Piața de energie din România este ca în Vestul Sălbatic, nu există niciun șerif în oraș, iar principalii câștigători sunt intermediarii care au cumpărat toată energia și o revând acum consumatorilor la prețuri foarte mari, afirmă Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație al Alro.
Producătorul de aluminiu, care este și cel mai mare consumator de energie din România, a închis trei din cele cinci hale de producție din cauza prețurilor mari la electricitate și estimează că în actualul context încă există "toate riscurile pe masă" ca Alro să se închidă de tot.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Haosul din piața de energie a fost cauzat în principal de lipsa unor reguli clare și de amenzile foarte mici, pe care companiile preferă să le plătească, întrucât câștigă mult mai mult continuând comportamentul abuziv față de consumatori. Prețurile uriașe de acum sunt cauzate în principal de intermediarii care speculează deficitul din piață, consideră reprezentantul Alro.
Năstase a vorbit, în interviu pentru Agerpres, și despre măsurile pe care ar trebui să le ia autoritățile pentru reducerea prețurilor și pentru evitarea unor situații asemănătoare pe viitor.
Care este situația la Alro în acest moment?
Situația rămâne în continuare foarte complicată. Am terminat anul într-o situație extrem de complicată, volatilă și nesustenabilă pe piața energiei, situație care pare că se prelungește, dar evident, la situații de genul acesta extreme pe piața energiei trebuie să luăm și măsuri extreme pe partea noastră, pentru că, în principiu, trebuie să facem ce stă în puterile noastre să facem ca să menținem continuitatea afacerii și să eliminăm cât se poate de mult nevoia de a fi sprijiniți din exterior.
Și în situația în care la prețurile de final de an pe piața energiei costul cu energia ar fi însemnat aproximativ 3,5 miliarde de lei, în condițiile în care noi am avut o cifră de afaceri de 3 miliarde de lei, evident că nu se putea continua activitatea fără măsuri adaptate situației de criză de pe piața energiei. E un nonsens economic și - o să ajungem și la cauzele care au dus la asta - după foarte multe analize făcute și după foarte multe scenarii rulate, au fost două săptămâni în care toate echipele au lucrat intens, pe diferite scenarii, am ajuns la concluzia că singura soluție viabilă ca să putem să traversăm acest ciclon este să reducem cât se poate cheltuiala cu energia.
Și atunci am decis să oprim temporar trei hale din cele cinci pe care le avem, ceea ce evident duce la o reducere substanțială a cheltuielilor cu energia, în condițiile în care substituim metalul electrolitic cu metal primar rece, adică cumpărăm din piață lingouri, cumpărăm din piață T-Bars, astfel încât cifra de afaceri să rămână neafectată.
Cifra de afaceri estimată pentru anul 2022 este aceeași, chiar un pic mai mare, dar rămâne neafectată din perspectiva aceasta, dar evident că are impact pe partea de producție, unde am redus niște cantități produse. Din analizele noastre, cifra de afaceri rămâne la același nivel, și chiar e în ușoară creștere pentru că strategia noastră pe care am implementat-o, de foarte, foarte mult timp, de la care nu ne-am abătut niciodată, dă rezultate și aici mă refer la produse cu valoare adăugată mare și foarte mare, care în momentul de față se produc la capacitate maximă, chiar ușor în creștere. Barele se produc la capacitate maximă, chiar ușor în creștere, iar la sârmă, care în momentul de față este produsul cel mai puțin profitabil din portofoliu, am redus producția.
Evident că nu ne-am dorit asta. Evident că suntem într-o situația în care ne-am fi dorit să mergem cu toate cele cinci hale, să producem mai mult, piața ajutându-ne, am fi putut avea o cifră de afaceri mult mai mare, dar a fost singura soluție, singurul scenariu în care am putut din analiza noastră să avem un buget care la finalul acestui an se va închide pe verde, adică se va închide pe plus, în condițiile în care evident și finanțatorii care se uita și ei foarte atent la performanțele companiilor.
Nu suntem numai noi afectați afectați de această situație. Noi avem oarecum avantajul că putem să substituim metalul lichid cu metal rece cumpărat din piață, dar imaginați-vă o brutărie. O brutărie, dacă închide cuptoarele în care coace pâine, nu are cum să facă altfel pâinea, practic închide.
Deci sunt companii care sunt într-o situație chiar mai grea decât suntem noi. Evident că noi suntem cei mai afectați pentru că suntem cel mai mare consumator al țării. Este păcat să oprim temporar cele trei hale. Evident ne-am fi dorit să mergem la capacitate maximă, pentru că e o oportunitate de piață în momentul de față. Adică aluminiul e un metal care e din ce în ce mai cerut de piață.
De ce?
Aluminiul este o componentă foarte importantă în tranziția ecologică pentru că e rezistent, ușor și infinit reciclabil. Și acum toți marii fabricanți de automobile vin cu noi modele de mașini electrice, au diferite planuri să își schimbe platformele de lucru, să facă investiții astfel încât să ajungă la un număr foarte mare de autovehicule electrice.
Autovehiculele electrice vor fi mai scumpe pentru că vor fi făcute din aluminiu, dar vor atinge standardele necesare, adică minimum 800 de kilometri autonomie, ca să fie comparabile cu automobile clasice, pentru că, după cum știm, problema este autonomia, deocamdată. Adică ai nevoie de baterii, care sunt foarte grele, și atunci restul mașinii trebuie să fie făcută din ceva cât mai ușor și în același timp să fie sustenabilă și ca preț pentru consumatori, pentru că nu poți să le faci din fibră de carbon și să te coste o mașină care în mod normal costă 10.000 să te coste 150.000.
Așadar, din perspectiva asta, este evident că cel puțin temporar ratăm o oportunitate sau mai exact nu o valorificăm la întregul potențial.
Ne puteți spune care e diferența dintre ce ați fi putut câștiga și ce câștigați acum?
Nu mai contează acum. Nu mai contează pentru că ne facem sânge rău, ne creează inutil sentimente negative și este contraproductiv. Adică nu are sens să discutăm despre ce s-ar fi putut face. Pentru că, din păcate, dacă vreți să discutăm despre ce s-ar fi putut face, și iarăși ne facem sânge rău, după criza de pe piața energiei din 2017 s-ar fi putut face foarte multe lucruri ca să nu se ajungă aici, și iarăși ne facem sânge rău pentru că nu s-a făcut nimic.
O să vă întreb și ce trebuia să facem...
Ce mai trebuie menționat aici vizavi de Alro este că noi am estimat și costurile de redeschidere a halelor. Noi sperăm și planul nostru este ca de la 1 ianuarie 2023 să revenim la capacitate maximă. Costurile de deschidere a celor trei hale se ridică undeva la 34 - 36 milioane de dolari, pentru toate cele trei hale, și din perspectiva asta în planul nostru este luată în considerare această sumă, astfel încât din 2023 să revenim la normalul capacității de producție.
Ce mai trebuie spus este că în momentul de față, evident, încercăm să ne păstrăm tot efectivul de personal, pentru că e o întrebare care vine natural. Ce vreau eu să spun, și mie mi se pare important asta, este ca în 2020, când a fost Covidul în toată splendoarea lui, ca să spun așa, noi nu am pus niciun om în șomaj tehnic. Adică noi mergem pe principiul: ce putem noi să facem să sprijinim eforturile statului, autorităților? Peste tot în lume autoritățile au luat măsuri. Și ce am putut noi să facem a fost să menținem tot efectivul, toți oamenii, astfel încât să nu-i punem în cârca statului, să punem presiune pe fondul de șomaj sau pe asigurările sociale și așa mai departe.
Și asta încercăm să facem și acum. Asta e dintr-o perspectivă, pentru că și statul, autoritățile sunt preocupate de această situație și încearcă să găsească soluții și atunci ce putem noi să facem, facem. Nu are sens să vrem să adăugăm nivele suplimentare de stres, mai ales stres financiar pe diferitele bugete.
Câți oameni lucrează acum la Alro?
Marian Năstase: În România lucrează aproape 3.500 de oameni.
Și faptul că s-au închis cele trei hale nu înseamnă că o parte din ei vor fi periodic lăsați acasă?
Noi încercăm în momentul de față să îi reașezăm pe alte poziții până repornim halele. Și ajungem la punctul doi, care poate fi considerat și punctul unu: e foarte greu să găsești oameni profesioniști. Asta cred că știm cu toții, cu toții ne confruntăm cu această situație, o criză a forței de muncă bine pregătite. Și atunci evident că ne interesează să ne păstrăm personalul, mai ales pe secțiile de electroliză este un personal foarte calificat, foarte bine pregătit.
Halele noastre sunt în mare parte automatizate și ne dorim să păstrăm personalul, pentru că se formează foarte greu în industria noastră profesioniști. Nu se formează în trei luni, sunt niște ani care trebuie să treacă pentru a ajunge la performanța la care sunt colegii mei și evident nu vrem să risipim această acumulare de experiență.
Deci le dați asigurări că niciun om nu va fi disponibilizat?
Marian Năstase: Este evident că nu putem da astfel de asigurări, dar noi asta încercăm să facem și speranța noastră este că situația aceasta din piața energiei la un moment dat va începe încet, încet să se calmeze. Evident ne interesează să găsim energie. E clar că anul 2022 va fi compromis, însă încercăm, și Ordonanța 143 a creat premisele pentru consumatori de a avea un acces mai ușor, neîngrădit de intermediari la energie, astfel încât să securizăm energia pentru 2023 și în 2023 să putem să repornim la capacitate integrală.
Deci acum căutați să încheiați contracte pentru 2023?
Da. După asta ne uităm.
În acest moment de unde luați energia?
De peste tot, cumpărăm cu săptămâna, cu ziua, cu ora. Avem propuneri să ni se dea cu ora.
Dar de ce? Nu există energie disponibilă?
În momentul de față, din câte am înțeles, nu există energie disponibilă în piață. A fost toată achiziționată de către intermediari. Nu suntem numai noi, ca și industriași, sunt foarte multe fabrici din România, inclusiv companii din stat, din ce am citit prin presă, care suferă. Fie au cumpărat de pe piață de la intermediari la prețuri foarte mari, care le-au luat la prețuri mai mici și evident acum încearcă să vândă la prețuri foarte mari, fie n-au avut energie și a trebuit să închidă.
Este regretabil ce se întâmplă cu industria noastră. De exemplu, la Dumbrăvița de Codru sunt patru fabrici moderne noi nouțe care produc pentru Boeing, o investiție americană foarte mare, și care sunt închise, pentru că nu au reușit să găsească energie, așa am citit în presă, că s-au închis temporar pentru că n-au reușit să găsească energie.
Deci, cumva, energia, care e o materie primă pentru industrie și o utilitate pentru populație, a plecat de la producător, dar n-a mai ajuns la consumator.
Și unde este?
În momentul în care a început să ajungă la consumator, a început să ajungă la niște prețuri semnificativ mai mari decât a plecat de la producător. Și asta e anomalie.
De altfel, la întâlnirea de lucru a miniștrilor Energiei de la Amiens, din Franța (din 22 ianuarie - n.r.), nota Franței, nota de deschidere, discursul de deschidere - Franța având președinția Consiliul Europei pentru următoarele șase luni - a ridicat exact această problemă, a intermediarilor din energie, a predictibilității prețurilor pentru consumatori, a profiturilor care nu se justifică, începând de la producători, trecând prin intermediari, aceștia au ajuns să facă profituri foarte mari, dar care n-au nicio justificare și de fapt sunt în detrimentul consumatorilor. Deci e clar că e un topic, un subiect care este foarte acut și foarte prezent în toată Europa.
România are, din păcate, niște particularități. În România, de exemplu, pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU), se tranzacționează între 35% și 45% din producția țării, ceea ce nu vezi în alte țări din Europa. În nicio țară din Europa nu este așa. Dacă nu mă înșel, Polonia a avut un maxim de 14% tranzacție pe PZU, în general e între 5% și 10%.
Ce arată faptul că se tranzacționează atât de multă energie pe PZU, care este o piață spot?
Arată un lucru foarte simplu, că intermediarul român cumpără de la producător cu 500 de lei, după aceea se duce pe alte platforme și vrea să ți-o vândă ție ca și consumator la 1.000 de lei, 1.500 de lei, sau 2.000 de lei, sau 2.500 de lei, cum a fost și în decembrie. Dacă vede că nu o vinde acolo se duce cu ea la PZU, pe principiul dacă nu vrei să o iei bilateral de la mine, nicio problemă, că o să o iei cu forța din PZU.
Deci, cum ar veni, ei fac legea?
Clar. Deci este foarte clar. Adică, dacă nu îți găsești energie pe celelalte așa-zise platforme, ei se duc pe PZU. Nu vrei să o iei de bună voie la preț mare, poți să o iei cu forța la preț și mai mare. Cam așa văd eu alternativele. Așa se explică și volumul foarte mare de energie din PZU, pentru că altfel eu nu-mi dau alte explicații de ce să se ajungă ca o piață de reglaj să devină principala piață de tranzacționare a țării. Și bineînțeles că asta se poate corecta, dar trebuie să vrei să o corectezi. Dacă nu faci nimic, se întâmplă tot timpul.
Deci încă există băieți deștepți în energie care fac legea?
Acum nu știu cât sunt de deștepți, pentru că nu îți trebuie foarte multă minte să iei ieftin și să vinzi foarte scump. Adică e o strategie negustorească de 30.000 de ani să cumperi ieftin și să vinzi scump, e sensul vieții, ca să spun așa. Problema e că, să ajungi într-o situație în care pui pe butuci toată economia și pui în pericol populația doar făcând această chestie, după părerea mea simplistă, nu e în regulă pentru un stat modern și nu e în regulă pentru lumea modernă.
Acum 30.000 de ani problema asta se rezolva simplu, pentru că se rezolva primitiv, cu bâta. Adică, dacă cineva voia să vândă trei piei de vulpe pe 250 de ciomege în loc să le vândă pe cinci ciomege, cel care vindea ciomegele îl ciomăgea pe ăla cu pieile de vulpe și i le lua.
Dar eu zic că trebuie să depășim această situație, pentru că noi în situația asta ne aflăm și este o situație care nu duce la nimic bun, din punctul de vedere al populației și din punctul de vedere al consumatorilor industriali. Am făcut niște investiții, am creat atât de multă valoare, și aici nu vorbesc numai de Alro, vorbesc de toți colegii mei din ABIEC (Asociația Marilor Consumatori de Energie - n.r.) și de alte industrii pe care le știu și care nu sunt în ABIEC, nu sunt neapărat nici mari consumatori, nici în industria metalurgică, și au făcut foarte multe investiții în România în tehnologie de vârf și acum sunt puși în situația să închidă temporar sau total, sperăm să nu fie la niciunul total, pentru că nu pot să acceseze energie. Cam asta e problema cu PZU.
Iar acolo bineînțeles că se poate interveni prin reglementări. S-a făcut o încercare, în decembrie, prin Ordonanța 143. Articolul 28 spune că producătorii de stat sunt obligați să vândă 40% pe alte platforme decât Piața Zilei Următoare, Piața Intraday și Piața de Echilibrare. Acum, prevederea mie mi se pare neclară, din două considerente. În primul rând că se poate interpreta, iar noi, românii, suntem foarte buni la interpretat virgule, cuvinte. Se poate interpreta că 60% legal este voie să o pui pe PZU. Deci, dacă până acum erau între 35% și 45% tranzacții pe PZU, acum, prin lege, ai voie să pui 60%. Se poate interpreta și așa, orice jurist poate spune că da, se poate interpreta și așa. Și a doua chestiune, nu exista niciun confort și nicio certitudine că energia va ajunge totuși la consumatori.
Vă dau alt exemplu interesant. Pe OPCOM există o platformă, o piață care se numește Piața Marilor Consumatori, faimoasa PMC de care a început să se vorbească în ultimele zile destul de mult. De 10 sau 12 ani de când a fost înființată această piață nu s-a tranzacționat niciun MWh acolo, nu a venit nimeni să vândă energie către marii consumatori. Noi suntem înregistrați și suntem singurii înregistrați acolo. I-am întrebat și pe colegii mei de ce nu s-au înregistrat. Pe bună dreptate, dacă au văzut că nu e nicio tranzacție, de ce să se chinuie să se înregistreze?
Piața aceasta are o caracteristică. Ea a fost aprobată, a fost creată prin activitatea unui grup de lucru, la care a participat inclusiv reprezentantul Băncii Mondiale la vremea respectivă, și a fost creată exact în acest scop de a facilita într-un mod transparent accesul consumatorilor la energia vândută de producător. Deci pe partea de cumpărare sunt numai consumatori finali.
Există niște reguli stabilite acolo: consumatorii cumpără doar pentru consumul propriu, nu au voie să o revândă și nu au voie să o exporte. Pe partea de vânzare poate intra pe platformă oricine, producători, furnizori, traderi și așa mai departe.
De ce nu s-a încheiat nicio tranzacție acolo?
În primul rând pentru că procedura, la final, deși grupul de lucru construise o procedură mai flexibilă, Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) nu a fost de acord la momentul respectiv cu ea și a făcut propria procedură, unde durează 30 de zile numai ca să ajungi să pui o ofertă. Deci a fost făcută să nu se facă.
Repet întrebarea, de ce?
Asta nu am de unde să vă spun și nu știu. Mie mi s-a părut un nonsens atunci. Adică de ce nu vrei să faci o piață funcțională, chiar nu am înțeles.
Revenind la prevederea din Ordonanța 143, eu nu am certitudinea că o parte din acești 40% prevăzuți de lege vor ajunge pe acea platformă. Probabil că ar fi fost mult mai indicat să fie o formulare, că sunt patru platforme cu totul, să fie un minimum 10% pe fiecare din piețe cu excepția celor trei piețe, PZU, Piața Intraday și Piața de Echilibrare. În felul acesta ar fi avut producătorii posibilitatea să-și aloce cantitățile între aceste piețe.
Bineînțeles că, punând mai puțin pe PZU, le rămâne în continuare un ecart. Ar fi avut în continuare și multe alte cantități să le vândă și să le aloce pe oricare dintre cele patru piețe, dar un minim pe fiecare piață ar fi trebuit determinat, ca să fim siguri că nu ajungem în situația în care pe PMC nu se pune nimic, așa cum e acum. Nu e obligatoriu pentru nimeni să pună acolo.
Deci tot acolo vă așteptați să încheiați contracte, tot pe OPCOM, dar pe piața marilor consumatori?
Ordonanța 143 mai clarifică o chestiune, care e o chestiune puternic dezbătută și la nivel european. Deschide și posibilitatea clară de a avea contracte bilaterale. Noi, ca și consumatori, aveam posibilitatea de a avea contacte bilaterale și înainte, dar acum e stipulat în lege că se pot face contracte bilaterale fără probleme.
De exemplu, în nota prezentată de Franța s-a mai ridicat o chestiune, se pune problema regândirii pieței energiei la nivel european, care e clar că nu funcționează, și a stabilirii referinței. De exemplu, deocamdată, la nivelul Comisiei Europene referința de piață este prețul energiei pe cărbune. De ce prețul energiei pe cărbune? Pentru că e cel care poluează, și atunci cărbunele are costul lui de bază, plus costul carbonului și dă un preț.
În România va fi undeva între 700 și 800 de lei, sau între 650-750 lei probabil. Tot ce s-a întâmplat până la 2.500 de lei e speculație. Și sumele despre care vorbim aici sunt foarte mari. Vă dați seama, una e să cumperi energia la 300 de lei sau sa vinzi un MWh la 300 de lei, cum era piața anul trecut, și alta e să o cumperi cu 300 de lei și să o vinzi cu 2.500 de lei, adică peste noapte ai devenit foarte bogat fără să muncești prea mult.
Numai că întotdeauna chestiile care sunt duse la extrem strică la ceva. Nu există pe lumea asta afaceri care să îți aducă fără risc 700%-800%. Nu e normal, nu e sănătos. Undeva, cineva a stricat ceva. Înțeleg să mergi cu 30%-40%-50%. Sunt industrii, de exemplu industria modei merge cu marja de 60%-70%, dar e un produs de lux. Dar energia nu este un lux, avem nevoie de ea să stăm pe lumină, seara, în casa, când apune soarele, trebuie să aprindem un bec, altfel stăm pe întuneric ca în peșteră.
Situația în care am ajuns e stranie. Au fost declarații ale unor oficiali, anul trecut, un secretar de stat de la Ministerul Energiei a spus că cel mai ieftin MWh este cel neconsumat și a avut dreptate. Suntem fix în aceeași situație. Noi am închis trei hale ca să nu mai consumăm acel MWh, acele milioane de MWh, că erau cei mai ieftini. Dânsul probabil știa ceva ce noi nu știam, dar a spus-o la televizor.
Am rămas cu gura căscată, pentru că la nivelul populației asta în ce se traduce? Să stăm în frig și în întuneric ca să facem economie, ceea ce nu e normal în secolul 21. Era normal acum 30.000 de ani, dar pentru secolul 21 nu e normal. Eu o văd ca pe o regresie, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimul an de fapt ne aruncă în timp înapoi. Să distrugi valoare, pentru că practic se distruge valoare, tot ce vă vorbeam, toate investițiile făcute în România au pierdut din valoare, au fost scăderi la bursa, se pierde din valoare doar ca un grup relativ limitat de companii să facă niște profituri extraordinare.
Dar cine sunt acestea? Ne puteți da nume?
Pot să vă dau nume și prenume, dar eu aștept cu interes clasamentul pe care îl va publica ANRE, pentru că în fiecare an, pe la sfârșitul lui martie, publică un clasament. Producătorii evident că știm, pentru că au raportat. Producătorilor poți să le adresezi o critică, de exemplu de ce n-au vândut și pe PMC, asta este o critică general valabilă.
Dar problema nu e neapărat la ei. Adică, dacă vine cineva la ei și spune "îți dau de cinci ori prețul de vânzare, la care vrei tu să vinzi", de ce ar refuza? Dar vorbim de o materie primă și de o utilitate. Și aici de aia există o Autoritate Națională de Reglementare în domeniul Energiei, pentru că în piața aluminiului nu există nicio autoritate de reglementare.
Există o bursă...
Există o bursă. În piața confecțiilor nici bursă nu există, există o piață. Nu exista nicio autoritate de reglementare a pantofilor, sau o autoritate de reglementare a genților, sau o autoritate de reglementare a burgerilor. În schimb în piața energiei există o autoritate de reglementare. De ce există această autoritate de reglementare? Pentru că energia este o utilitate, e o materie primă, iar consumatorii nu au putere de negociere suficient de mare și pot fi abuzați, pentru că ceea ce ni s-a întâmplat nouă este un abuz, și la nivelul populației, și la nivelul industriei. Deci am fost abuzați la maximum.
Există riscul să închideți de tot?
În ciuda tuturor eforturilor de a pune la punct un scenariu pentru anul 2022 care să conțină cât mai puține riscuri, scenariu pe care l-am întocmit și aprobat și în care noi ca management credem cu tărie, în actualul context există încă toate riscurile pe masă. Toate riscurile. Noi mergem cu două hale, dar cumpărăm în continuare energie cu ora, cu săptămâna, cu luna, bucățele, ce găsim, pentru că e și o problemă de lipsă de energie. Dar riscurile s-au mai diminuat pentru că, cel puțin din ce observăm noi, a devenit o preocupare centrală, o preocupare principală la nivelul tuturor autorităților statului să adreseze problema și să-i găsească soluții.
Și în momentul în care toată lumea vrea să găsească soluții, trebuie să găsească soluții, nu există posibilitatea să nu fie soluții. Evident că îți trebuie foarte mult curaj, trebuie să fii decisiv, adică la un abuz atât de brutal cum s-a produs în piața energiei eu nu sunt surprins că și măsurile luate vor avea același tip de brutalitate.
Este justificat caracterul brutal al măsurilor?
Da, e foarte justificat și vă dau un exemplu comentat în presă. A ieșit cineva, cred că de la ANRE, care a zis ca au dat 1.000 de amenzi unui furnizor sau unui producător. Că au dat mii de amenzi. Eu pun întrebarea, ca simplu cetățean: ce mi s-ar întâmpla mie ca șofer dacă poliția mi-ar da 1.000 de amenzi într-un an? Nici nu cred că s-ar putea.
Vă suspendă permisul.
Exact. Deci în momentul în care dai 1.000 de amenzi, dai sute de amenzi unor furnizori pentru comportament incorect în piață, asta te duce cu gândul la faptul că amenzile sunt nesemnificative, pur și simplu preferă, nu îi deranjează să plătească amenzile în condițiile în care e clar că nu și-au schimbat comportamentul.
Comportamentul lor inadecvat de piață e semnificativ mai profitabil decât amenzile, deci caracterul de corecție al amenzii dispare. Uitându-mă la cuantumul amenzilor, e ca și cum ți-ar da poliția pe stradă pentru o infracțiune 50 de bani amendă. Cam așa dacă raportezi la cifrele de afaceri, cam așa arată amenzile, 50 de bani.
Deci este clar că aici se poate interveni ușor. În momentul în care dai amenda, aia trebuie să aibă un scop, adică să nu mai faci. Deci amenzile trebuiau mărite. Doi: contravențiile trebuie corelate cu sancțiunile, în sensul că, deocamdată, de exemplu, în lege amenda din cifra de afaceri se dă pentru niște chestiuni foarte puțin posibile. Toată lumea spune de ce nu se dă amendă din cifra de afaceri? Pentru că amenda din cifra de afaceri, dacă citim legea, se dă pentru nerespectarea legislației europene, pentru refuzul de a pune la dispoziția organelor de control documente și încă o chestie tot ceva de genul acesta, Dar orice abuz care se face asupra consumatorului nu se sancționează cu cifra de afaceri. Toate amenzile s-au mărit, dar s-a mărit limita superioară, limita inferioară s-a mărit foarte puțin, iar toate amenzile se dau până la limita inferioară.
Deci evident că gândirea care s-a făcut la sfârșitul lui decembrie nu ajută să se calmeze situația. Pentru că mie dacă îmi dă poliția o amenda pe stradă, nu mai fac. Există inclusiv, cum spuneați, ridicarea permisului. Câte licențe am văzut noi suspendate? De ce nu se merge până la amendarea persoanelor fizice responsabile, ca în sistemul bancar?
De exemplu, Consiliul Concurenței are amenzi mult mai dure. Acolo amenzile cu procent din cifra de afaceri sunt mult mai frecvente. Consiliul Concurenței a amendat cu procent din cifra de afaceri când respectivele companii au abuzat consumatorii și amenzile au fost drastice, sute de milioane de lei, la petroliști, la farma, la ciment... Deci Consiliul Concurenței a dat amenzi din cifra de afaceri pentru abuzuri săvârșite asupra consumatorilor.
Legislația din domeniul energiei nu are nici măcar o singură amendă cu procent din cifra de afaceri pentru abuzuri săvârșite contra consumatorilor. Niciuna. De ce s-a făcut legislația așa nu sunt eu în măsură să vă spun. Și cred că nici legislatorii nu sunt în măsură să dea un răspuns. Cred că răspunsul trebuie căutat în altă parte și de către alte persoane, alte autorități ale statului.
Cine să caute?
Țineți minte cum s-a întâmplat în Bulgaria în 2010 cred, sau 2012. Când factura la populația a depășit salariul, oamenii au ieșit în stradă. Ce s-a întâmplat? S-a sesizat Procuratura, care s-a dus și a investigat și a și găsit lucruri în neregulă.
Credeți că ar găsi și la noi?
Nu știu, nu mă pronunț, nu am informații de genul acesta, dar eu cred că toate autoritățile statului trebuie să-și facă treaba, inclusiv pe partea aceasta.
Dar, revenind la contravenții, e clar că atâta vreme cat abuzurile contra consumatorilor sunt sancționate cu procent din cifra de afaceri de către Consiliul Concurenței, nu văd de ce nu se poate și pe piața de energie. Și vă spun că ar disciplina rapid piața.
Ar duce și la calmarea prețurilor, pentru că abuzurile de aici vin, din faptul că prețurile sunt atât de mari. Prețul în sine este un abuz. Nu are nicio logică: dacă tu ai cumpărat cu 300 sau cu 500 de lei, nu există logică economică să te duci să faci ofertă cu 2.000 sau 2.500 de lei. Nu are sens, este un abuz asupra unui consumator care nu are putere de negociere, care primește un template, un contract standard, pe care doar îl semnează. Și la consumatorii industriali e cam la fel. Cei mari să zicem că au putere de negociere, dar gândiți-vă la IMM-uri. Ce putere de negociere are un IMM cu un furnizor de energie. Niciuna.
Va fi prelungit ajutorul de stat pentru marii consumatori de energie?
Pentru compensarea emisiilor indirecte, România a propus Comisiei Europene o schemă pentru 2019 și 2020, în linie cu practica europeană și a fost aprobată. În primul rând vreau să clarific o chestiune: noi am primit anul trecut, în noiembrie 2021, compensarea pentru energia consumată în 2020.
Cât din cheltuielile cu energia?
Ca să facem o socoteală, am primit 386 milioane lei, în condițiile în care pe noi ne-ar fi costat energia, dacă nu închideam halele, în jur de 3,4 miliarde. Asta e o chestiune, dar problema nu se pune așa.
Problema se pune că banii pe care i-am primit, aproximativ 386 milioane de lei, i-am primit cu întârziere la sfârșitul anului 2021 pentru energie cumpărată și plătită . Noi îi cheltuiserăm deja în 2020 prin împrumuturile luate de la bănci în așteptarea acestor bani. De fapt acești bani care sunt practic din fonduri puse la dispoziție de Comisia Europeană, pentru că vorbim de certificate de carbon transferate gratuit de către Comisia Europeană statelor membre, sunt pentru anul precedent, când eu banii îi cheltuisem. Deci mie mi s-au rambursat de fapt niște bani pe care eu i-am cheltuit cu energia. Nu ne ajută pentru viitor, nu avea cum să ne ajute. Noi ne-am acoperit o parte din cheltuielile cu energia din 2020, compensarea e de 75%, nu 100% din costul emisiilor indirecte, dar e ok, ajută. Dar ne-a ajutat pentru 2020.
În 2020, certificatul de emisii de carbon era 23-25 de euro, în 2021 a fost 80 de euro. Nouă ne-au compensat din certificatul la prețul de 25 de euro. Acum în prețul energiei vorbim de 80 de euro, deci e clar că vorbim despre altceva.
Și pentru 2021?
Pentru 2021 nu avem încă niciun ban, pentru că 2021-2030 e o schema nouă. În octombrie, Comisia Europeană a clarificat ultimii indicatori din formulă și din informațiile pe care le avem, în urma discuțiilor cu Ministerul Energiei, înțelegem că schema de compensare a emisiilor indirecte pentru perioada 2021-2027 - deci Ministerul Energiei a promovat-o până în 2027, nu până în 2030 - este în circuit de avizare.
Pentru noi este foarte important și aici trebuie să apreciem că, de la sfârșitul lunii noiembrie când s-au finalizat cei doi indicatori la Bruxelles, Ministerul Energiei a acționat rapid și a promovat această schemă de compensare. Înțelegem că e în circuit de avizare, speranța noastră e că undeva la sfârșitul lui martie, începutul lui aprilie, să fie aprobată și la nivelul Comisiei Europene. Dar evident, depinde foarte mult în primul rând și de autoritățile române.
Ministerul Energiei din câte înțelegem a transmis-o spre circuitul de avizare, trebuie aprobată de Guvernul României și notificată prin platforma Consiliului Concurenței la Bruxelles. După aceea depinde foarte mult și de Comisia Europeană de a acționa cu celeritate pentru aprobarea ei, lucru care cred că la nivelul Comisiei se va întâmpla. Schema precedentă Comisia a aprobat-o în mai puțin de trei luni.
Este o schemă care e cunoscută la nivelul Comisiei, nu e o chestie nouă, Pașii procedurali sunt foarte bine cunoscuți, urgența situației e vizibilă la nivelul Comisiei pentru că se întâmplă cam peste tot în Europa, la o scară diferită. În România, este mult mai mare pentru că în restul Europei, în principiu, statele membre se luptă să sprijine populația pentru a-și plăti facturile. Industria în principiu est protejată, pentru că acolo au contracte bilaterale în proporții foarte mari, sunt foarte multe scheme implementate pentru sprijinirea industriei.
În România, practic, autoritățile se luptă pe două fronturi, să împiedice colapsul economic, să împiedice colapsul consumatorilor industriali și al IMM-urilor și să lupte pentru a reuși să compenseze facturile populație. Deci practic se luptă pe două fronturi și asta face procesul mult mai greu.
Cam asta este situația cu compensarea și ne așteptăm să fie aprobată. 2021 ar trebui încasată relativ repede, pentru că anul s-a închis, toate elementele formulei sunt cunoscute, e doar chestiune de depunere a dosarului, analiză și plată.
Ce măsuri ar trebui luate ca să nu mai ajungem aici?
Este o întrebare grea. În primul rând, din perspectiva consumatorilor industriali, trebuie operaționalizată platforma marilor consumatori. Doi: trebuie impulsionate contractele bilaterale. Trei: trebuie modificată legislația în sensul creșterii amenzilor și întăririi reglementărilor, pentru a descuraja abuzurile de piață, valabil și la consumatorii industriali și la consumatorii casnici. Patru: trebuie permisă concurența dintre Bursa de Mărfuri și OPCOM. Noi de ani de zile spunem că OPCOM este o platformă extrem de rigidă și care duce numai la asemenea tipuri de anomalii. Și vă dau un exemplu care este vizibil pe site-ul lor: deși au posibilitatea să facă și tranzacții cu gaz natural, la fel ca și Bursa de Mărfuri, toate tranzacțiile cu gaz natural se fac la Bursa de Mărfuri, pe OPCOM nu se face nicio tranzacție. De ce? Au costuri foarte mari, au produse rigide, nu există casă de compensare. Acesta este un lucru foarte important, trebuie o contraparte în piață, trebuie un organism așa cum există la Bursa de Valori, care să asigure seriozitatea participanților la piață, o contraparte, un clearing house, adică să nu vinzi ceva ce nu ai.
La noi, anul trecut am avut 30% din furnizori care au capotat pentru că au vândut ce nu aveau. Asta se cheamă înșelăciune în înțelegerea omului obișnuit. Un alt punct: toată legislația energiei trebuie corelată și cu Codul civil și cu Codul penal și de procedură penală. Pentru că, știți cum e? E ca în Vestul Sălbatic, ca să mă apropii mai de lumea modernă, nu mai vorbim de Epoca de Piatră, și acolo există similarități, dar suntem ca în Vestul Sălbatic, nu există niciun șerif în oraș.
Noi am semnat contracte în 2020 care au fost rupte în aprilie 2021, din două motive, fie nu aveau energie, au vândut ceva ce nu aveau, și aici în Codul civil se numește înșelăciune, fie au preferat să rupă contractul, să plătească penalități și să câștige din piețe de cinci ori mai mult și asta se numește abuz. Aici statul ar trebui să ia măsuri urgente și hotărâte pentru a institui stabilitatea contractuală și siguranța raporturilor juridice și comerciale, care constituie baza unei piețe funcționale, pe modelul burselor de valori mobiliare. Nu înțelegem de ce energia ar avea mai puțină importanță pentru economie decât valorile mobiliare.
Nu se poate așa ceva, trebuie să existe niște mecanisme prin care contractele să valoreze ceva mai mult decât hârtia pe care sunt scrise. De exemplu, la vânzarea de energie pe care nu o ai, pe burse există instrumente. Adică, dacă ești pe piața de acțiuni și vrei să vinzi acțiuni pe care nu le ai, le împrumuți. Și dacă la final trebuie să le și livrezi plătești toate acțiunile celui de la care le-ai împrumutat. Există diferite tipuri de opțiuni. Nu trebuie să existe posibilitatea să vă vând energie și la final dacă vreți energia să nu pot să o livrez pentru că de fapt nu o am.
Lucruri care se întâmplă totuși pe piața energiei...
Pe piața de energie astăzi pot să vă vând o energie și, dacă nu vreau, nu o livrez.
Și nu pățiți nimic?
Nu. La Bursa de Valori se ridică licența brokerului și în general la toate bursele. Bursa de Valori din București este puternic reglementată, este în linie cu toate bursele de valori din lume, foarte puternic reglementată pentru a se elimina abuzurile. Piața bancară e puternic reglementată, cu sancțiuni nu numai la nivelul băncilor. Numai dacă citiți regulamentele Băncii Naționale o să vedeți că sunt sancțiuni pentru bănci ca și entități și sunt sancțiuni personale pentru managementul băncilor, care pot ajunge până la milioane de euro pe persoană fizică. Piața monetară este extrem de reglementată. Deci toate piețele sunt extrem de reglementate. Asta nu înseamnă că nu sunt piețe libere.
În plus, este clar că trebuie gândit un nou model de piață, pentru că ceea ce se întâmplă acum s-ar putea întâmpla din nou.
Care este cel mai pesimist scenariu?
Noi am lucrat cu cel mai pesimist scenariu, scenariul cu doar două hale în funcțiune este cel mai pesimist scenariu. Mai rău de atât nu ar trebui să fie.
Dacă se iau măsuri...
Măsuri se iau, nu știu însă dacă toate vor fi eficiente. De exemplu, anul trecut s-a plafonat prețul la consumatorul eligibil, prețul la furnizori, dar nu și furnizorul de ultimă instanță, care s-a dus și la 4.000 de lei (pe MWh - n.r.). Deci cumva a rămas o oală neacoperită, aia a sărit în aer.
Dacă vrei să faci o arhitectură de calmare a prețurilor și de eliminare a speculațiilor... pentru că noi trăim acum într-o speculație, într-o bulă speculativă imensă, a fost și în 2017, dar acum este și contextul care să o alimenteze: prețul mare al certificatelor de carbon și deficitul de gaze din piața europeană.
În plus a venit și liberalizarea, care nu a fost bine pregătită. Mie personal mi-a luat o zi întreagă să mă lămuresc ce scrie prin contract, formularistica și altele. Acum Hidroelectrica, spre exemplu, are o platformă simplă și ușor de utilizat. Mai mult decât atât, trebuie revenit la schimbarea furnizorului gratuită. Acum s-au pus penalități, dar nu știm nici cât sunt, urmează să fie aprobate de ANRE. Nu m-ar mira ca penalitățile de ieșire din contract să fie mai mare decât amenzile pe care le dă ANRE furnizorilor indisciplinat, că așa se întâmplă: consumatorii plătesc tot în acest lanț. Plătim și energia, și taxa, și acciza, și certificate și cogenerare - care s-a mărit de cinci ori în ultimii doi ani fără niciun sens - plătim tarifele de distribuție, de transport.
Ar trebui luat modelul de la Consiliul Concurenței cu amenzi din cifra de afaceri. Ați văzut că după fiecare anchetă și amendă usturătoare dată de Consiliul Concurenței, nu prea s-au mai întâmplat abuzuri în sectorul respectiv. Eu cred că se va aplica, pentru că situația este foarte gravă.
În concluzie, cine sunt marii câștigători ai crizei facturilor?
Vom vedea când ANRE va publica raportul anual din 2021 și clasamentul companiilor, cu cotele de piață și profiturile. O să vedem atunci unde s-au dus banii, cine sunt marii câștigători, care sunt cam aceiași în toată Europa: intermediarii și, parțial, producătorii.
Intermediarii adică inclusiv furnizorii care au distribuții în spate?
Nu știu. Aștept și eu să văd. Pentru că am văzut prețuri licitate în piață haotic. Eu înțeleg acest comportament prin faptul că licitez oricât pentru că pot să pun în factură oricât, că pot transfera clienților mei toate costurile. Eu nu pot face asta cu clienții mei. Dar acolo probabil se poate.
Mi-e teamă ca, pentru aceste compensări, profiturile producătorilor să nu fie suficiente și atunci va trebui noi cu toții să plătim aceste compensări din bugetul de stat, din taxele noastre.
Credeți că sunt prea mari compensările raportat la ce câștigă producătorii?
Așa pare. Nu am făcut un calcul. Pot fi doar trei situații: fie se iau profiturile producătorilor și sunt mai mult decât suficiente pentru compensarea, fie sunt cât compensarea, fie mai puțin.
Dacă sunt mai puțin, înseamnă că e un câștig pe lanț.
Exact. Dacă se iau profiturile companiilor și nu sunt suficiente, înseamnă că sunt bani foarte mulți care sunt pe alte verigi din lanț și care nu pot fi impozitați, taxați de către stat. Cel mai probabil așa va fi. Problema este că va trebui să punem presiune pe bugetul statului, ceea ce mie mi se pare foarte rău, ca și cetățean.
Atunci ar trebui taxați cei de pe lanț?
Nu știu dacă se poate. Dar trebuie să aveți în vedere că profiturile se distribuie sub formă de dividende în România din trei în trei luni, deci este posibil ca acei bani să nu mai existe, să fi fost deja distribuiți sub formă de dividende, iar dacă se aplică impozitarea să nu existe cash în compania respectivă și să se pună pur și simplu în insolvență.
Să creeze și mai mari probleme în piață...
Posibil, foarte posibil. Trăim niște vremuri foarte interesante.
Ați mai trăit vreodată astfel de vremuri?
Nu. Credeam că le-am văzut pe toate, dar se pare că nu le-am văzut pe toate. Iar frenezia cu care am reușit să dăm de gard toată economia românească... N-am crezut vreodată că se poate întâmpla așa ceva. Ne-am repezit cu atâta ferocitate s-o facem praf, că eu am rămas cu gura căscată. Văzusem din luna mai că ne ducem într-o direcție proastă, dar nu mi-am imaginat că se va ajunge într-un asemenea haos.
