Palatul Maurice Blank din strada Tudor Arghezi nr. 9, reședință a unuia dintre cei mai importanți bancheri ai României moderne, celebru pentru că a fost timp de peste 70 de ani sediul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la București, nu și-a găsit cumpărător de aproape un an de când a fost scos la licitație de Artmark Historical Estate.
Imagini din interiorul clădirii pot fi văzute AICI
Clădirea a fost pusă în vânzare, anul trecut, chiar de Ziua Națională a SUA. Prețul de pornire a rămas același, 5,5 milioane de euro, valoarea sa fiind stabilită între 6,5 și 7,5 milioane de euro, potrivit News.ro.
Clădirea de la intersecția străzilor Tudor Arghezi și Blânduziei, deținută astăzi de stat, a fost construită în 1891, sub viziunea primului ei proprietar, din mâna și proiectul celebrului arhitect elvețian Louis Pierre Blanc (1860 - 1903).
Proiectant al unor importante clădiri publice românești, ca Palatul Ministerului Agriculturii, Palatul Facultății de Medicină, Sediul Universității din Iași sau Institutul Victor Babeș, Louis Blanc a lăsat în urmă și o serie importantă de reședințe private, transformând definitiv imaginea Bucureștiului de la 1900.
Lucrând doar 20 de ani în România, și în special în București, Louis Blanc a ajuns în capitală în 1884, adus de prietenia cu Ion Mincu, dar și de mediul propice dezvoltării unei cariere excepționale. Stilul său amintește de neoclasicismul francez, în special în construcțiile monumentale, iar în cazul reședințelor private avem de a face cu un arhitect pasionat tot de gustul francez, de la neorenaștere până la stilul beaux-arts.
Louis Blanc a reușit în decurs de 5-10 ani să devină unul dintre cei mai importanți arhitecți și "decoratori" ai Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, relațiile create prin intermediul celor două căsătorii (cu Elena Șuțu și ulterior Irina Berindei) oferindu-i contracte și contacte cu înalta societate românească.
Astfel, în primăvara lui 1891, Louis Blanc, alături de asociatul Luigi Scolari, începeau lucrul la palatul lui Maurice Blank, cofondator al băncii Marmorosch Blank & Co (1864) împreună cu Iacob Marmorosch, și totodată unul dintre cei mai importanți bancheri ai sfârșitului de secol XIX.
Cu un plan proiectat în forma literei "L", cu 2.500 metri pătrați construiți în cele 50 de camere și cu o grădină generoasă decorată cu pini și fântână arteziană, Palatul Maurice Blank a devenit un reper arhitectural al reședințelor particulare din preajma Universității. În anul 1934, palatul a fost cumpărat de avocatul și omul politic Eduard Mirto, cel care avea să fie ultimul proprietar de drept până la instalarea comunismului.
Eduard Mirto a fost cel care a inițiat legăturile între Palatul Blank și Ambasada Statelor Unite, închiriind imobilul în cursul anului 1939, după efectuarea unor lucrări autorizate de renovare și consolidare ("reparațiuni radicale") , modernizare (introducerea încălzirii centrale, instalații sanitare) și extindere în zona fațadei secundare, chiar în pragul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, acesta avea să rămână până în 2011 drept celebrul sediu al Ambasadei SUA, reintrând astăzi în circuitul privat drept una din capodoperele arhitecturale ale Bucureștiului.
