Vestea proastă pentru România este că giganții petrolieri sunt interesați de activele din sectorul de dezvoltare și producție (upstream) al Lukoil și nu de cele din sectorul de rafinare și marketing (downstream), cum sunt rafinăria Petrotel Ploiești și rețeaua de 320 de bezinării pe care rușii o dețin în România.
Vestea bună pentru România este că, cel puțin pentru rețeaua de benzinării, pare că există companii interesate, de la grupul maghiar MOL, la cel azer Socar sau cel grec Hellenic Petroleum. Nici kazahii de la KMG nu ar trebui exclusi, însă faptul că ei dețin deja o rețea importantă de benzinării ar ridica o problemă de concurență, ca și în cazul MOL.
O altă veste bună pentru business-urile Lukoil din România este că gigantul rus pare că preferă, cel puțin potrivit surselor Bloomberg, să-și vândă la pachet întregul portofoliu de active externe, mai exact compania Lukoil International GmbH, caz în care înclusiv activele din România ar ieși automat din portofoliul rușilor.
“Lukoil preferă o vânzare într-un singur pachet către un singur cumpărător înainte de termenul limită din decembrie, ceea ce ar putea duce la un proces în două etape în care o companie precum achiziționează tot pachetul de active, pe care apoi îl împarte în vederea revânzării”, susține Bloomberg.
Cu alte cuvinte, în ipoteza vânzării activelor la pachet, Carlyle e favorit, atât potențialii cumpărători, cât și statul român, trebuind să aștepte aprobarea tranzacției de către autoritățile SUA și ca rafinăria și benzinăriile să intre în proprietatea fondului de investiții, pentru a face primele mișcări.
Cu atât mai bizare au fost pozițiile exprimate de oficialii români, printre care ministrul Energiei, Bogdan Ivan, și președintele Nicușor Dan, privind preluarea sub administrarea statului a activelor Lukoil din România. Aceștia s-au antepronunțat, înainte de a aștepta să vadă care va fi soarta tuturor activelor internaționale ale Lukoil.
Și legislația care prevede aprobarea oricărei tranzacții cu activele Lukoil prin CSAT pare una caducă, dacă respectiva tranzacție ar fi aprobată de SUA, Austria (unde are sediul Lukoil International GmbH) și Elveția (unde este înregistrată Litasco, acționarul companiilor din România).
În România, multiple surse din piață au declarat Profit.ro că, până în prezent, Lukoil a refuzat să vândă separat cele două business-uri, cel de rafinare și cel de distribuție de carburanți, chiar dacă se aflau pe două firme diferite, Petrotel-Lukoil SA (rafinăria) și Lukoil România SRL (rețeaua de 320 de benzinării).
Pentru rețeaua de benzinării ar exista interes real, însă pentru rafinărie mai puțin.
Rafinăria Petrotel este concepută să proceseze țiței rusesc Ural, bogat în sulf, și nu țiței ușor, precum cel azer sau chiar cel kazah.
Pentru a putea modifica procesul de producție ar fi necesare investiții majore. “E mai ieftim să construim o rafinărie de la zero”, a precizat una din surse pentru Profit.ro.
Probleme, însă nu insurmontabile, sunt invocate și în ceea ce privește rețeaua de benzinării. Se susține că aproape jumătate din stațiile Lukoil din România ar avea o infrastructură învechită și ar fi situate în zone care le afectează profitabilitatea.
Lukoil are tot interesul să-și vândă la comun toate business-urile internaționale, negocierea înstrăinării celor câteva sute de firme pe care le deține în 50 de state, fiind una anevoioasă.
În plus, autoritățile americane au avertizat că este nevoie de o aprobare individuală pentru fiecare proces de vânzare, ceea ce ar conduce la un cost birocratic suplimentar.
De altfel, și Oficiul pentru Controlul Activelor Externe (OFAC) al Trezoreriei SUA pare că încurajează o vânzare cât mai rapidă a companiei Lukoil International GmbH (compania care deține activele internaționale ale Lukoil, inclusiv Litasco, acționarul companiilor grupului rus din România) și nu o tragere de timp, amenințând gigantul rus cu retragerea licenței în cazul în care „nu negociază în mod real” vânzarea business-urilor din străinătate.
În motivarea, publicată miercuri, 19 noiembrie, a deciziei de prelungire a licenței Lukoil International GmbH, în vederea desfășurării activității curente și vânzării activelor), OFAC precizează:
„Scopul sancțiunilor OFAC împotriva Rusiei este de a pune presiune asupra Moscovei pentru a pune capăt războiului. Ca atare, Trezoreria ar evalua orice vânzare propusă a Lukoil International GmbH pe baza obiectivelor de securitate națională și de politică externă ale SUA, cum ar fi dacă tranzacția rupe complet legăturile cu Lukoil, blochează fondurile datorate către Lukoil până la ridicarea sancțiunilor, și nu oferă un venit neobișnuit grupului Lukoil. OFAC poate revoca GL 131 (ordinul de prelungire a licenței - n.r.) în orice moment, inclusiv dacă Lukoil și Lukoil International GmbH nu par să se angajeze în negocieri de bună-credință privind cesionarea Lukoil International GmbH sau a activelor sale.”
În cazul în care decide să negocieze cu giganții petrolieri, Lukoil își va vinde probabil în principal rapid doar portofoliul de upstream, negocierile privind activele downstream urmând a fi mai dificile, asta dacă nu sunt efectuate cu companii cu care gigantul rus are o istorie mai veche, cum ar Socar, KMG sau MOL.
Exxon pare mai degrabă interesată de câmpul West Qurna 2 din Irak, care este operat de Lukoil și este cel mai apreciat activ al firmei ruse, aliniindu-se cu strategia sa de extindere în regiuni cu costuri reduse și randament ridicat. De altfel, compania americană a fost mult timp operatorul proiectului vecin West Qurna 1, înainte de a se retrage anul trecut.
Chevron are ca țintă activele din Kazahstan, (dar care ar putea fi atractive și pentru Exxon), cum ar fi participația Lukoil de 5% în zăcământul Tengiz din Kazahstan (unde Chevron deține o participație de 50%, iar Exxon una de 25%) sau cea de 13,5% în zăcământul Karachaganak (unde Chevron deține la rândul său o participație de 18%).
Aceste câmpuri sunt sursa principală de țiței pentru conducta Caspian Petroleum Consortuim (CPC), care transportă peste 1,6 milioane de barili pe zi, aproximativ 1,5% din cererea globală, către piețele internaționale prin Rusia.
Lukoil deține o participație de 12,5%, Chevron 15% în CPC, iar Exxon 7,5%.
Un alt proiect comun este situat în Nigeria, perimetrul OML-140 din vestul Africii, unde Chevron este operator (cu o participație de 22%), iar Lukoil deține o participație de 18%.
O preluare a activelor Lukoil din România de giganții americani pare exclusă, mai ales că ambii au părăsit recent în circumstanțe controversate piața autohtonă.
Exxon s-a retras din România în urma vânzării filialei sale din Bahamas către Romgaz, care a preluat participația gigantului american de 50% în Neptun Deep, unde operator este OMV Petrom în locul americanilor. Motivul: șicanele fisacale și reglementatoare la care a fost supus de Guvernul României.
Chevron a anunțat în februarie 2015 că renunță la explorarea gazelor de șist din România, la mai puțin de o lună după ce renunțase și la explorările similare din Polonia, în urma protestelor ONG-urilor de mediu, din care făcea parte, la acea dată și actualul președinte Nicușor Dan.
În plus singurul business upstream pe care Lukoil îl are în România este cel din perimetrul Trident, în care deșine 87,8% și în care este partener cu Romgaz.
Profit.ro a anunțat recent că Lukoil a amânat încă o dată forajul în perimetrul Trident, în care este partener cu Romgaz, probabil și ca urmare a incertitudinilor și problemelor cu care se confruntă companiile care administrează activele sale din străinătate.
Încă din 2020, dinaintea declanșării războiului din Ucraina și sancționării de către Occident a companiilor rusești, Romgaz a primit din partea Lukoil Overseas Atash B.V. o scrisoare prin care compania prin care Lukoil este acționară în proiect își anunța disponibilitatea de a renunța cel puțin la o parte din acțiuni.
Lukoil avea însă și atunci, ca și acum, dificultăți în vânzarea participației sale în proiect, lucrările de explorare fiind unele dezamăgitoare.
Până în 2020, Romgaz a investit în proiectul Trident 267 milioane de lei, iar două dintre cele trei sonde săpate până la acea dată erau uscate, iar pentru a treia nu exista o evaluare clară.
Nu se știe dacă există vreo clauză de preempțiune pe care Romgaz să o poată activa pentru a prelua participația Lukoil în proiect.
Romgaz nu a răspuns până în prezent solicitărilor făcute de Profit.ro pe această temă.
Nu este exclusă o înțelegere între Carlyle cu marii producători petrolieri, prin care fondul de investiții să acționeze ca intermediar, preluând în primă fază toate activele grupului rus, pentru ca apoi să le înstrăineze pe cele din upstream către aceștia, iar pe cele din downstream către jucători mai mici, într-o a doua fază.
Lukoil deține trei rafinării în Europa (dintre care una în România, Petrotel), participații la câmpuri petroliere din Kazahstan, Uzbekistan, Irak, Mexic, Ghana, Egipt și Nigeria și sute de stații de alimentare cu amănuntul în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite și România, unde operează 320 de stații.
