România ocupă locul 7 într-un clasament al celor mai rapide conexiuni Wi-Fi disponibile la bordul trenurilor din 18 țări din Europa și Asia, potrivit unei analize realizate de Ookla, compania din spatele serviciului Speedtest de testare a vitezei internetului, relevă datele analizate de Profit.ro.
Cu o viteză mediană de descărcare de 12,46 Mbps, România oferă un Wi-Fi de peste două ori mai rapid decât Italia (4,78 Mbps) și Polonia (4,72 Mbps) și de 12 de ori mai rapid comparativ cu trenurile din Marea Britanie (1,09 Mbps).
Față de ocupanta ultimului loc, Norvegia, Wi-Fi-ul disponibil în trenurile din România este de peste 30 de ori mai rapid.
Cel mai rapid Wi-Fi este însă oferit de Suedia, care conduce detașat clasamentul, cu o viteză mediană de descărcare de 64,58 Mbps, urmată de Elveția (29,79 Mbps), Irlanda (26,33 Mbps) și Cehia (23,36 Mbps).
Trenurile suedeze au și cel mai rapid Wi-Fi la încărcarea paginilor și fișierelor, cu o viteză mediană de upload de 54,95 Mbps, de peste 14 ori mai rapidă comparativ cu trenurile din România (3,83 Mbps), potrivit unei analize realizate de Ookla, compania din spatele serviciului Speedtest de testare a vitezei internetului.
Ookla notează că viteza și stabilitatea conexiunilor Wi-Fi în trenurile din Europa și Asia variază semnificativ în funcție de infrastructura de rețea, banda și standardul Wi-Fi folosite, iar țările care tratează conexiunile mobile la bordul trenurilor ca infrastructură feroviară și investesc în acestea oferă experiențe considerabil mai bune pentru pasageri.
“Navetiștii se așteaptă la o experiență similară cu cea de bandă largă de acasă pentru streaming, apeluri de serviciu și jocuri în timp ce traversează Alpii Elvețieni sau ocolesc Muntele Fuji”, arată compania.
În cazul Suediei, performanța conexiunilor Wi-Fi s-a îmbunătățit drastic începând cu anul trecut, după doi ani în care a stagnat la 2 Mbps pe partea de download și aproximativ 0,7–1,9 Mbps pentru upload.
În termeni practici, aceasta înseamnă că pasagerii trenurilor suedeze au trecut de la o experiență Wi-Fi limitată, unde chiar și accesul video era marginal, la un nivel care permite vagoane cu mai mulți utilizatori, streaming HD și videoconferințe mai fluide, potrivit Ookla.
Tehnologia Wi-Fi învechită afectează multe rețele feroviare
Pe piețele europene analizate, aproape două din cinci conexiuni funcționează încă pe Wi-Fi 4 (un standard care datează din 2009), iar aproximativ 22% utilizează banda de 2,4 GHz, cu capacitate mai mică și mai predispusă la congestie și interferențe.
Regatul Unit încă are peste jumătate din totalul conexiunilor feroviare pe Wi-Fi 4, 38% dintre acestea fiind în banda 2,4 GHz. În Polonia, conexiunile feroviare rămân aproape în întregime pe Wi-Fi 4 și banda de 2,4 GHz.
Taiwan a înregistrat cea mai mică latență și este singura țară cu o cotă semnificativă de Wi-Fi 6 (~20%), în timp ce Japonia și Coreea de Sud nu mai înregistrează practic nicio utilizare pentru Wi-Fi 4 sau banda de 2,4 GHz.
Banda și standardul Wi-Fi contează, însă principalul blocaj este reprezentat de backhaul, sau conexiunea dintre antenele de acoperiș ale trenului și rețelele mobile publice, mai arată Ookla.
Abordarea predominantă în marea majoritate a țărilor europene se bazează pe backhaul wireless, care profită de acoperirea mobilă publică “incidentală”, alimentând antene externe dedicate pe fiecare vagon.
Deoarece această acoperire este incidentală, grila amplasamentului mobil este de obicei optimizată pentru centrele populate din apropiere, mai degrabă decât pentru coridorul feroviar în sine, creând frecvent zone fără acces și forțând revenirea la spectrul de frecvență mai mică, cu o lățime de bandă și o capacitate mai mici la marginile celulelor.
Cu toate că este mai rentabil, modelul de acoperire incidentală începe să fie abandonat de marile economii, care trec la implementări dedicate de infrastructură de-a lungul căii ferate, încurajând o colaborare mai strânsă între operatorii de telefonie mobilă și cei feroviari pentru a obține rezultate mai bune.
