Statul român ar trebui să subvenționeze de la buget extinderea rețelelor de distribuție a gazelor naturale și racordarea la acestea a consumatorilor vulnerabili, să acorde subvenții în baza programului Rabla Plus și pentru vehicule pe gaz comprimat, să sprijine industria petrochimică și să reintroducă o taxă de mediu pentru mașinile poluante, care funcționează cu carburanți convenționali, se arată într-un studiu elaborat de consultantul Vasile Iuga și de Radu Dudău, cofondator și director al think-tank-ului Policy Energy Group.
Potrivit sursei citate, pentru a utiliza la valoare adăugată mărită și în condiții sustenabile gazele naturale de producție internă, este oportună sprijinirea consumului sustenabil de gaze în producerea energiei electrice, în industria chimică și petrochimică, precum și în sectorul transporturilor. De asemenea, ar trebuie sprijinit accesul unui număr mai mare de consumatori români la rețeaua de gaze naturale.
"Gazele naturale vor rămâne combustibilul preferat pentru încălzire în mediul urban. În lipsa unor constrângeri legislative care ar limita libertatea de alegere individuală, majoritatea locuințelor construite până în anul 2030 vor adopta, probabil, sisteme de încălzire pe bază de gaze naturale. O parte a consumului actual de lemne de foc va fi substituită cu consum de gaze naturale, în special în mediul suburban și semiurban. Ca măsură de combatere a sărăciei energetice, este oportună subvenționarea de către stat a cheltuielilor cu branșamentul la rețeaua de distribuție de gaze naturale a potențialilor consumatori cu venituri scăzute", se arată în studiu, intitulat "Perspectivele gazelor naturale în România și modalități de valorificare superioară a acestora".
Sursa citată relevă că gradul de racordare a consumatorilor casnici la rețeaua de gaze naturale este în prezent de doar 44,2%.
"Dintre măsurile de extindere a consumului casnic de gaze naturale fac parte extinderea rețelelor de distribuție către noi zone de concentrare de populație și de activitate economică, eventual cu subvenționarea branșamentului la rețeaua de distribuție a potențialilor consumatori din mediul urban și peri-urban, ale căror venituri sunt insuficiente pentru a acoperi acest tip de cheltuieli. Este oportun ca statul să preia total sau parțial, sau prin creditare fiscală, cheltuielile de acces al consumatorilor vulnerabili la rețeaua de distribuție de gaze naturale ca parte a unui necesar pachet de măsuri de combatere a sărăciei energetice în România", consideră autorii studiului.
De asemenea, sistemele de distribuție de butelii cu gaz natural comprimat (GNC) constituie o opțiune de extindere a accesului la gaze naturale pentru situațiile în care extinderea rețelei de distribuție nu este economică, precizează aceștia.
Pentru stimularea utilizării gazelor naturale în transporturi, studiul propune includerea în programul Rabla Plus a autovehiculelor pe bază de gaz natural comprimat, alături de cele electrice și hibride, precum și Introducerea în legislația privind achizițiile publice a obligației unei cote de achiziție, de către instituțiile de stat, a unor mijloace de transport pe bază de combustibili alternativi, inclusiv gaz natural comprimat, iar pe viitor și pe bază de gaz natural lichefiat și hidrogen .
"Pentru ca acest program, Rabla Plus, să aibă un impact perceptibil, bugetul anual alocat de Administrația Fondului de Mediu trebuie să crească semnificativ, de la nivelul de circa 10 milioane euro din 2017, iar nivelul subvențiilor alocate trebuie să fie dimensionat mai realist și mai eficient. Astfel, în prezent, la achiziționarea unui automobil electric, se acordă o primă de 10.000 euro, la care se pot adăuga 6.500 lei prin casarea unei mașini mai vechi de opt ani", se menționează în studiu.
Autorii mai propun reintroducerea unei taxe de mediu la înmatricularea autovehiculelor, după modelul altor state membre ale UE.
"În condițiile în care România avea, în 2016, unul dintre cele mai vechi parcuri auto din Europa, cu o vechime medie de peste 12 ani, suspendarea în cursului anului 2017 a „taxei de timbru” la înmatricularea autovehiculelor a deschis calea importului a mai bine de 500.000 de autovehicule la mâna a doua, din țările Europei Occidentale, ceea ce a ridicat și mai mult vechimea medie a parcului auto național. În plus, astfel de decizii subminează în mod direct programele publice de înnoire a parcului auto și de promovare a mobilității „curate”, precum Rabla și Rabla Plus, al căror impact pozitiv asupra mediului a fost complet neutralizat", avertizează studiul.
Acesta mai sugerează că mecanismul contractelor pentru diferență, intenționat a fi aplicat pentru proiectul unităților nucleare 3 și 4 de la Cernavodă, prin care statul garantează un preț de achiziție a energiei electrice pe durata de exploatare a unităților, ar putea fi extins și la alte forme de producere a electricității cu emisii scăzute, cum ar fi centralele pe gaze naturale.
În privința industriei petrochimice, printre cei mai mari consumatori de gaze naturale din economie, studiul propune măsuri de sprijin indirect la nivel european, în condițiile în care legislația UE nu prevede scheme de ajutor de stat dedicate petrochimiei.
"La nivelul Uniunii Europene poate fi decisă în mod colectiv impunerea de bariere tarifare și netarifare, în condițiile respectării regulilor și standardelor Organizației Mondiale a Comerțului și a tratatelor comerciale ale UE, pentru ca petrochimia europeană să poată fi protejată în fața unor mari competitori internaționali, a căror competitivitate se bazează în primul rând pe subvenționarea de către țările respective a prețului materiilor prime. Ca urmare, este oportun ca statul român să includă un astfel de obiectiv pentru acțiunile sale de diplomație economică", afirmă autorii studiului.
Lucrarea mai menționează că, pe lângă cerințele generale de transparență, predictibilitate și stabilitate a mediului de reglementare, este necesară o mai bună adaptare a legislației primare și secundare la specificul activității din petrochimie.
"De exemplu, obligația (reziduală) a combinatelor de producție a îngrășămintelor chimice de a achiziționa certificate de emisii de gaze cu efect de seră se aplică la întreaga cantitate de gaz consumat de instalațiile industriei, deși volumele utilizate ca materie primă și transformate prin chimizare în produs finit nu duc la eliberarea de CO2 în atmosferă – altfel decât la capătul unui proces de biodegradare organică sau de ardere a materiei vegetale ce a absorbit îngrășăminte chimice", precizează sursa citată.
O astfel ajustare legislativă s-ar justifica, potrivit studiului, cu atât mai mult cu cât industria chimică și petrochimică este inclusă, prin decizia 2014/746/UE, pe lista sectoarelor considerate a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a activității în țări terțe, în care industria nu este supusă unor restricții comparabile în ceea ce privește emisiile de carbon. O mai judicioasă distincție a destinației cantităților de gaz natural consumate în petrochimie – consum energetic, respectiv materie primă – ar permite o creștere de competitivitate a producției europene de îngrășăminte chimice, conchide studiul.
