Yuki e un restaurant cu mâncare mai puțin europenizată, așa cum e la majoritatea celorlalte restaurante japoneze din București, mai ales la cele cu sushi. La început nici nu au avut sushi la Yuki, adică acum vreo doi ani, însă ultima dată când am fost acolo parcă aveau și așa ceva în meniu. Însă trebuie să mai verific o dată, nu bag mâna în foc că așa este.
Yuki e numele patronului (vezi galeria foto), e japonez și îl văd mai mereu prin restaurant, se poate că asta să fie principala lui îndeletnicire prin locurile noastre.
Sunt într-o casă mică de pe Puțul lui Zamfir, chiar de unde începe din Piața Dorobanților, în spatele primului bloc de pe Beller. E o casă înghesuită între două clădiri înalte, așa cum sunt aproape toate înghesuite în zonă. Nu are curte, însă a reușit să pună două mese pe o mică platformă de lemn construită direct pe trotuar, sub un acoperiș de lemn.
Spațiul e mic și înghesuit și înăuntru la Yuki, au câteva mese cu scaune de lemn, destul de incomode. Pentru un asemenea loc îngust, amenajarea e destul de bine făcută, totuși, cu foarte mult lemn (aproape totul e din lemn acolo, de fapt), maroul culoare dominantă. Primăvara și vara, mai ales, se simte din plin lipsa spațiului și a aerului, mai ales că au și bucătăria acolo, deschisă.
Au destul de multe feluri de mâncare la Yuki, cele mai multe despre care nici eu, și nici ceilalți care au mai mâncat la ei nu mai auziseră vreodată, și cu combinații de produse și ingrediente cu care nu suntem obișnuiți. Cei câțiva japonezi cu care am mai vorbit despre Yuki mi-au spus că e bucătărie fină japoneză și că seamănă cel mai mult din ce au mai văzut ei la București cu ce au acasă la ei.
E mâncare bună la Yuki, într-adevăr, și se vede repede finețea. Puține prăjeli, nici pe departe uleiul și paneul în exces de la alte restaurante japoneze. E bine prezentată, însă toate porțiile sunt mici, așa că ar trebui să luați în calcul un preț mai mare decât cel ieșit din calculele făcute pe meniul lor dacă vreți să plecați sătul de la Yuki, pentru că s-ar putea să trebuiască să vă luați mai multe feluri decât credeați la început. Probabil 3-400 de lei pentru o masă în doi, cu un vin bun, ar fi o sumă de pus deoparte când mergeți la Yuki.
Ce iese la fel de mult în evidență la Yuki e serviciul, cu niște chelnerițe adorabile, îmbrăcate ca niște japoneze. Au numai chelnerițe, cred, și e o decizie înțeleaptă a domnului Yuki. Nu îmi aduc aminte de vreun alt restaurant în care să fii întâmpinat cu atâta căldură și cu zâmbete de la natură, nu grimase făcute la comandă.
Yuki este, deci, cel mai bun restaurant japonez cu mâncare fină și ne-sushi din București la ora la care scriu, la care trebuie să mergeți cel puțin o dată dacă vreți să vă îmbogățiți cultura generală gastronomică.
