Vă amintiți de vremea în care monitorul calculatorului ocupa mai mult de jumătate din suprafața biroului? Dacă răspunsul este nu, atunci probabil nu vă puteți imagina satisfacția pe care mulți dintre noi am încercat-o la cumpărarea primului monitor LCD, care ocupa mult mai puțin spațiu decât masivul CRT, consuma mai puțin curent și era cu mult mai ușor de transportat. Primul ecran funcțional cu cristal lichid a fost creat la începutul anilor 60, însă au fost necesari mai mult de 30 de ani pentru ca tehnologia să fie aplicată calculatoarelor personale. Popularitatea monitoarelor LCD a crescut vertiginos după 1995, odată cu scăderea costurilor de producție și implicit a prețului de vânzare. În 2003, vânzările globale de monitoare LCD au depășit pentru prima oară livrările de monitoare CRT, iar până la finele anului 2010, atât majoritatea producătorilor de calculatoare, dar și cei de televizoare, au renunțat la producția de CRT-uri în favoarea ecranelor bazate pe cristale lichide și, mai târziu, a celor pe bază de (o)LED.
