Polonia a decis să nu mai prelungească actualul contract pe termen lung de furnizare de gaz cu Gazprom, contract care expiră în 2022, urmând a-și asigura gazul natural necesar din Norvegia, prin intermediul unui gazoduct care urmează a fi construit, și din importul de gaz natural lichefiat (GNL).
Reducerea dependenței de gazul rusesc este principalul obiectiv al statelor est-europene. Rănile nevindecate din perioada în care s-au situat în sfera de influență a Uniunii Sovietice par a fi redeschise de actuala politică externă a Kremlinului. Astfel, indiferent de costuri, majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est și-au făcut din independența energetică față de Rusia principalul obiectiv de politică externă.
Polonia importă peste 66% din gazul consumat din Rusia
Polonia, de exemplu, a investit în construcția unui terminal de GNL și urmează a finanța și realizarea unui gazoduct în Marea Baltică. Toate aceste investiții sunt necesare, potrivit unui oficial guvernamental, citat de Reuters, pentru a nu mai prelungi contractul pe termen lung pe care statul polonez îl are semnat cu Gazprom și care expiră peste 6 ani.
În prezent, compania de stat poloneză PGNiG achiziționează 10,2 miliarde de metri cubi anual de la gigantul rus Gazprom, pentru a-și acoperi necesarul de consum anual de aproximativ 15 miliarde metri cubi.
Import de 1,5 miliarde de metri cubi de GNL din Qatar
Petru a-și reduce dependența de gazul rusesc, Polonia a construit un terminal de gaze naturale lichefiate la Swinoujscie, semnând un contract pe termen lung care vizează importul anual de 1,5 miliarde de metri cubi de GNL din Qatar. Însă, potrivit oficialului citat de Reuters, în viitor prin acest terminal vor putea fi importate 5 miliarde de metri cubi de GNL anual.
Polonia a pierdut pariul pus pe gazele de șist
Totodată, Polonia a fost una dintre țările europene care au pariat masiv pe exploatarea de gaze de șist. Pariu pierdut, în prezent niciuna dintre firmele străine care au prospectat după acest tip de resursă nemaifiind active. Printre companiile străine care s-au retras din Polonia, în urma rezultatelor dezamăgitoare ale activității de prospectare, se numără ConocoPhilips, Chevron, Exxon Mobil, Total și Marathon Oil. În prezent, singurele companii care se încăpățânează să investească în “puțuri” de șist sunt cele două mari companii de stat poloneze: PGNiG și PKN Orlen. La baza deciziei lor s-ar putea afla nu atât considerente economice, cât mai degrabă unele geopolitice, și anume: obținerea cu orice preț a independenței energetice față de Rusia.
Combaterea monopolului extern prin crearea unui monopol intern
De altfel, ministerul de finanțe de la Varșovia a anunțat, în ianuarie, că intenționează să realizeze o fuziune între principalele companii de stat din domeniu, PKN Orlen și Lotos (cu activități de rafinare) și PGNiG (cu activități de explorare și producție) în vederea creării unei companii gigant, cea mai mare din regiune, pentru a preveni orice tentativă de preluare ostilă, din parte rușilor probabil.
Între timp, guvernanții polonezi par a nu mai fi atât de hotărâți. “Sunt luate în calcul mai multe opțiuni în acest moment, însă nu este nicio grabă. Analizăm, calculăm, iar demersurile noastre sunt influențate de condițiile externe, de prețul petrolului. Ar putea fi făcuți câțiva pași, însă nu s-a luat încă nicio decizie în acest moment. În urma analizei, ar putea ca PKN Orlen și Lotos să rămână companii separate, cum ar putea și ca ele să fuzioneze”, susține oficialul polonez citat de Reuters.
Gazoductul despre care nu se știe cât costă
În legătură cu gazoductul din Marea Baltică, menit a reduce dependența de gazul rusesc, acesta se află încă în stadiul de proiect, iar detalii vor fi făcute publice în partea a doua a acestui an. Guvernanții polonezi sunt însă optimiști și susțin că va fi construit și pus în funcțiune până în 2022. Capacitatea de transport anuală a acestuia va fi de aproximativ 10 miliarde metri cubi. El ar urma să plece din Norvegia, să ajungă în Danemarca, de unde, prin Marea Baltică, să ajungă în Polonia. Autoritățile poloneze negociază în prezent cu cele daneze și cu cele norvegiene detaliile proiectului și refuză să ofere orice informație referitoare la costurile construcției gazoductului.
