Tribunalul București a respins apelul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în dosarul care vizează legalitatea cesiunii creditelor în valută de către Bancpost (preluată între timp de Banca Transilvania și radiată) către o societate cu răspundere limitată din Olanda. Tribunalul consideră că a intervenit prescripția și că legea nu împiedica vânzarea creditelor, iar ANPC a sancționat Bancpost pentru fapte imputate societății olandeze, care este oricum guvernată de altă legislație.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a amendat în august 2018 Bancpost și a dispus returnarea către clienții cu contracte cesionate către o societate cu răspundere limitată din Olanda începând cu 2008 a tuturor dobânzilor plătite în 10 ani. Decizia Bancpost viza 63.000 de împrumuturi cu dobânzi ce depășesc 300 de milioane de euro, deși pornise de la câteva sesizări din partea consumatorilor.
ANPC considera că Bancpost ar fi încălcat legea privind protecția consumatorilor (OG21/1991) și pe cea pentru pedepsirea practicilor comerciale incorecte (363/2007) după ce a cesionat, în vara anului 2008, credite performante aferente persoanelor fizice către societatea EFG New Europe Funding II B.V., care nu era autorizată ca bancă sau instituție financiară nebancară și că astfel nu avea dreptul să încaseze dobânzi și comisioane de la consumatorii din România. În situația în care dobânzile erau încasate ilegal, banca ar fi trebuit să restituie sumele către consumatori.
Societatea înregistrată în Olanda era deținută de grupul EFG Eurobank, din care făcea parte și Bancpost înainte să fie cumpărată de Banca Transilvania. Mai multe detalii despre circuitul creditelor și faptele acuzate de ANPC puteți citi aici și aici.
Banca Transilvania, care între timp a și absorbit Bancpost, a contestat sancțiunea ANPC în instanță și a câștigat pe fond la Judecătoria Sectorului 2 și în apel la Tribunalul București.
Cele două instanțe consideră că acuzele ANPC nu stau în picioare și că oricum Autoritatea a sancționat firma greșită. Deși majoritatea faptelor descrise de Autoritate se referă la EFG New Europe Funding, sancțiunea a fost aplicată Bancpost. Pe de altă parte, Tribunalul sugerează că oricum ANPC nu putea analiza dacă firma cu răspundere limitată avea capacitatea să încaseze dobânzi, fiind vorba de o societate reglementată de legislația olandeză.
Fapta s-a prescris
Tribunalul consideră că sancțiunea ANPC este nulă pentru că a intervenit prescripția, așa cum arată și Banca Transilvania. Instanța consideră că debitorii au luat la cunoștință despre cesiunea creditelor prin actele adiționale semnate și că aceasta le-a devenit opozabilă, depășind astfel termenul de prescripție de 6 luni de zile.
ANPC a susținut că încălcarea legii este o acțiune continuă, având în vedere că este vorba de contracte de credit, însă Tribunalul consideră că există o delimitare clară între contractele de cesiune și cele de credit și că în cauza de față este vorba de o contravenție simplă.
S-a greșit contravenientul
Tribunalul și Judecătoria au acceptat și motivul de nulitate invocat de către bancă constând in încălcarea caracterului personal al răspunderii contravenționale. Astfel, arată cele două instanțe, pretinsa încălcare a legii – reținerea fără drept legal a dobânzilor și comisioanelor – s-a făcut de EFG New Europe Funding și nu de către Bancpost, persoana juridică sancționată. Cele două instanțe n-au acceptat nici argumentul ANPC că Bancpost a încasat ratele de dobândă și comisioanele și consideră că banca a acționat în calitate de administrator și nu în nume propriu, astfel că nu are răspundere contravențională.
ANPC și-a încălcat “flagrant” atribuțiile
Cele două instanțe consideră și că ANPC și-a încălcat competențele când a emis procesul verbal. Autoritatea nu avea căderea legală nici să constate nulitatea contractelor de cesiune – prerogativa fiind exclusiv a instanței -, nici să dispună o măsură cu efecte erga omnes, adică cu efect asupra întregului portofoliu, de restituire a sumelor încasate cu titlu de dobânzi, comisioane și penalități.
Tribunalul spune că ANPC poate să constate contravenții și să aplice sancțiuni în domeniul său de activitate, dar nu poate intra în sfera actelor juridice civile să stabilească dacă acestea sunt valabile, așa cum a făcut când a analizat cesiunea.
“În condițiile inexistenței unor prevederi legale care să abiliteze intimata ANPC să constate nulitatea unor acte juridice, Tribunalul apreciază că intimata a procedat în acest mod cu încălcarea flagrantă a atribuțiilor și competenței sale interferând cu competența instanțelor judecătorești”, se arată în motivare.
Instanța mai consideră și că ANPC nu putea aplica o măsură cu efecte erga omnes pentru că a fost sesizată de un număr limitat de consumatori și a analizat doar contractele acestora și doar în aceste cazuri putea emite măsuri de remediere.
Creditele au fost acordate de bancă, nu de cesionar
ANPC a considerat că au fost afectate interesele economice ale consumatorilor prin faptul că activitatea de creditare ar fi fost prestată de o firmă fără acoperirea legală. Legea 289/2004 (în vigoare la acel moment) permitea acordarea de credite de consum doar de către creditorii autorizați, și EFG New Europe nu se afla printre aceștia.
Instanța arată, însă, că Bancpost este cea care a acordat creditele, fiind autorizată conform legislației bancare (OUG 99/2006) și nu societatea cu răspundere limitată din Olanda, care a fost doar cesionar.
“EFG New Europe Funding II BV nu a avut și nici măcar nu a pretins că ar fi avut calitatea de creditor în sensul art. 2 lit. b din Legea nr. 289/2004, pentru simplul motiv că nu a acordat creditele în discuție, neexercitând o activitate de creditare în România, ci a dobândit calitatea de creditor cesionar prin efectul cesiunii de creanțe încheiate cu petenta Bancpost SA”, se arată în motivare.
Legea nu limita cesiunea
Totodată, mai arată instanța, la data cesiunii, în iulie 2008, nu exista o limitare legală pentru ca cesiunea unei creanțe aferente împrumuturilor de consum să se facă doar către instituțiile de credit.
Legea 190/1999 prevedea că împrumuturile imobiliare pot fi cesionate doar către bănci și alte entități autorizate, însă instanța arată că niciunul dintre creditele acordate reclamanților nu se încadrează în categoria împrumuturilor de investiții imobiliare. În cazul unor debitori cu un credit de 39.000 de franci elvețieni garantat cu ipotecă, instanța arată că nu reprezintă un contract de credit ipotecar în sensul Legii nr. 190/1999, pentru că debitorii au încheiat contractul nu pentru a realiza o investiție imobiliară, ci pentru a rambursa trei credite anterioare și pentru satisfacerea nevoilor personale.
Cele două instanțe consideră și că ANPC a procedat greșit când a reținut că societatea olandeză și-ar fi arogat, prin intermediul Bancpost, o calitate oficială de creditor pe care nu o deținea, conform OUG 50/2010 și OUG 99/2006, și că astfel ar fi determinat consumatorii să ia o decizie pe care altfel n-ar fi luat-o. Potrivit judecătorilor, debitorii au fost notificați că Bancpost este creditorul inițial și EFG New Europe este creditorul actual, cu ocazia implementării OUG 50/2010, timp în care debitorii nu au contestat cesiunea în termen de 6 luni.
La data încheierii cesiunii nu exista condiția ca cesionarul să aibă calitatea de instituție de credit reglementată conform OUG 99/2006 și OUG 50/2010 nu era în vigoare, arată instanțele. Totodată, abia din 2016 există obligația ca cesionarii să fie creditori bancari, IFN sau societăți autorizate de recuperare a creanțelor. Astfel, spun judecătorii, este exclusă existența unei practici comerciale incorecte.
Societății olandeze nu i se aplică dreptul intern
Totodată, instanțele arată că firma olandeză din grupul EFG avea capacitatea să devină cesionar de creanțe la momentul cesiunii, conform actului constitutiv, și că aceasta nu a fost îndepărtată, indiferent de modificările legislative ulterioare.
Pe de altă parte, ANPC a reținut, în procesul-verbal de contravenție, că activitatea principală a societății consta în „Activități ale holdingurilor” sau „Participare la capitalul social al altor entități” – cod CAEN 6420, ca parte a domeniului de activitate cu aceeași denumire, cod CAEN 642. Tribunalul nu consideră că EFG ar fi încasat nelegal dobânzi și comisioane prin depășirea limitei activității conferite de lege prin faptul că nu i se aplică legislația românească, fiind vorba de o firmă cu sediul în Olanda.
“Tribunalul mai retine că principiul specialității capacității de folosință a cărui încălcare a fost reținută de agentul constatator în procesul-verbal este prevăzut de dreptul intern, nefiind aplicabil societății EFG New Europe Funding II B.V., care este o persoană juridică străină având sediul în Amsterdam, Regatul Unit al Țărilor de Jos”, se arată în motivare.
ANPC a contestat și modul de calcul netransparent al dobânzilor la credite și faptul că acestea nu au scăzut în tandem cu reducerea referințelor din piețele monetare interbancare.
Judecătorii au respins, însă, reținerile agentului constatator privind modificarea dobânzii, modalitatea sa de calcul, dependența sa de voința cesionarului, acordarea unei reeșalonări a creditului pentru privesc o entitate juridică distinctă, respectiv pe EFG New Europe Funding II B.V., în timp ce sancțiunile au fost aplicate Bancpost, fiind, de asemenea încălcat principiul caracterului personal al răspunderii contravenționale.
Tribunalul mai precizează că modalitatea de calcul a dobânzii putea fi verificată doar de către instanță în temeiul Legii 193/2000 privind clauzele abuzive, procedură pe care ANPC nu a urmat-o.
ANPC mai are un litigiu similar și cu OTP Bank, pe care l-a pierdut în faza de apel..
