Biroul de Administrare a Resurselor Maritime de Energie din cadrul Departamentului Afacerilor Interne al Guvernului federal de la Washington a scos la licitație spre concesionare peste 14.000 de perimetre offshore cu zăcăminte de țiței și gaze în Golful Mexic din Oceanul Atlantic, una dintre cele mai importante zone de producție de hidrocarburi din SUA, însă a primit oferte pentru mai puțin de 1% dintre acestea, transmite Reuters.
Astfel, potrivit sursei citate, dintr-un total de 14.575 de perimetre scoase la licitație, instituția a primit oferte de la companii petroliere pentru doar 144, mai puține decât la licitația similară organizată în primăvară, și aceea cu rezultate slabe, când s-a licitat pentru 148 de perimetre.
Cele mai multe perimetre, 25, au fost adjudecate înspre concesionare de către gigantul ExxonMobil, partener cu OMV Petrom în proiectul offshore românesc Neptun Deep din Marea Neagră. ExxonMobil a oferit în total, pentru cele 25 de noi perimetre adjudecate în Golful Mexic, suma de 40,5 milioane dolari.
Ofertele declarate câștigătoare au însumat 178 milioane dolari, sumă mai mare decât cea obținută de statul federal american la licitația din primăvară, de 124 milioane dolari.
Perimetre mai multe au fost adjudecate și de companii precum BP Plc (19), Hess Corp și Equinor (câte 16). În total, au depus oferte de către 23 de companii petroliere.
Perimetrele care au atras cel mai mare interes din partea companiilor ofertante au fost cele situate în apropiere de instalații de prelucrare și conducte de transport la țărm existente, care necesită un volum mai mic de investiții pentru exploatarea comercială.
În ultimii câțiva ani, interesul petroliștilor pentru zăcămintele de hidrocarburi din Golful Mexic s-a redus progresiv, ca urmare a concurenței exercitate de alte zone offshore cu potențial ale lumii, inclusiv a apelor teritoriale mexicane ale Golfului, dar și de zăcămintele onshore de țiței și gaze de șist din SUA.
Din totalul perimetrelor pentru care au fost înregistrate oferte la ultima licitație, 112 au fost din categoria celor cu adâncime de peste 200 de metri, cu potențial de producție mai mare, cele sub această adâncime fiind vizate de doar 32 de ofertanți. Asta în pofida faptului că redevența datorată statului pentru perimetre de mare adâncime este de 18,75% din veniturile rezultate din vânzarea producției, mai mare decât cea de 12,5% aferentă perimetrelor de mică adâncime, de sub 200 de metri, precum și celor de pe uscat aflate în proprietate federală.
Petroliștii americani fac lobby de mai mult timp pe lângă autorități pentru reducerea redevenței pentru hidrocarburile extrase din zăcăminte offshore de mare adâncime, motivând că acestea implică cheltuieli de capital semnificativ mai mari în explorare și exploatare și un timp mai îndelungat până la demararea producției și până la recuperarea investițiilor.
Departamentul pentru Afaceri Interne al SUA a analizat în primăvară reducerea redevenței pentru perimetre de mare adâncime la 12,5%, nivel similar cu al celei pentru perimetre de mică adâncime și onshore, însă în cele din urmă a decis să mențină redevența deep water la 18,75%, aducând ca argumente creșterea economică, reducerea taxelor generată de reforma fiscală inițiată de președintele Donald Trump, precum și majorarea prețurilor la țiței și gaze pe piețele internaționale.
În 2017, Guvernul federal a încasat în total redevențe de 7,1 miliarde dolari din exploatarea de resurse minerale pe perimetrele din proprietatea sa, de uscat și offshore, din care mai mult de jumătate au provenit din producția de țiței și gaze. Suma reprezintă circa jumătate din încasările anuale din 2014, de la ultimul boom al prețurilor la hidrocarburi.
În mandatul președintelui George W. Bush, cota de redevență pentru producția de hidrocarburi din zăcăminte offshore, indiferent de adâncime, a fost majorată în două rânduri, de la un nivel inițial de 12,5% la 16,67%, iar ulterior la 18,75%. În era Bush junior, însă, pe perioada crizei financiare mondiale, s-a atins și maximul istoric al cotației țițeiului american, de peste 147 dolari/baril.
Anul trecut, la inițiativa președintelui Trump, redevența pentru perimetre offshore de mică adâncime a fost redusă la 12,5%, în linie cu cea pentru perimetrele federale onshore.
Statele Unite este unica țară din lume unde proprietatea asupra terenurilor asigură și dreptul de proprietate asupra resurselor din subsolul acestora: cine deține terenul, deține și zăcămintele de hidrocarburi. Astfel, o foarte mare parte din perimetrele aflate în prezent în exploatare aparțin unor proprietari privați, iar companiile petroliere le concesionează de la aceștia și le plătesc redevențe pe producția extrasă. Alte perimetre de țiței și gaze se află în proprietatea diverselor state din componența SUA sau în cea a Guvernului federal.
În consecință, redevențele pe hidrocarburile extrase de pe perimetre private sau aparținând statelor americane diferă în multe cazuri de cele stabilite de Guvern pentru exploatările pe terenuri federale. Astfel, în statele cu zăcămintele cele mai mari și mai rentabile, cum ar fi Texas, redevențele încasate de proprietarii privați pot ajunge în unele cazuri și la 25%, iar redevența medie la privat în SUA este de 16%-18%. Estimările oficiale arată că circa 12 milioane de proprietari de terenuri din SUA primesc redevențe de la companiile care extrag petrol, gaze sau alte resurse minerale de pe proprietățile lor.
În schimb, zăcămintele de petrol și gaze naturale din apele teritoriale maritime ale SUA se află integral în proprietatea autorităților federale de la Washington.
