Silvia Vlăsceanu, Director Executiv HENRO, noua asociație a producătorilor de energie, a explicat, la PROFIT NEWS TV, motivele pentru care există un volum atât de mare de tranzacții pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU).
„Și pe mine m-a surprins cât de mult se tranzacționează pe PZU. Ajunge să se tranzacționeze 40-50% din consumul instantaneu. Piața PZU a fost gândită în urmă cu 10 ani pentru a acoperi 4-5% din consum. Adică pe această piață se duce un furnizor și cumpără energie când brusc are un client nou în portofoliu pentru care nu a previzionat că va avea nevoie de o cantitate de energie. Cam acesta ar trebui să fie scopul PZU”, a spus Silvia Vlăsceanu.
Ce s-a întâmplat, potrivit acesteia, este că foarte mulți furnizori de energie, în special cei mari, și-au schimbat strategia de achiziție și au ales să tranzacționeze pe PZU, în locul contractelor pe termen lung.
„Nu au previzionat când va reveni economia, iar în 2020 consumul casnic a crescut ca și pondere. Economia se pare că și-a revenit mai repede decât s-a preconizat. Chiar și la nivel mondial se preconizează o creștere de 6% a consumului, ceea ce este foarte mult pentru orice sistem energetic”, continuă Silvia Vlăsceanu, adăugând că s-ar putea să fie nevoie și de intervenții legislative care să limiteze volumul tranzacțiilor pe PZU.
Pentru temperarea crizei energetice, directorul executiv al HENRO consideră că soluția este ca furnizorii să încheie contracte pe termen lung, mai ales că volumul mare de tranzacții pe piața spot (n.red. sau piața la vedere, unde sunt tranzacționate instrumente financiare, cum ar fi mărfurile și valorile mobiliare) nu este în folosul consumatorilor.
„Contractele pe termen lung, chiar și cele care se încheie în această perioadă cu livrare 2023 sau 2024, oricum sunt sub nivelul pieței spot”, mai spune ea.
Pe de altă parte, Silvia Vlăsceanu susține că în general producătorii mari sunt cei care încheie contracte pe termen lung, în timp ce producătorii mici, în această perioadă, sunt cei care au preferat piața spot, fiind o sursă rapidă de profit.
„Nu au cumpărat furnizorii pentru că prețurile li s-au părut mari, și au revenit și au cumpărat și mai scump de la traderi, și astfel s-a ajuns la prețul acesta din ofertele concurențiale care au apărut de la 1 ianuarie”, explică aceasta.
„Ar trebui să schimbe cumva și strategia de achiziție, să revină la bunele obiceiuri pe care le-au avut până în pandemie. (...) Serviciul universal este mai scump, dar înseamnă achiziția cu prioritate a cantităților de energie pentru a acoperi consumul clienților care sunt încă la serviciul universal. Deci este cumva o garanție că ai tot timpul energie pentru ei”, concluzionează Silvia Vlăsceanu.
