Întreruperea conexiunii la internet, decisă de autorități, a avut consecințe grave pentru sectoarele economice care depindeau de internet, precum tehnologiile de vârf și comerțul online, informează AFP.
Privat practic de internet, la fel ca majoritatea iranienilor de la începutul războiului din Orientul Mijlociu, Amir-Hassan, un angajat în domeniul IT în vârstă de 39 de ani, a reușit în sfârșit să se reconecteze, dar numai prin intermediul unui serviciu privilegiat și cu plată, care este departe de a fi apreciat de toată lumea, scrie News.ro.
Amir-Hassan nu a ezitat când a primit un mesaj prin care i se propunea să se aboneze la un nou serviciu, rezervat anumitor profesioniști și întreprinderi, numit Pro Internet.
„Aveam cu adevărat nevoie de el. Trebuia să am acces la internet pentru a-mi asigura venituri regulate”, explică el pentru AFP, precizând că a plătit echivalentul a 9,4 euro pentru un pachet inițial de 50 de gigaocteți.
Pe 5 aprilie, organizația neguvernamentală de monitorizare a securității cibernetice NetBlocks a anunțat că această întrerupere a doborât recordul de durată pentru o țară întreagă.
Intranetul local, supus unor restricții severe, a continuat totuși să funcționeze, permițând conectarea la site-uri naționale, la servicii bancare sau la aplicații aprobate de stat.
Accesul la rețea a fost deja puternic restricționat în timpul protestelor antiguvernamentale din ianuarie.
Noul sistem de acces condiționat stârnește nemulțumiri.
„Acest model care stabilește categorii și clasificări pentru internetul din Iran nu este bun”, consideră Amir-Hassan: „Este evident că este o modalitate de a face bani” pentru stat.
Datorită conexiunii sale, bărbatul în vârstă de 30 de ani a putut accesa aplicațiile de mesagerie WhatsApp și Telegram, dar nu și alte platforme precum Instagram, X și YouTube, care sunt de mult timp inaccesibile în Iran fără o rețea virtuală privată (VPN) pentru a ocoli blocajele.
Unora dintre abonați li se reproșează că fac jocul unui guvern care „oferă (acest serviciu) în mod nejustificat”, remarcă Amir-Hassan.
Iar unor profesioniști care ar avea dreptul la un astfel de acces nu li s-a oferit acest lucru, cum ar fi Behrouz Mahmoudi-Bakhtiari, profesor de lingvistică la Universitatea din Teheran, care afirmă că nu poate accesa internetul decât de la locul de muncă.
„Imediat ce ieșim din universitate, redevenim cetățeni de mâna a treia, nu mai avem acces la internet”, s-a plâns el, în timp ce unii dintre colegii săi au primit „cheia”.
Ziarul reformist Shargh și alte mijloace de informare în masă au criticat un „internet pe porții”, ceea ce înseamnă „transformarea internetului (...) într-un privilegiu”.
Situația va reveni la normal „odată ce umbra războiului va dispărea”, a asigurat purtătoarea de cuvânt a guvernului, Fatemeh Mohajerani, atribuind responsabilitatea amenințărilor „dușmanilor” americani și israelieni asupra securității țării.
În ultimii ani, iranienii s-au obișnuit să folosească VPN-uri pentru a accesa marile platforme de socializare. Însă, în plină criză economică, pe fondul unei inflații ridicate, plata abonamentului „Pro Internet” reprezintă o cheltuială suplimentară deloc neglijabilă.
„Volumul de date oferit la acest preț nu merită”, consideră Mehdi, un grafician în vârstă de 34 de ani, care a optat totuși pentru acest serviciu în scop profesional, dar recunoaște că „nu toată lumea își poate permite”.
Kaveh, un artist de 38 de ani, nu s-a abonat la Pro Internet, deși a avut această posibilitate. Serviciul reprezintă „un pic de libertate, acordată unora dintre noi ca o favoare, la un preț de zece ori mai mare decât în mod normal”, consideră el.
