Un deputat al minorității sârbe din România a inițiat o serie de amendamente la Legea Petrolului prin care încearcă să rezolve o problemă cu care se confruntă mai multe companii locale de țiței și gaze, respectiv refuzul unor proprietari de terenuri aflate în interiorul perimetrelor petroliere concesionate de stat petroliștilor de a le permite concesionarilor accesul pe acestea în vederea derulării de lucrări de prospectare geologică și geofizică.
Printre companiile care întâmpină dificultăți în acest sens se numără și NIS Petrol SRL, deținută integral de Naftna Industrija Srbije (NIS). NIS este fosta companie petrolieră națională a Serbiei, controlată în prezent de către Gazprom Neft, divizia specializată în țiței a gigantului rus de stat Gazprom, cu peste 56% din acțiuni.
După cum a relatat în exclusivitate Profit.ro, în decembrie anul trecut, NIS Petrol a pierdut definitiv un proces pe această temă cu Emiliana West Rom SRL, parte a grupului italian Unigra controlat de omul de afaceri Luciano Martini, business cu cifră de afaceri de peste 60 milioane lei care lucrează o suprafață totală de circa 12.000 hectare de teren arabil în Timiș. Astfel, instanța de judecată a respins solicitarea NIS Petrol ca Emiliana West Rom să fie obligată să îi acorde acces pe terenuri cu o suprafață totală de aproape 150 de hectare situate în perimetrele petroliere Periam și Biled, concesionate de NIS Petrol și pe care compania intenționa să facă prospecțiuni seismice.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Litigiul menționat și altele similare, în care sunt implicate alte companii, se leagă de interpretarea a două articole din Legea petrolului:
Articolul 6
Dreptul de folosință a terenurilor necesare efectuării operațiunilor petroliere se dobândește în condițiile legii, prin: a) vânzarea-cumpărarea terenurilor și, după caz, a construcțiilor situate pe acestea, la prețul convenit între părți; b) schimbul de terenuri, însoțit de strămutarea proprietarului afectat și de reconstrucția clădirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenției părților; c) închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părți; d) exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii; e) concesionarea terenurilor; f) asocierea dintre proprietarul terenului și titularul de acord; g) alte proceduri prevăzute de lege.
Articolul 7
(1) Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală. (2) Exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenției încheiate între părți cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularilor de acorduri și/sau permise. (3) În cazul în care părțile nu ajung la un acord de voință în termenul prevăzut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanță, în condițiile legii. (4) Durata servituții legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operațiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce privește suprafețele și proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate.
În 2018, Curtea Constituțională a interpretat articolele, în 2 decizii luate tot în urma unor sesizări ale unor proprietari de terenuri din vestul țării aflați în litigiu cu companii petroliere, în sensul că Legea petrolului conferă petroliștilor drept de servitute legală doar asupra terenurilor limitrofe sau adiacente perimetrelor petroliere concesionate, nu și asupra celor situate în interiorul perimetrelor, pe care se efectuează propriu-zis operațiuni petroliere. Cu alte cuvinte, proprietarii sunt obligați de lege să ia contact cu companiile și să negocieze o rentă anuală pentru dreptul de servitute doar în privința terenurilor din jurul perimetrelor petroliere. Potrivit interpretării Curții Constituționale, cu privire la terenurile din interiorul perimetrelor, proprietarii nu au această obligație, iar dacă petroliștii nu reușesc să îi convingă să le vândă, să le închirieze, să le concesioneze, să se asocieze cu ei sau să facă schimb de terenuri cu ei, respectivii proprietari nu pot fi obligați să o facă.
Anul trecut, instanțele au început să țină cont de cele două decizii ale Curții Constituționale, devenite obligatorii din 7 mai 2019, și au dat câștig de cauză proprietarilor de terenuri, pe acest considerent, în mai multe procese.
Marea problemă a petroliștilor este că acordurile de concesiune semnate cu statul român prevăd programe de lucrări obligatorii asumate cu termene ferme de execuție și care nu pot fi prelungite la nesfârșit, depășirea repetată a acestora putând duce chiar la încetarea sau rezilierea acordului, extrem de costisitoare pentru companii. Acest lucru se bate cap în cap cu faptul că lucrările pot întârzia din diferite motive obiective neimputabile titularilor de acorduri petroliere, precum litigiile cu proprietarii terenurilor de pe perimetrele concesionate.
Pentru a rezolva problema, deputatul Slavoliubov Adnagi, reprezentant al minorității sârbe din România și secretar al Comisiei pentru Industrii și Servicii a Camerei Deputaților, a inițiat o serie de amendamente la Legea petrolului. Amendamentele au fost introduse în raportul pe fond al Comisiilor de Industrii și Mediu la proiectul Legii de aprobare a OUG nr. 72/2020, ordonanță prin care prin care, invocând legislația UE, Guvernul a conferit Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) autoritatea de a refuza încheierea de noi acorduri de concesiune de perimetre petroliere, precum și de a rezilia astfel de acorduri aflate în prezent în vigoare, din rațiuni de securitate națională.
Primul dintre amendamente prevede că "Pentru prospecțiuni geologice și geofizice care nu presupun construcții de suprafață sau subterane și impun obținerea unui drept real de folosință, se instituie, în favoarea titularului de acorduri și/sau permise, un drept de servitute legală, cu obligarea titularului de acorduri și/sau permise la plata despăgubirilor (...)".
Al doilea stipulează că "Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare operațiunilor petroliere de explorare și cercetare prin achiziție de date geofizice și geologice, fără edificarea de construcții, se instituie, în favoarea titularului de acorduri și/sau permise, un drept de servitute legală, cu obligarea titularului de acorduri și/sau permise la plata despăgubirilor conform prevederilor art. 10 alin. (2) sau, în cazul unei operațiuni anuale, a unei rente, conform alin.(2) al prezentului articol".
Un al treilea amendament precizează că, în cazul în care părțile nu ajung la un acord, stabilirea cuantumului rentei sau despăgubirii se va face de către instanță, în condițiile legii.
"(...) pentru operațiuni temporare de prospectare (explorare, cercetare), care durează de la o oră pe o parcelă de aproximativ 5 ha la aproximativ patru luni pentru o suprafață de 50.000 ha, care nu presupun staționarea pe teren, săpături, construcții, modificări ale terenului sau deposedarea proprietarului privat de folosința asupra terenului, nu se justifică obținerea unui drept real de folosință prin vreuna dintre modalitățile menționate de articolul 6 din Legea petrolului (expropriere, vânzare-cumpărare, închiriere); mai mult, pentru operațiunile de cercetare nici nu s-ar putea justifica o eventuală expropriere, în condițiile legislației actuale a exproprierii (...). (...) o operațiune de cercetare/prospectare (e.g., prospecțiunea seismică, studiul geochimic), desfășurată doar la nivelul solului, presupune doar traversarea unei suprafețe mari de teren care implică foarte multe parcele și foarte mulți proprietari, mulți dintre ei având folosința cedată printr-un contract de arendă or, în asemenea cazuri, nu ar mai putea încheia vreun act enumerat la articolul 6, deoarece ei nu mai pot transmite folosința pe care nu o mai au; într-o astfel de situație, pentru realizarea operațiunii de cercetare/explorare, ar trebui să fie suficientă servitutea legală coroborată cu obligația de a plăti despăgubiri celor îndreptățiți, conform articolului 10 din Legea petrolului nr. 238/2004 (...)", se arată în fundamentarea amendamentelor, care poate fi citită integral aici.
Potrivit aceleiași surse, amendamentele ar duce și la tratarea egală din punct de vedere juridic a concesionarilor petroliști și a celor din sectorul gazelor naturale. Asta în condițiile în care Legea energiei nr. 123/2012 prevede că "Asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de dezvoltare, reabilitare, modernizare, respectiv de exploatare și de întreținere a capacităților respective, de următoarele drepturi: (a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau modernizării obiectivelor/sistemelor; (b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității prin efectuarea reviziilor, reparațiilor și a intervențiilor necesare; (c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele, de conducte, de linii sau de alte echipamente aferente obiectivelor/sistemelor și pentru accesul la locul de amplasare a acestora; (d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; (e) dreptul de acces la utilitățile publice".
Plenul Camerei Deputaților va avea ultimul cuvânt asupra amendamentelor.
Între timp, companiile petroliere se confruntă cu o nouă problemă. Potrivit noii legi privind vânzarea terenurilor agricole, societățile românești cu alt obiect de activitate decât cel agricol, dar care au nevoie de terenuri în extravilan pentru operațiunile lor, precum cele de țiței și gaze, nu le vor mai putea achiziționa sau închiria pentru a le utiliza în acest scop.
Motivul: legea adoptată impune ca terenurile agricole să fie vândute numai companiilor și persoanelor fizice care pot demonstra că au desfășurat în ultimii 5 ani preponderent activități agricole. Mai mult, odată cumpărat, terenul trebuie folosit numai pentru activități agricole. Cu alte cuvinte, companiile care, conform obligațiilor asumate față de statul român, trebuie să obțină folosința unui teren pentru forarea unei sonde, ori pentru construirea unei facilități de producție, nu vor putea respecta acordurile de concesiune pe care le-au semnat cu Guvernul României.
PNL a anunțat că a reclamat noua lege la Curtea Constituțională. Este o lege cu dedicație specială pentru baronii PSD, marii latifundiari din zona de sud a României. Practic, din punctul de vedere al colegilor juriști, legea este neconstituțională, este discriminatorie, restrânge dreptul de proprietate și impune în anumite situații o dublă impozitare pentru că baronii roșii vor ca terenurile să le fie vândute doar lor la bani de nimic", a declarat liderul deputaților PNL, Florin Roman.
