Clienții băncilor folosesc darea în plată drept instrument de negociere, după ce Curtea Constituțională a decis că darea în plată se aplică doar în condițiile impreviziunii, explică avocatul Dragoș Bogdan. El a prezentat și o statistică privind situația parțială a proceselor pe darea în plată.
“N-ar trebui să mai vorbim despre legea dării în plată, ci despre impreviziune”, spune Dragoș Bogdan, într-o conferință pe tema educației financiare, organizată de Asociația Română a Băncilor la Institutul Bancar Român, în cadul European Money Week.
Curtea Constituțională consideră impreviziunea, în motivarea publicată în luna februarie, drept evenimentul care aduce un risc supra-adăugat într-un contract, la care părțile nu s-au gândit la momentul semnării acestuia în privința efectelor și amplorii, ceea ce face obligația unei părți excesiv de oneroasă.
Bogdan spune că seceta în sine, de exemplu, nu poate fi considerată motiv de impreviziune, ținând cont de caracteristicile climei din România, dar o secetă foarte puternică ar putea fi considerată. La fel este și cazul riscului valutar, care este inerent contractului, dar ar putea fi considerat motiv de impreviziune dacă variația monedelor este prea ridicată. “În ultima vreme se trimit notificări care nu mai au legătură cu darea în plată, ci sunt o invitație la negociere, sub amenințarea dării în plată”, spune avocatul de la Stoica și Asociații.
Motivarea CCR arată că prima soluție a judecătorului, dacă constată impreviziunea, e să dispună adaptarea contractului, astfel încât acesta să poată continua. Stingerea contractului prin darea în plată se poate face dacă acesta nu mai are utilitate socială, spune Curtea, formulare considerată total neclară de către Bogdan. “Darea în plată nu mai este posibilă în momentul de față, în opinia mea. Pentru că ar opera retroactivarea”, susține avocatul.
Pe de altă parte, dacă creditorii nu negociază, instanțele ar putea considera acest lucru drept rea-credință, crede Bogdan.
Analiza avocaților de la Stoica și Asociații, la nivelul a 15 județe, la care se adaugă cele din București, arată că sunt 3.594 de litigii pe darea în plată. Peste un sfert, circa 890, sunt în continuare suspendate, fiind trimise la Curtea Constituțională cu excepții. “Ne-a surprins numărul mare de decizii încă suspendate”, spune Dragoș Bogdan.
Dintre deciziile instanțelor, 357 sunt favorabile creditorilor și 326 sunt favorabile clienților. 267 de decizii au fost date înainte de motivarea deciziei CCR, iar 326 după motivarea deciziei.
Prezentarea avocatului arată, la nivelul judecătoriilor din orașele București, Cluj-Napoca, Iași și Botoșani, o practică favorabilă creditorilor după motivarea deciziei CCR mai ales în cazul acțiunilor debitorilor aflați în executare silită, care cer ștergerea datoriilor. “În esență spune că nu mai poți să dai în plată dacă s-a executat silit imobilul, dar mai ai și surprize”, arată avocatul.
Înainte de motivarea deciziei CCR, contestațiile formulate de bănci au fost admise de către judecătoriile bucureștene în 41 de dosare și respinse în 42 de cazuri. După motivare au fost admise 64 de contestații și respinse 24.
Bogdan spune că, în cele mai multe cazuri, judecătorii nu se pronunță pe aspecte ce țin de impreviziune atunci când admit contestațiile băncilor, ci pe chestiuni care ține de condițiile de admisibilitate din lege, precum plafonul de 250.000 de euro, destinația imobilului ipotecat, care trebuie să fie aceea de locuință, sau calitatea de consumator a debitorului.
În notificare debitorul ar trebui să arate care sunt motivele de impreviziune. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci judecătorul obligă debitorul să arate care sunt acestea, dar există și situații când instanțele au cerut creditorilor să dovedească impreviziunea, explică Bogdan, inclusiv prin furnizarea de date de la Fisc.
Dintre motivele de impreviziune invocate de debitori avocatul a dat exemplu “criza economică”, dar și “devalorizarea monedei față de euro”, “pierderea locului de muncă”, “scăderea veniturilor”, „agravarea stării de sănătate” sau “divorțul”, ultimele fiind considerate de avocat ca nefiind motive de impreviziune, cât timp nu sunt evenimente, ci situații.
Din jurisprudență, avocatul a dat următoarele exemple. Judecătoria Botoșani a arătat, într-o decizie, că darea în plată nu se poate aplica pentru că încalcă dreptul comunitar, cea din Beiuș spune că asumarea unor obligații financiare de către debitoare nu reprezintă impreviziune.
Pe de altă parte instanțele din Gorj, Mehedinți și Caraș-Severin “sunt un fel de triunghi al bermudelor, unde se pierd procesele” de către bănci, arată Bogdan. Una dintre aceste instanțe a acceptat darea în plată considerând că, în contextul crizei economice, al reducerii salariilor bugetarilor cu 25%, era nevoie de un mecanism echilibrat și flexibil care trebuie să fie aplicat.
“Impreviziunea are darul de a se aplica tuturor. Curtea Constituțională a încercat să închidă o ușă îngustă și s-ar putea să fi deschis o ușă mult mai largă”, susține avocatul și arată că debitorii care nu se încadrează în condițiile din Legea privind darea în plată ar putea merge la CCR să ceară ca impreviziunea să li se aplice și lor.
Stoica și Asociații a reprezentat mai multe bănci în litigiile cu clienții. Pe darea în plată, casa de avocatură reprezintă BRD și ING Bank.
