu m-am înșelat. Meniu provincial, feluri simple de mâncare, puse de-a valma, doar ca să iasă la număr. Am luat ceva de porc la grătar, și mi-a părut rău că nu am ieșit de acolo încă de la început. Chelnerul tânăr, măcar, a fost singurul lucru cât de cât plăcut.
La Vioara Roșie pare să fie, acum, un restaurant care trăiește exclusiv din evenimente pentru clasa medie, sau chiar sub ea: nunți, petreceri, cumetrii, botezuri, parastase și ce se mai poate face într-un astfel de loc. Poate or avea și niște clienți la prânz sau la cină, mai știi, unii de acolo s-ar putea să vadă altfel lucrurile. Mai ales că au puține alte opțiuni în zonă, și nu cu mult mai bune decât La Vioara Roșie, din câte am putut să-mi dau seama…
