Fotografia lor este peste tot: cea a dezvoltatorului arestat în timp ce încerca să fugă vineri pe aeroportul din Istanbul și a celor doi complici ai săi, capete lor fiind cerute de internauți, comentează AFP.
Mehmet Yasar Coskun a fost constructorul reședinței "Renesans", ridicată la Antakya, sudul Turciei, în urmă cu 10 ani: pe 6 februarie, clădirea cu opt etaje și 250 de apartamente cu piscină, unde locuia printre alții fotbalistul ghanez Christian Atsu, s-a răsturnat într-o parte și peste locuitorii săi, scrie Agerpres.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Este una dintre miile de clădiri din Turcia care s-au prăbușit complet, fără a lăsa cea mai mică șansă ocupanților lor care dormeau atunci când s-a produs violentul cutremur cu magnitudinea 7,8, în jurul orelor 04.00.
În fața furiei care cuprinde țara împotriva mafiei din construcții, preluată de presă și rețelele de socializare, autoritățile turce au reacționat prompt și plouă cu mandate de arestare.
Duminică, la șapte zile după dezastrul care a făcut peste 30.000 de morți doar în Turcia, trei persoane au fost întemnițate, șapte arestate, printre care alți doi dezvoltatori încercând să fugă în Georgia, iar 114 sunt încă căutați, a anunțat ministrul turc al justiției, Bekir. Bozdag.
În total, au fost demarate 134 de anchete.
Soarta reședinței "Renesans" a devenit emblematică pentru aceste practici rele denunțate de mult în țară, dar este departe de a fi singura.
Astfel, hotelul Isias din Adiyaman, unde 35 de membri ai echipei de volei de 12-15 ani a republicii separatiste a Ciprului de Nord și conducerea acestora au murit: martorii au afirmat la postul de televiziune NTV că hotelul fusese închis din cauza "neregulilor" în construcție, înainte ca sigiliile să fie rupte și clădirea redeschisă turiștilor.
"Vreau ca acești oameni să fie judecați, sunt criminali", a spus la televiziune o rudă a unei victime, în timp ce un martor a declarat că a văzut "pereții rupându-se ca niște foi de hârtie".
Reacția guvernului, confruntat cu ceea ce președintele Recep Tayyip Erdogan - în campanie electorală dacă alegerile de la 14 mai sunt menținute - a numit "cel mai mare dezastru din toate timpurile" pentru Turcia, este fără precedent.
Până atunci, dezvoltatorii și antreprenorii imorali păreau să aibă un viitor strălucit în față, în pofida avertismentelor repetate ale inginerilor și arhitecților recunoscuți.
După cutremurul violent din 1999 care a făcut 17.000 de morți în nord-vestul Turciei, în jurul localității Kocaeli, a fost nevoie de șase luni până la prima arestare.
Cotidianul Milliyet a titrat atunci "Doar opt arestări pentru 17.000 de vieți pierdute".
Ulterior, împotriva dezvoltatorilor clădirilor prăbușite au fost deschise peste 2.000 de proceduri, dar pentru 1.800 dintre aceștia nu a fost pronunțată nicio sentință din cauza unei amnistii generale decretate în decembrie 2000 de guvern.
În cele din urmă, majoritatea responsabililor au putut beneficia de o prescripție în 2007.
În depoziția sa, dezvoltatorul reședinței "Renesans" a respins acuzațiile împotriva lui și a asociaților săi.
"Nu știu de ce s-a prăbușit clădirea. Toate avizele fuseseră eliberate în urma studiilor efectuate de primărie și de compania de control", a afirmat el.
Permisul pentru această reședință a fost semnat în 2021 de districtul Ekinciler, la Hatay.
Primarul de atunci, Seyfettin Yeral, a confirmat site-ului de informații T24 că a eliberat permisul, dar "controlul a fost făcut de o companie privată". "Oricum, nu aveam un angajat care să facă asta", a explicat el.
Turcia a adoptat o serie de norme și reglementări copiate după cele din California, țară a cutremurelor, și revizuite în mod regulat - ultima dată în 2018.
Dar, potrivit inginerilor și arhitecților intervievați săptămâna trecută de AFP, cei mai mulți sunt ignorați de constructori.
"Pe hârtie, standardele sunt respectate, contractele fiind încredințate companiilor private însărcinate cu controlul acestora", a explicat la Istanbul arhitectul Aykut Koksal.
Dar, a subliniat arhitectul, "fiecare constructor își aranjează controlul", în cursul negocieri amiabile între cele două părți, lăsând antreprenorului prea multă libertate.
