Operatorul sistemului național de transport al gazelor naturale, Transgaz, controlat de statul român, a depus deja dosarul pentru obținerea acordului de mediu la proiectul conductei subterane Tuzla-Podișor, care ar urma să facă legătura pe țărm dintre perimetrele offshore de gaze naturale din Marea Neagră și sistemul național de transport, și a demarat achizițiile pentru lucrările la secțiunea românească a conductei internaționale BRUA, care va interconecta sistemele de transport de gaze naturale ale României, Bulgariei, Ungariei și Austriei. Între timp, însă, în martie, Comisia Europeană a adoptat un Regulament care prevede că producătorii și furnizorii de gaze naturale potențial beneficiari ai proiectelor de extindere a conductelor magistrale trebuie să garanteze operatorilor de transport că își vor recupera investițiile în extindere din creșterea cantităților de gaze transportate și că nu vor fi obligați să majoreze în acest scop tarifele de transport, ca urmare a cererii insuficiente.
Potrivit legislației în vigoare, orice investiție a Transgaz în extinderea sistemului național de conducte de gaze trebuie recuperată din încasări. În condițiile în care volumele de gaze transportate cresc, amortizarea investițiilor se poate face fără majorarea tarifelor reglementate aprobate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), doar din sumele suplimentare rezultate din aplicarea acelorași tarife la cantități mai mari. În caz contrar, este nevoie de majorarea tarifelor.
Tarifele de transport se regăsesc în prețul final al gazelor achitat de consumatori. La nivelul anului trecut, acestea aveau o pondere de circa 17-18% în costul total de achiziție a gazelor naturale destinate clienților casnici și producătorilor de energie termică pentru populație. Ponderea în prețul final plătit de consumatori este mai mică, întrucât acesta mai include marja furnizorilor, plus TVA și acciză.
Costul total al conductei Tuzla-Podișor care va prelua gazele din zăcămintele din Marea Neagră este evaluat la 278 milioane euro, iar cel al secțiunii românești a BRUA – la 560 milioane euro, din care 179 milioane euro vor proveni dintr-un grant acordat de Comisia Europeană.
În urmă cu un an, la un eveniment organizat de Profit.ro, directorul general al Transgaz, Petru Văduva, declara că Transgaz practică deja cel mai mare tarif de transport al gazelor naturale dintre toți operatorii naționali de profil din UE, iar investițiile masive care trebuie făcute pentru interconectarea sistemului românesc de transport cu cele europene, inclusiv pentru aducerea la țărm a potențialei producții de gaze offshore din Marea Neagră, riscă să majoreze și mai mult acest tarif, dacă prin noile conducte nu se vor transporta realmente gaze.
Văduva reitera astfel un anunț al Transgaz din ianuarie 2016, în care se afirma că Transgaz va demara și implementa proiectele de extindere a sistemului național de conducte de gaze, inclusiv pe cele gândite pentru preluarea și tranzitul potențialelor resurse care ar putea fi extrase din zăcămintele offshore din Marea Neagră, doar dacă vor crește volumele de gaze care trebuie transportate, întrucât, în caz contrar, consumatorii ar fi nevoiți să suporte majorări ale tarifelor de transport, pentru recuperarea investițiilor în extinderea rețelei naționale de conducte.
În martie, Comisia Europeană a adoptat un Regulament de stabilire a unui cod al rețelei privind mecanismele de alocare a capacității în sistemele de transport al gazelor menit, printre altele, să-i protejeze pe consumatorii finali de riscul de a fi nevoiți să plătească tarife de transport mai mari pentru a acoperi investițiile operatorilor de transport în extinderi ale sistemelor de conducte pentru care nu există suficientă cerere suplimentară de gaze.
"Orice decizie de investiție care urmează să fie luată în urma evaluării cererii de capacitate de pe piață ar trebui să facă obiectul unui test economic pentru a stabili viabilitatea economică. Acest test economic ar trebui, la rândul său, să garanteze că utilizatorii rețelei care solicită capacitate își asumă riscurile aferente legate de solicitarea lor, pentru a evita expunerea consumatorilor captivi la riscul generat de astfel de investiții", se arată în preambulul Regulamentului.
Recent, ANRE a elaborat un proiect de ordin care va transpune Regulamentul european în legislația românească. Proiectul conține și un model de contract-cadru care ar urma să fie încheiat între Transgaz și utilizatorii de rețea care solicită capacitate suplimentară de transport.
Draftul de act normativ introduce noțiunea de "capacitate incrementală" de transport de gaze naturale, definită ca "o posibilă creștere viitoare, prin intermediul unor proceduri bazate pe piață, a capacității tehnice existente sau o posibilă capacitate nouă creată acolo unde în prezent nu există niciuna, care poate fi oferită pe baza unor investiții în infrastructura fizică de transport și care poate fi alocată ulterior, sub rezerva obținerii de rezultate pozitive la testul economic, în punctele existente de intrare/ieșire în/din sistemul național de transport (SNT) sau prin crearea unor noi puncte de intrare/ieșire în/din SNT".
Pe scurt, producătorii și furnizorii de gaze naturale potențiali beneficiari ai proiectelor de extindere a conductelor magistrale trebuie să garanteze operatorilor de transport că își vor recupera investițiile în extindere din creșterea cantităților de gaze transportate și că nu vor fi obligați să majoreze în acest scop tarifele de transport, ca urmare a cererii insuficiente.
În acest scop, producătorii și furnizorii trebuie să evalueze cererea suplimentară de gaze, iar ulterior să prezinte Transgaz angajamente obligatorii privind contractarea de capacitate suplimentară de transport. La rândul său, Transgaz trebuie să-și asume prin contract termenul de finalizare a lucrărilor la extinderea sistemului de transport și data de la care sunt asigurate toate condițiile de utilizare efectivă a capacității suplimentare de transport rezultate în urma acestor lucrări.
Potrivit draftului de act normativ, se va calcula și stabili un anumit prag minim al totalului angajamentelor obligatorii privind contractarea de capacitate suplimentară de transport prezentate de solicitanți de la care pornind un proiect de dezvoltare a infrastructurii de transport de gaze este considerat a fi viabil din punct de vedere economic. "Obligația OTS (operatorul de transport și sistem – Transgaz – n.r.) de a pune la dispoziție capacitatea de transport rezervată și de a presta serviciul de transport este condiționată de întrunirea pragului minim de capacitate", se stipulează în proiect.
În plus, Transgaz va putea solicita un anumit nivel minim de capacitate alocată pe mai mulți ani și/sau o decizie finală de investiție în privința proiectelor care au determinat solicitări de capacitate suplimentară de transport. OMV Petrom și ExxonMobil ar putea anunța anul viitor decizia finală de investiție în dezvoltarea perimetrului offshore de gaze naturale Neptun Deep din Marea Neagră, evaluarea potențialului comercial al acestuia fiind în plină desfășurare. Recent, ExxonMobil a demarat o procedură de consultare a pieței de construcții și inginerie petrolieră în legătură cu o propunere de contract de lucrări de dezvoltare a perimetrului în vederea demarării producției de gaze în valoare de peste 1 miliard de dolari, TVA inclusă.
Producătorii și furnizorii de gaze naturale vor fi obligați să constituie o garanție financiară în favoarea Transgaz pentru cazul în care decid să înceteze unilateral contractul de capacitate incrementală cu operatorul de transport înainte de confirmarea contractării către clienți a capacității suplimentare de transport care justifică investiția în extinderea rețelei de conducte.. Garanția se constituie sub formă de scrisoare de garanție, depozit colateral sau cont escrow. Cuantumul exact al garanției se va stabili de la caz la caz, prin documentația aferentă fiecărui proces de alocare de capacitate incrementală.
"Garanția financiară de plată (...) poate fi executată de către OTS până la nivelul sumei determinate în conformitate cu prevederile procedurii specifice de desfășurare a procesului de capacitate incrementală. Partea neexecutată a garanției se va restitui de către OTS în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării", prevede proiectul de ordin al ANRE.
În mod corespunzător, Transgaz va fi obligată, la rândul său, să plătească o penalitate de întârziere utilizatorilor de rețea în situația în care nu respectă termenele convenite de finalizare și punere în funcțiune a proiectelor de majorare a capacității de transport la care s-a angajat. "Această penalitate va fi egală cu tariful de rezervare de capacitate pentru servicii de transport ferme pe termen lung aplicabil în luna respectivă înmulțit cu capacitatea de transport rezervată pe zi și cu numărul de zile din acea lună în care capacitatea de transport rezervată nu a fost asigurată", se precizează în document.
Transgaz intenționează să împrumute 150 de milioane de euro de pe piețele internaționale de capital pentru finanțarea lucrărilor la secțiunea românească a conductei internaționale BRUA, după ce statul i-a impus să acorde dividende acționarilor în procent de 90% din profitul obținut în 2016. La finalul anului trecut, Transgaz dispunea de numerar și echivalente de numerar în sumă totală de 204,3 milioane lei, plus depozite bancare la termen care însumau aproape 745 milioane lei. Societatea nu avea contractate credite, singurele datorii ale acesteia fiind de natură comercială, cifrate la 91,3 milioane lei.
