Oamenii de știință salută o descoperire importantă în lupta împotriva cancerului de prostată. Ei au identificat o proteină drept țintă potențială pentru tratamentul acestui cancer.
Oamenii de știință au descoperit că o proteină legată de cancerul de prostată este asociată cu o boală mai agresivă. Aceasta ar putea fi o nouă țintă pentru tratament și ar putea fi utilizată pentru a ajuta la estimarea pacienților care vor evolua către rezistență la terapia hormonală, scrie News.ro
Noua descoperire, realizată de experți de la Institutul pentru cercetarea cancerului (ICR) din Londra, ar putea îmbunătăți tratamentele în cazul bărbaților al căror cancer nu mai răspunde la terapia hormonală.
Echipa a descoperit că pacienții cu cancer de prostată avansat cu niveluri mai ridicate ale proteinei BCL2 au rezultate semnificativ mai proaste decât cei care nu au această proteină.
Acești pacienți ar putea fi testați pentru BCL2 pentru a dezvolta planuri de tratament personalizate, în timp ce specialiștii ar putea să dezvolte noi medicamente care ar putea funcționa.
Un studiu clinic privind cancerul de prostată care testează inhibitorul BCL2 venetoclax – un medicament aprobat pentru tipuri de leucemie – cu terapia hormonală enzalutamidă a început deja.
Cercetătorii estimează că aproximativ 10% dintre persoanele cu cancer de prostată au niveluri ridicate ale acestei proteine, care este în general importantă pentru prevenirea morții celulelor.
„Avem nevoie urgentă de noi tratamente pentru a ajuta la îmbunătățirea calității și cantității vieții pacienților care trăiesc cu cancer de prostată avansat”, a declarat într-un comunicat dr. Adam Sharp, lider al grupului de terapeutică translațională de la ICR și de la Royal Marsden NHS.
CITEȘTE ȘI Raiffeisen Bank România a finalizat selecția pentru MoonShotX. 22 de companii locale vor începe drumul spre scalare„Datele noastre arată că există o mare disparitate în ceea ce privește rezultatele pentru persoanele ale căror cancere au niveluri ridicate ale proteinei BCL2 și că boala lor răspunde mai puțin bine la terapiile hormonale decât altele”, a precizat medicul.
Cercetările ulterioare ar putea furniza dovezi pentru planuri de tratament mai personalizate, deoarece aceste cancere ar putea răspunde mai bine la docetaxel decât la enzalutamide sau abiraterone, a mai spus el.
„BCL2 este o proteină care promovează supraviețuirea celulelor și am arătat că în ceea ce privește cancerele cu niveluri mai ridicate ale proteinei, acestea determină rezultate semnificativ mai proaste pentru pacienți. Dacă țintirea BCL2 se dovedește eficientă în studiile clinice, pacienții cu cancer de prostată avansat vor putea aștepta cu nerăbdare tratamente personalizate mai bune”, a completat Johann de Bono, specialist la ICR.
Cercetarea a sugerat, de asemenea, o strategie combinată pentru terapii care ar trebui explorate și care s-ar putea dovedi chiar mai eficientă decât țintirea BCL2, a mai precizat acesta.
Noul studiu a fost publicat marți, în Journal of Clinical Investigation.
Cancerul de prostată metastatic rezistent la castrare (mCRPC) este un tip avansat de cancer care rămâne fatal, iar noi tratamente sunt necesare de urgență.
În cadrul unuia dintre cele mai mari studii de acest gen, cercetătorii au examinat 427 de biopsii de la 245 de pacienți cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare (mCRPC) în două grupuri separate.
Ei au constatat că pacienții cu niveluri mai ridicate de BCL2 au avut o supraviețuire globală semnificativ mai scurtă din momentul diagnosticării mCRPC, de 20,4 luni comparativ cu 53 de luni.
CITEȘTE ȘI Undă verde: PartnerVet, sprijinit de D Craig Holding și de Vetimex Capital, preia mai multe companii active în domeniul veterinarÎn cel de-al doilea grup, cercetătorii au constatat o diferență semnificativă în ceea ce privește răspunsul la tratamentele comune de terapie hormonală, în funcție de nivelul de BCL2 al cancerului.
Nivelul PSA – un marker al cancerului de prostată – a scăzut cu mai mult de 50% la doar 12,5% dintre cei cu niveluri mai ridicate de BCL2, comparativ cu 47,6% dintre pacienții cu niveluri mai scăzute.
Supraviețuirea globală de la începerea tratamentului a fost, de asemenea, semnificativ diferită, la 9,7 luni pentru cei cu niveluri mai ridicate de BCL2, comparativ cu 24,3 luni.