Industria ciocolatei are la acest moment o criză fără precedent, după ce mulți ani costul și oferta de cacao au fost stabile, făcând anterior din ciocolată un lux accesibil pentru consumatorii din întreaga lume.
Cu toate acestea, a avut loc o schimbare radicală, lăsând industria să se confrunte cu prețuri în creștere vertiginoasă și cu o penurie severă de boabe de cacao, arată G4Food.
La începutul anului 2024, prețurile la cacao au crescut la peste 11 000 de dolari pe tonă metrică, o cifră de aproape trei ori mai mare decât prețurile medii din anii 1980. Această bulversare a fost declanșată de o combinație de arbori de cacao îmbătrâniți, boli și fluctuații meteorologice, în special în Coasta de Fildeș și Ghana, care sunt responsabile pentru aproximativ jumătate din oferta mondială de cacao.
Producția acestor țări s-a prăbușit din cauza bolii păstăilor negre și a precipitațiilor neregulate, împingând piața într-o stare de volatilitate în care prețurile sunt la mila tranzacțiilor speculative și a mișcărilor reactive ale lanțului de aprovizionare.
Această combinație de factori a dus la o penurie de cacao, ridicând prețurile și îngrijorând industria ciocolatei cu privire la viitorul aprovizionării.
În 2023, piața globală de cacao a ajuns la 6,5 milioane de tone și este în creștere
Consumul global de ciocolată este semnificativ și a continuat să crească în ultimii ani. În 2023, piața globală de cacao a ajuns la 6,5 milioane de tone și se așteaptă să crească în continuare cu un ritm anual de aproximativ 3,6% până în 2030. Aceasta este o reflectare a cererii în creștere de produse care conțin cacao, cum ar fi ciocolata.
În ceea ce privește principalele piețe de consum de ciocolată, țările precum Statele Unite, Franța și Germania au fost lideri la importul de ciocolată. Aceste trei țări au acoperit aproximativ 37% din importurile globale. În 2023, prețul mediu de import al ciocolatei a crescut la 3.869 dolari pe tonă, o creștere de 21% față de anul precedent, potrivit foodchainmagazine.com
De asemenea, țări precum Belgia și Canada sunt mari exportatori de ciocolată, Belgia acoperind 27% din exporturile globale de ciocolată, fiind urmată de Canada și Germania. Piața globală a ciocolatei este estimată să continue să crească, atât din punct de vedere al volumului, cât și al valorii.
Aceste date reflectă creșterea continuă a cererii pentru produse care conțin cacao, pe fondul provocărilor de aprovizionare cu cacao la nivel global
Factorii care au dus la penuria de cacao
Penuria globală de cacao este cauzată de mai mulți factori, inclusiv schimbările climatice, bolile culturilor și cererea în creștere pentru ciocolată. Iată așadar, care ar fi, potrivit specialiștilor, principalele cauze și efecte:
Schimbările climatice și extremele meteo: Africa de Vest, unde se produce peste 70% din cacaoa mondială (în special în țări precum Coasta de Fildeș și Ghana), a fost grav afectată de tiparele meteorologice imprevizibile cauzate de schimbările climatice. Secetele și inundațiile au redus semnificativ randamentele culturilor.
Boli și dăunători: Arborii de cacao sunt vulnerabili la boli precum „pata neagră” și la dăunători cum ar fi miridele de cacao. Aceste probleme duc la pierderi mari de recoltă și reduc producția.
Investiții scăzute în agricultură: Multe ferme de cacao sunt îmbătrânite, cu puține reinvestiții sau acces la tehnici moderne de agricultură. Randamentele sunt mai mici, iar fermierii, adesea blocați în cicluri de sărăcie, nu pot ține pasul cu cererea globală în creștere pentru ciocolată.
Creșterea cererii globale: Consumul global de ciocolată a crescut în mod constant, în special în economiile emergente din Asia și America Latină, ceea ce pune presiune suplimentară asupra lanțului de aprovizionare cu cacao.
Penuria actuală de cacao este rezultatul unei furtuni perfecte de factori de mediu și economici. Copacii de cacao îmbătrâniți din Africa de Vest, dintre care unii dau fructe de zeci de ani, produc mai puține păstăi, mai puțin sănătoase.
De exemplu, în Ghana, o importantă țară producătoare de cacao, boala păstăilor negre a afectat grav culturile, exacerbată de un sezon de vreme nefavorabilă care a diminuat și mai mult recolta. În plus, dinamica pieței a fost puternic influențată de speculatori, inclusiv de figuri proeminente precum Pierre Andurand, un manager de fonduri speculative cunoscut pentru comerțul cu petrol, care a intrat pe piața de cacao recunoscând potențialul de profit semnificativ.
Acest aflux de investiții speculative a dus la o creștere dramatică a prețurilor la cacao, care s-au dublat într-un singur an și au atins niveluri nemaiîntâlnite din anii 1970. Aceste prețuri ridicate au însemnat o mare greutate pentru producătorii de ciocolată ca să susțină producția, fără a transfera costurile asupra consumatorilor, ducând la o scădere a lichidității pieței și la creșterea presiunii financiare asupra fiecărui actor din lanțul de aprovizionare, de la fermieri la comercianții cu amănuntul.
Repercusiunile economice în sectorul ciocolatei
Efectele în lanț ale crizei de cacao sunt profunde, afectând nu doar cultivatorii de cacao, ci și întreaga linie globală de producție a ciocolatei. Pe măsură ce prețurile la cacao au atins niveluri record, depășind 11 000 de dolari pe tonă metrică, iar previziunile sugerează o posibilă creștere până la 20 000 de dolari, viabilitatea operațională a multor producători de ciocolată a fost amenințată.
De exemplu, fabrici importante din țări precum Malaezia și Germania au fost nevoite să își înceteze activitatea. În Statele Unite, firmele din Chicago s-au confruntat, de asemenea, cu închideri, ilustrând impactul pe scară largă al acestei crize.
Presiunea financiară este agravată și de creșterea numărului de litigii juridice, pe măsură ce firmele se luptă cu îndeplinirea contractelor și cu schimbările bruște ale pieței.
Un caz notabil este cel al Nightingale Investment Management, unde comercianții veterani au observat încetarea activității normale de contracte futures, ceea ce, la rândul său, reduce semnificativ lichiditatea pieței. Această lipsă de lichiditate poate declanșa o cascadă de eșecuri financiare, amintind de prăbușirile recente de pe alte piețe de mărfuri, cum ar fi nichelul și gazele naturale europene.
Guvernele din Coasta de Fildeș și Ghana au majorat prețurile plătite fermierilor
În fața acestei crize continue, industria a început să se orienteze către durabilitate și reziliență pe termen lung. Principalii actori explorează acum tehnici agricole inovatoare și iau în considerare diversificarea geografică a surselor de cacao pentru a reduce dependența de țările din Africa de Vest.
De exemplu, sunt revizuite noile programe de ameliorare menite să dezvolte arbori de cacao mai rezistenți la boli și cu randament mai ridicat. În ciuda provocărilor, aceste inițiative au fost lăsate deoparte atunci când piața era anterior supraaprovizionată.
În plus, au loc schimbări strategice în strategiile de stabilire a prețurilor și de acces pe piață pentru a sprijini mai bine cultivatorii de cacao. Guvernele din Coasta de Fildeș și Ghana au început să majoreze prețurile plătite fermierilor, cu scopul de a stimula investițiile în producția de cacao și de a compensa culturile subplătite anterior.
Această abordare este menită să îmbunătățească capacitatea de reacție a fermierilor în ceea ce privește oferta, făcându-i viabili din punct de vedere financiar pentru a investi în practici agricole și inputuri mai bune. Privind în perspectivă, companii precum Barry Callebaut AG anticipează deficite continue în aprovizionarea cu cacao, prevăzând lipsuri de până la 500 000 de tone în următorii ani, ceea ce subliniază urgența acestor ajustări strategice.
Pe măsură ce industria ciocolatei se confruntă cu această criză semnificativă, este nevoie urgentă de eforturi concertate pentru a adopta practici mai sustenabile și reziliente. Lecțiile din actuala criză a deficitului de cacao subliniază necesitatea unei abordări cuprinzătoare privind inovația agricolă și gestionarea lanțului de aprovizionare. O direcție promițătoare este utilizarea crescută a tehnologiilor agricole moderne, evidențiată de eforturile din țări precum Brazilia, unde soluții de înaltă tehnologie sunt implementate pentru a spori producția de cacao. Aceste tehnologii includ sisteme de irigație și semințe genetic îmbunătățite, care sunt mai rezistente la boli și schimbări climatice.
Aceste reforme ar putea asigura faptul că fermierii primesc o parte echitabilă din profituri, încurajându-i să reinvestească în operațiunile lor și să adopte practici agricole mai bune. De exemplu, inițiativele recente ale guvernelor din Ghana și Coasta de Fildeș de a crește prețurile plătite fermierilor de cacao sunt pași în direcția corectă, deși rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a aborda problemele de bază.
Sustenabilitatea mediului trebuie, de asemenea, să fie o prioritate, industria având nevoie să combată defrișările și degradarea mediului care însoțesc adesea cultivarea cacaoului. Introducerea unor reglementări mai stricte, cum ar fi cele din Uniunea Europeană privind defrișările, evidențiază recunoașterea globală a necesității de a proteja ecosistemele, menținând în același timp randamentele culturilor.
