Dragomir Niculescu a fost o băcănie cu delicatese scumpe în Bucureștiul anilor 1900, probabil cea mai cunoscută a vremurilor. Pe Calea Victoriei, la colțul dinspre Ion Câmpineanu al parterului blocului care a ajuns să fie chemat chiar după numele băcăniei, adică blocul Dragomir Niculescu.
Cei mai erudiți îți vor spune că acolo a fost cunoscută Casa Vanic, înlocuită de acest bloc care e și astăzi, acum cu niște magazine cu haine în locul băcăniei (Romarta, cred). E marele bloc vechi de peste drum de magazinul Muzica, pe Calea Victoriei, și de hotelul Continental, pe latura cealaltă. Pentru conformitate, trebuie spus că băcănia avea și un subtitlu, numele întreg fiind “Dragomir Niculescu – delicatese comestibile”. Pe atunci nu era amuzant, cum ne sună nouă acum.
Cineva s-a gândit că e păcat să rămână nefolosit un brand cu un asemenea potențial, și l-a repus pe piață ca nume al unui restaurant deschis acum câteva zile. În același bloc, însă nu chiar pe colțul în care a fost faimoasa băcănie, ci pe la mijlocul parterului, acum chiar vizavi de Muzica, spre Biserica Kretzulescu. I-a spus “Restaurantul Dragomir Niculescu – delicatese comestibile”, desigur…
Investiția a fost consistentă, arhitectul bun, rezultatul pe măsură. Un perete de sticlă spre marele bulevard se deschide complet, și vezi o frumoasă terasă pe trotuar care se prelungește fără delimitare cu un salon înalt și adânc mult în spate, foarte bine amenajat și el. Climatizarea pare să fie și ea pe măsură, așa că trecerea de la canicula de pe trotuar la răcoarea din fundul salonului se face treptat, îți poți alege locul în funcție de cât de bine vrei să-ți fie.
Dragomir Niculescu e o braserie, cu un meniu scurt, dar bine gândit și făcut. Văd că se prezintă și că berărie, cu niște mărci de bere artizanală, sau mai rare, oricum. Nu am avut timp să-i investighez și aceasta componentă, am fost mai curios să văd ce mâncare au. Dar o să revin repede, oricum, pentru că mi-a plăcut la ei.
Au o bucătărie nouă la Dragomir Niculescu. Una creativă, pe care eu o pun mai degrabă în categoria exclusivistă a Noii Bucătarii Românești Fine, abia apărută pe lume. Nu e mâncare chiar fină, ca la celelalte câteva restaurante-deja-vedeta ale acestei noi bucătării, însă poate să fie, dacă vor. Au un chef talentat, Daniel Palici, mi s-a spus, și sunt sigur că e Costin Daniel Palici, pe care l-am întâlnit prima dată la La Vinuri, și despre care am mai scris. A fost bună mâncarea: terina de pui, colțunași, ciuperci, o salată, ceva aperitive, chiar și pâinea și cafeaua. Și serviciul bun, cu o chelneriță foarte natural-placuta.
Am scris și data trecută că e puțin cam devreme pentru Daniel Palici să facă porții mici și prețuri mari. E încă tânăr, are tot timpul în față, și cred că e mai bine și pentru el și pentru business să facă asta treptat. Dar o să mai avem ocazia să scriem despre el și mâncarea lui.
Dragomir Niculescu – delicatese comestibile are toate șansele să redevină un nume cunoscut al Bucureștiului, mai ales că în centrul centrului mareluri oraș sunt surprinzător de puține restaurante bune. Vom mai trece pe acolo, vom mai mânca, vom bea și bere, vom scrie…
