Cancelarul german Angela Merkel a aplicat o lovitură dură și neașteptată, marți, unui proiect al unui gazoduct submarin strategic pentru Moscova, cerând să se recunoscă rolul Ucrainei în tranzitul gazelor naturale ruse către Europa, relatează AFP.
Acest anunț are loc într-un context tot mai tensionat între Rusia și Occident, din cauza conflictului în estul Ucrainei între separatiști proruși și forțe guvernamentale prooccidentale de la Kiev, scrie News.ro.
În cadrul Uniunii Europene (UE), cu Polonia în frunte, proiectul gazoductului Nord Stream 2 este foarte criticat, din cauza importanței politico-economice pe care o are pentru Rusia. Conducta ar ocoli Ucraina, în prezent un loc tranzit esențial pentru vânzarea gaxelor ruse către Europa.
CITEȘTE ȘI Fondul american JC Flowers l-a instalat ca președinte al CA la Piraeus Bank România pe Nicolae Dănilă, fost președinte executiv al BCR. Dănilă a condus în anii '70 sucursala Chase Manhattan Bank a lui David Rockefeller, bancher în relație cu CeaușescuBerlinul a dat asigurări până acum că era vorba despre o infrastructură pur ”comercială” și a ridicat, la sfârșitul lui mkartie, ultimele obstacole din calea construirii acestui gazoduct care leagă Rusia și Germania prin marea baltică, un complemt al Nord Stream 1.
”Există de asemenea factori politici de luat în considerare”, a recunoscut până la urmă cancelarul, într-o conferință de presă cimună, la Berlin, cu președintele ucrainean Petro Poroșenko.
”un proiect fără claritate cu privire la rolul Ucrainei în tranzit nu este posibil”, a adăugat ea.
Anunțul neașteptat al lui Merkel prevestește un nou contencios cu Moscova, în contextul în care tensiunile ruso-occidentale au continuat să crească. În afară de Ucraina, cele două tabere se opun în privința războiului din Siria și a otrăvirii, la Londra, a unui fost agent dublu rus.
Cancelarul a recunoscut că proiectul gazoductului nu va schimba cu nimic importanta dependență a Europei de gazele naturale ruse.
Este așadar vorba despre garantarea Kievului a drepturilor tranzitului terestru, plătit de Moscova, în contextul în care Rusia încearcă să scape de acest lucru.
BLOCADĂ RUSĂ A UCRAINEI
Într-un interviu acordat cotidianului german Handelsblatt, Poroșenko a acuzat luni Rusia că vrea să impună o ”blocadă economică și energetică” Ucrainei prin această conductă submarină.
”Proiectul nu are fundament economic”, a dat el asigurări, apreciind că Nord Stream 2 este un ”proiect politic finanțat de Rusia” și că modernizarea rețelei transucrainene este posibilă la un preț mai mic.
Lansat în 2005, pe timpul unor relații călduroase între Berlin și Moscova, proiectul Nord Stream avea ca obiectiv să pună aprovizionarea cu gaze naturale a Europei la adăpost de conflictul în domeniul gazelor, recurent, între Moscova și Kiev.
Nord Stream 1 a fost dat în folosință în 2011, iar Nord Stream 2 ar urma să dubleze capacitatea la 55 de miliarde de metri cubi, la sfârșitul lui 2019.
Însă șantierul celui de-al doilea gazoduct cristalizează tensiunile din cadrul UE, iar Comisia Europeană (CE) și mai multe țări din Europa de Est doresc să-și reducă dependența față de gigantul rus Gazprom.
Consumul de gaze naturale ruse în Europa continuă să crească an de an, partea sa de piață reprezentând în 2017 35% în UE cu 28 de membri. În Germania, ea reprezintă 60%.
Iar Rusia caută să consolideze această dependență.
Gazoductul TurkStream vizează, astfel, să crească livrările către Turcia și să o transforme într-o țară de tranzit către sudul UE, tot pentru a ocoli Ucraina. Punerea lui în serviciu este prevăzută la sfârșitul lui 2019 de către Gazprom.
Ucraina și Rusia s-au înfruntat deja în mai multe ”războaie ale gazelor naturale”, dintre care unele au perturbat puternic furnizarea rusă către mai multe țări europene.
Tensiunile dintre cele două țări s-au exacerbat la începutul lui 2014, odată cu răsturnarea de la putere a președintelui prorus Viktor Ianukovici de către ucraineni, antrenând anexarea rusă a crimeei și războiul în estul țării.
În conferința lor de presă cimună, Merkel și Poroșenko au denunțat, de altfel, încă o dată, încălcări repetate ale armistițiului în estul Ucrainei.
Berlinul și Parisul sunt mediatori, însă acordurile de pace de la Minsk nu au condus niciodată la încetare durabilă a ostilităților.